Video "Nu are nici certificat de naştere, nici de deces". Dramele mamelor care au născut în anii '90, dar nu şi-au văzut niciodată copiii
Un subiect sfâşietor despre care am vorbit prea puţin în seria de materiale marca "Scris în ADN" este legat de traumele părinţilor, nu doar ale copiilor adoptaţi. La început de democraţie, în anii '90, când legile nu existau ori nu erau luate în seamă, adopţiile internaţionale se făceau inclusiv prin acte false sau reţele de legătură, prin complicitatea medicilor. O dovedesc puţinele procese deschise de părinţi, ani mai târziu. Încă mai sunt zeci de români care îşi caută copilul, prin orice metodă. Vă prezentăm câteva dintre gândurile lor, sub protecţia anonimatului.
Mulţi dintre copiii români adoptaţi peste hotare care îşi caută părinţii biologici în ţară apelează la reţele de socializare sau la grupuri de facebook. Şi nu puţine sunt cazurile care au finaluri fericite, familiile sunt regăsite şi reuşesc să păstreze legătura. Sunt însă printre ei şi părinţi. "Dar sunt mii de mesaje cu părinți. Și am observat ceva comun: că le spuneau că au decedat la naștere și nu le dădeau corpul, și le spuneau că l-au incinerat și, de fapt, erau mințiți. Și acum mulți părinți se întreabă dacă nu cumva au fost mințiți", a declarat Adriana Stoian, voluntar.
Datele estimative prezintă cel puţin 30.000 de copii adoptaţi în ţară sau străinătate în primii 10 ani după Revoluţie
Mame care au născut la începutul anilor 90 şi care acum îşi caută adevărul. Speră în acest mod să se elibereze de povara vinovăţiei şi a incertitudinii. "Am fost ţinută în reanimare 3 zile, timp în care mi se spunea că...copilul meu este bine, iar apoi pe neaşteptate au venit cu acte de semnat. Nici soţul, nici altcineva nu a avut dreptul de-a-l vedea pe micuţ. Atât de naivă am fost, atât de convingători medicii", se arată în mesajul unei mame. "Prietena mea a născut în 1991, era foarte tânără atunci. Îşi aduce aminte că a născut o fetiţă brunetă cu păr mare, iar după ce a văzut-o vie, doamnele asistente i-au spus că a murit, dar nu i-au arătat-o niciodată. Nu are nici certificat de naştere, nici de deces", spune o altă mamă.
"Legislația, oricum, lasă loc de interpretare, de aceea s-a și putut pleca așa, masiv, pentru că sunt zeci de mii cărora nu le știe nimeni numărul real", a declarat Adriana Stoian, voluntar. Au fost de-a lungul ultimelor 3 decade mai multe procese prin care părinţii sperau să-şi dea de urma copiilor, despre care li s-a spus inclusiv că ar fi fost îngropaţi. Puţine au ajuns la final, din lipsă de dovezi, documente sau mărturii ale martorilor. Voluntarii grupului "Copiii niciodată uitaţi ai României" încearcă să-i găsească pe cei care ar trebui să fie acum adulţi, dar e aproape imposibil în lipsa unui act.
"Sunt în căutarea fiicei mele, născută în 1990. A fost adoptată internaţional, fără să mă anunţe. Când m-am dus s-o iau acasă, fata nu mai era", spune o altă femeie. Mai ales dacă părintele a semnat, chiar şi fără să-şi dea seama ce semnează, actele de adopţie. "Noi nu putem colabora cu autoritățile, pentru că nu avem niciun fel de competență și este peste puterea noastră. Noi doar putem să le recomandăm cum să deschidă un proces, iar actele de adopție sunt disponibile doar în cadrul unui proces. Doar tribunalul poate aproba accesul la documentele de la naștere, de la adopție, și este un proces greoi", a declarat Adriana Stoian, voluntar.
Datele estimative prezintă cel puţin 30.000 de copii adoptaţi în ţară sau străinătate în primii zece ani după Revoluţie. În realitate, nimeni nu le ştie numărul real şi cel mai probabil nu va fi aflat vreodată.
Astfel de poveşti au inspirat serialul original semnat de Ruxandra Ion, difuzat, aici, la Antena: Ana, mi-ai fost scrisă în ADN. Vezi noi episoade uluitoare în seara aceasta, imediat după Observator.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
