1 septembrie, Sfântul Dionisie Exiguul. Sărbătoare cu cruce roşie în calendarul ortodox
Marţi, 1 septembrie, este prăznuit Sfântul Dionisie Exiguul, sfânt cu care oamenii, în general, sunt mai puţin familiarizaţi.
Canonizarea Sfântului Dionisie Exiguul a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 8-9 iulie 2008. Conform crestinortodox.ro, datorită Sfântului Dionisie Exiguul afirmăm astăzi că suntem în anul 2024 "după Hristos", deoarece el a propus numărarea anilor începând cu Întruparea Domnului. Astfel, el abandonează era lui Diocleţian şi acceptă anul 753 a.u.c. ca an al Întrupării Domnului şi punctul de la care începe era creştină. Chiar dacă în calculul propus de el întâlnim şi o eroare, ideea în sine a fost cu adevărat revoluţionară. Calendarul stabilit de el a fost adoptat în Italia, în 527, şi mai târziu în Franta şi în Anglia, Sinodul de la Whitby, 664, extinzându-se cu vremea în întreaga lume creştină.
Calificativul de "cel Mic" sau "Exiguus" şi l-a luat el însuşi ca gest de smerenie. S-a născut în jurul anului 470, în Sciţia Mică, şi a intrat de tânăr în viaţa monahală. După finalizarea studiilor în una din şcolile mănăstireşti din Dobrogea, ajunge ca pelerin în Orient. Din cauza monofizismului este nevoit să meargă la Constantinopol şi de aici la Roma. Va lucra sub ascultarea a zece papi, începând cu Atanasie al II-lea (496-498) şi încheind în timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555).
Datorită traducerilor pe care le-a făcut din diverşi scriitori şi Părinţi ai Bisericii creştine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa, etc, el a făcut cunoscută teologia răsăriteană în mediul latin. A fost şi profesor la o şcoală din Vivarium, întemeiată de Casiodor, unde a predat Dialectica.
Al doilea mare merit care îi revine lui Dionisie cel Mic se leagă de activitatea de traducere în latină şi de colecţionare a canoanelor bisericeşti fixate la diferite sinoade sau concilii şi care fuseseră redactate în limba greacă.
Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele veşnice în Italia, la Vivarium, pe la 545-550.
