Video Ce înseamnă când un copil preferă să se joace singur şi când devine un motiv de îngrijorare pentru părinţi
Singur nu înseamnă singuratic, iar copiii care aleg să se joace singuri nu au neapărat o problemă. Este concluzia unui studiu realizat recent peste Ocean şi care schimbă una dintre cele mai răspândite prejudecăți ale părinților. Aceea că în copilărie trebuie să fim înconjuraţi de prieteni. Cercetătorii au descoperit că nu este o izolare, ci pur și simplu o alegere. Se simt iubiți de ceilalţi, au prieteni, dar au nevoie câteodată să stea singuri. Problemele apar abia atunci când copilul refuză constant să se joace cu ceilalţi.
Ne-am obişnuit să privim cu îngrijorare un copil care se joacă singur, dar realitatea este că, la fel ca şi adulţii, copiii au firi diferite. În timp ce unii tânjesc după compania semenilor, alţii se pot simţi bine alături de alţii, dar au nevoie şi de timp cu ei înşişi.
"Am auzit, să știți, situaţii în care multor copii le place să fie singuri. Pur şi simplu e mai solitar", spune un bărbat.
"Abia ce apare după trei ani şi nu socializează şi nu interacţionează, nu fac contact vizual, atunci asta devine o problemă şi trebuie să o soluţionezi cumva. Sunt copii mai introverţi, ca noi, oamenii maturi, nu vrei să socializezi din prima", explică o femeie.
Ce spun specialiştii despre socializarea copiilor
O confirmă şi specialiştii. Un studiu făcut de cercetătorii Universităţii din Georgia, pe aproape 500 de elevi cu vârste între 9 şi 11 ani, arată că sunt copii pentru care desenatul sau rezolvarea unui puzzle singuri este o bucurie.
"Mi-aş pune un semn de întrebare că ceva se întâmplă cu comportamentul ei. Compania e mult mai bună şi se dezvoltă şi ei mult mai repede", spune o bunică.
Sunt însă şi părinţi care cred că, pentru cei mici, socializarea cu cei de vârsta lor este esențială. Chiar şi atunci când nu vine natural.
"Se dezvoltă mult mai frumos şi sunt mai sociabili când sunt într-un grup mai mare de copii", spune o femeie.
Când ar trebui să ne facem griji în legătură cu joaca în singurătate
Şi totuşi, când ar trebui să ne facem griji de această joacă în singurătatea copiilor şi să spunem stop situaţiei? Specialiştii spun că în momentul în care "nu vreau să mă joc acum cu cineva" se transformă în "nu vreau să mă joc cu nimeni în general".
Lipsa sentimentului de apartenență, chiar şi în mijlocul unui grup, este aşadar semnalul de alarmă.
"Atunci când copilul trăieşte un sentiment de teamă, de frică în interior şi părinţii observă cumva că el se retrage, e foarte posibil că în spate se află o respingere în relaţia cu ceilalţi colegi, sau poate a fost supus unui fenomen de bullying şi atunci adoptă acest mecanism de apărare", explică Cristian Grigore, psiholog.
Acelaşi studiu făcut de cercetătorii americani arată că, în cazul copiilor mai singuratici, părinții și profesorii ar trebui să facă adaptarea la grup treptat. Un grup numeros poate fi copleşitor pentru o persoană introvertită, indiferent de vârstă. Trebuie avut însă în vedere faptul că, până la 5 ani, nu putem spune ce tip de personalitate are un copil. Tot în această perioadă devin clare anumite tulburări de neurodezvoltare cum ar fi autismul sau ADHD-ul.
Reporter Corespondent la Observator, Antena 1, în Iași de 8 ani, cu 11 ani experiență în jurnalism generalist, a relatat de la toate evenimentele majore de toate felurile din Moldova. ➜
