Generația cu cheia la gât a devenit generația părinților hiperprotectivi. Cum s-a schimbat viața de familie
Generaţia crescută cu cheia la gât a învăţat, de voie, de nevoie, ce înseamnă să te descurci singur prea devreme. Aşa erau vremurile. Astăzi, copiii de atunci au devenit părinţii mereu disponibili şi mereu prezenţi în viaţa celor mici. Se joacă, spun poveşti şi le oferă copiilor tot ceea ce ei nu avut parte. E un lucru extraordinar, spun specialiştii, dar vine şi cu reversul medaliei. Părinţii sunt tot mai epuizaţi şi fără timp pentru ei. Copiii ocupă şi dormitorul familiei, iar dreptul la intimitate dispare până şi în toaletă. Unde ar trebui trasate limitele?
"Mă gândesc la părinții mei care încercau să-mi ofere totul, doar că timpul lor era dedicat muncii. Joaca era în fața blocului. Încrederea lor era mai mare, nu existau pericole. Primeam ajutor, dar nu îl primeam atât de repede. Eram lăsată să încerc prima data", a declarat Ioana Anghel, o mamă în vârstă de 34 de ani.
Sunt amintirile din copilărie ale Ioanei. O copilărie trăită cu cheia la gât, cu libertate deplină afară, dar cu reguli stricte odată ce intrai în casă. Astăzi, la 34 de ani, este mamă a trei copii şi e mereu disponibilă pentru ei: își face timp, ascultă și este cu adevărat prezentă în viața celor mici.
"Pentru că am un mic sentiment de vinovăție, pentru că noi muncim full-time. Când ajungem acasă, încercăm să ocupăm acel timp cu activități. Pentru că sunt și 3, cumva spațiul lor e peste tot. Intimitatea noastră e seara, după ce ei adorm", a mai spus Ioana.
Pe vremuri, dormitorul părinților era un teritoriu interzis. Acolo nu se intra și nu se stătea la povești seara. Copiii de atunci se întorceau singuri de la școală și își încălzeau prânzul lăsat pe masă. Copiii de astăzi își iau părinții la joacă de cum intră pe ușă.
"Eu nu-mi amintesc s-o fi văzut pe mama sau pe bunica stând pe covor și jucându-se cu mine, jucându-se cu jucăriile. Nu-mi aduc aminte. Și a comentat cineva despre asta. Soțul meu aduce vorba despre asta des. Copiii noștri stau regulat pe patul nostru, uitându-se la TV, folosesc baia noastră, încearcă să stea de vorbă cu noi în timp ce facem duș, își mută jucăriile în camera noastră. Noi abia știam cum arată dormitorul și baia părinților", a declarat Dragoş Buzzi, cretor de conţinut.
"Copiii care petrec mult timp singuri ar putea să dezvolte sentimente de nesiguranță, de singurătate și nevoia de a fi în contact cu cineva care, de fapt, nu e prezent. Și, la un moment dat în viață, vor avea nevoie ca această absență emoțională din partea părintelui să o umple cu altceva, care nu se raportează la nevoile lor", a spus Anca Dumitraşcu, psiholog.
Cum au ajuns copiii de ieri, trimiși de părinți afară să se joace, să fie azi principalii parteneri de joacă ai propriilor copii? În 50 de ani, timpul petrecut de mame cu copiii aproape s-a dublat. De la 54 de minute în 1965, la 104 de minute, arată un studiu din Statele Unite. În cazul taților, creșterea a fost și mai mare: de la 16 minute pe zi la o oră, adică de patru ori mai mult.
"Pare că adulții de azi își doresc să compenseze greșelile părinților lor, însă există riscul ca, în interiorul lor, să se trezească o frustrare, pentru că ei nu înțeleg că parentalitatea nu anulează nevoia adultului de autonomie, de intimitate și de dezvoltare profesională. Din nevoia de a fi un părinte foarte prezent, poate hiperprotectiv, părintele riscă să se uite pe sine", a mai spus Anca Dumitraşcu.
Serviciu, mâncare, curățenie, teme, și, peste toate, timp pentru joacă și discuții cu copiii. Părinții de astăzi încearcă să le înghesuie pe toate într-o singură zi. Faptul că își doresc să fie mereu disponibili pentru copiii lor nu înseamnă că le este și ușor.
Generația părinților de ieri își lăsa copiii să iasă la joacă, cu cheia la gât și cu libertatea de a se descurca singuri. Părinții de azi sunt mult mai protectori, Iar asta vine cu un preț: 55% dintre părinții români spun că cea mai mare provocare este să-și înțeleagă copiii, iar 54% recunosc că nu mai fac față stresului și oboselii. Pe scurt, copiii au mai multă protecție, dar părinții au mai puțină energie!
Dacă înainte, un "te iubesc" ieșea cu greu de pe buzele părinților, astăzi, noua generație nu se mai ferește de emoții. Şapte din zece părinți își arată dragostea prin vorbe calde și încurajări, 60% prin timpul pe care îl dedică celor mici, iar 57% le sunt alături emoțional și în tot ce ține de școală și educație.
"Pare că adulții de azi, care au fost copiii de ieri, sunt oameni care nu fac neapărat ceea ce au nevoie, nu au acea bază emoțională la care să se întoarcă, nu riscă, rămân în locuri inconfortabile pentru ei. Însă copiii de azi, care cresc cu părinți mult mai prezenți emoțional, atât mama, cât și tatăl, se dovedesc a fi copiii care îndrăznesc, care spun și nu", a explicat Anca Dumitraşcu.
Şi totuşi, copiii de azi nu au mai multă nevoie de părinți decât aveau cei de ieri. Doar că adulții au înţeles cât de importanţi sunt în dezvoltarea emoțională a celor mici. Adevărata provocare nu este să fii acolo în fiecare secundă, ci să găsești echilibrul: să le oferi dragoste și sprijin, dar să le lași și libertatea să învețe să se descurce singuri.
