Ochii unui copil se sting odată cu speranţa

O poveste tristă, care însă ar putea avea un final ceva mai fericit. O fetiţă de aproape trei anişori suferă de mai multe boli cumplite care îi răpesc copilăria. S-a născut fără pupila de la ochiul stâng, iar la stomac are o afecţiune severă, iar toate sunt afectate de probleme neurologice.

Cristian, tatăl copiilor, luptă zi de zi cu viaţa pentru a-şi vindeca fetiţa. Are un băieţel de trei ani, Nicu, şi doi gemeni: Paul şi Adriana-Maria. Fetiţa a venit pe lume fără şanse prea mari de supravieţuire, încă de la început doctorii spunând că nu va trăi. A fost însă o luptătoare, alături de părinţii lor şi zi de zi înfruntă greutăţile bolii. Tatăl ştie foarte bine cum este să trăieşti cu un handicap, el însuşi având deficienţe majore de vedere, motiv pentru care se ambiţionează să le ofere copiilor o viaţă cât mai bună.

Locuiesc cu toţii într-o cameră de patru metri patrati, singura odaie dintr-o casă bătrânească care are sobă. Băieţi se joacă toată ziua împreună, fericiţi precum în poveştile lui Creangă, însă Adriana-Maria este mereu după gratiile pătuţului ei. Din cauza bolii nu s-a dezvoltat precum fratele ei geamăn, având şi o deficienţă de greutate. Mai tot timpul doarme, de la zecile de medicamente pe care le ia, iar la căpătâiul ei veghează rând pe rând părinţii ei.

Au tot umblat prin toată ţara, pe la medici, primind fel de fel de răspunsuri, dar mai ales refuzuri. Îşi doresc să facă operaţia de reconstrucţie a ochiului, timpul fiind tot mai scurt. De asemenea trebuie să se intervină şi pentru prblemele de la stomac. În străinătate ar fi mult prea scump, iar în România se lovesc de un sistem medical încâlcit în birocraţie. Fata a fost programată pentru o operaţie în luna august, însă pentru a vedea dacă poate supravieţui acestei intervenţii este nevoie de un RMN, la care a fost programat de abia în luna septembrie.

De asemenea ar avea nevoie de tratamente la băi, însă sunt prea săraci să poată merge cu fata, chiar dacă micuţa beneficiază gratuit de bilet de tratament.

Greutăţile vieţii i-au făcut să fie şi mai uniţi. Nu au surse de venit, în afară de pensia de handicap al soţului şi urmează ca mama să primească indemnizaţie de însoţitoare pentru fetiţă, aceasta fiind încadrată la handicap gradul I pentru un an de zile. De abia îşi duc traiul, reuşind cu greu să plătească facturile şi trăind cu ce reuşesc să producă în mica lor gospodărie.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰