Antena

Video Preşedintă de scară de bloc, despre problemele des întâlnite: "Dacă există rea voinţă, nu este nimic de făcut"

Următoarea noastră invitată este un preşedinte de bloc. Dar nu discutăm despre şedinţe lungi sau scări vopsite, ci despre ceva ce ne priveşte şi ne îngrijorează pe toţi. Sănătatea în comunitate! Uneori pericolul vine chiar din vecini. Ne reamintim un caz din anii trecuţi în care un bucureştean din Dorobanţi creştea zeci de şobolani în propriul apartament, evident un focar de infecţie.

Dar avem şi multe alte cazuri de oameni care adună, depozitează tot soiul de deşeuri în case, iar de aici până la invaziile de gândaci sau de ploşniţe în tot restul blocului e doar un pas.

Întrebarea este ce putem face în astfel de situaţii, când proprietarii apartamentelor vecine fie nu au chef să se preocupe de situaţia de la bloc sau nu au resurse, timp ori discernământ.

Despre intervenţiile coordonate la nivel de bloc discutăm alături de Tania Diţu, preşedintă de bloc cu experienţă şi experienţe la activ.

Articolul continuă după reclamă

- Aşadar, cred că cea mai comună problemă în bloc este asta cu apar gândacii. Când apar gândacii, degeaba dai cu soluţii la tine în apartament, dacă nu dă toată lumea. Ce putem face?

- Din nefericire, în acest moment, legislaţia nu ne ajută în niciun fel, dacă cineva este răuvoitor şi nu vrea să deschidă uşa să se facă deratizare sau dezinsecţie. E adevărat, prima dată se încearcă cu vorba bună. Apoi, dacă nu se reuşeşte, singura variantă este acţionarea în judecată. Aici, legislaţia şi sistemul din România au o mare problemă, pentru că, după cum ştim, toate acţionările în judecată durează foarte mult, un an, poate chiar doi ani. Aici ar fi o chestie de îmbunătăţit, dacă s-ar putea să se schimbe legislaţia în aşa fel încât, în cazuri de sănătate publică, să se intervină şi să se dea gen ordonanţă prezidenţială pe acest domeniu ca autorităţile, ca preşedintele de bloc, însoţit de Poliţie, să poată intra în apartament, dacă proprietarul nu este de acord. Dar proprietatea este sfântă în România şi ...

- Ceea ce este un lucru bun, totuşi.

- Da, dar în acest caz, dacă există rea voinţă sau lipsă de discernământ, cum aţi spus, cum a fost în cazul nostru, nu este nimic de făcut. Mai este situaţia în care nici măcar familia extinsă nu reuşeşte să colaboreze cu proprietarul care nu permite accesul. Aici ar fi o chestie de îmbunătăţit, ca altcineva, dacă familia nu poate, să preia tutela asupra celui care nu are discernământ. În cadrul tuturor primăriilor există o autoritate, se numeşte Autoritatea Tutelară, care, într-adevăr, are alte atribuţii, dar cred că, în cazul legislaţiei, s-ar putea completa, în aşa fel încât, în momentul în care nu există nicio pârghie legală, Autoritatea Tutelară să preia tutela pe o perioadă delimitată, să se intervină în apartamentul respectiv şi să se rezolve problema.

- Bun, haideţi să vedem şi alte probleme cu care v-aţi confruntat. Dacă am face un TOP 3 al problemelor care pot apărea la bloc, nu ştiu, vorbim de spaţii comune, de vecini care ...

- Iarăşi o chestie de intervenit în casă. Se fac verificări la instalaţiile de gaze, care sunt obligatorii. Dacă unul din vecini nu deschide uşa, teoretic, autoritatea de la gaze nu are voie să dea drumul la gaze în tot blocul.

- Ah, deci oameni ar putea să stea fără gaze, nu e că ne expunem cu toţii. Deci din cauza unei singure persoane, pe o singură scară, pe un singur etaj, se poate ...

- Da, da. Am avut un caz în bloc. Un domn a fost plecat în Brazilia. Era plecat o lună. Şi am stat şi am aşteptat să se întoarcă din Brazilia ca să se dea drumul la gaze.

- Cum e cu spaţiile comune? Cum e cu grădinile? Ne îngrijim fiecare de peticul nostru? Sau facem front comun? Cum se întâmplă? Că se întâmplă şi nu prea se întâmplă. Noi am făcut ştire aici, dacă nu mă înşel, şi cu grădini neîngrijite, şi am zis că nu prea e bine, dar am făcut şi cu grădini îngrijite, pentru care unii oameni chiar au fost amendaţi, pentru că nu era spaţiul lor. Vecinii au reclamat că este spaţiu comun, "de ce ai pus floricele" şi tot aşa. E o mare problemă şi cu asta.

- Terenul din faţa blocului şi cel din spatele blocului sunt ale Primăriei. Cei din bloc au un metru de la bloc.

- Bun, teoretic, ca să ne lămurim, că am văzut şi răsaduri, chiar acum două zile. Răsaduri. Chiar arătau foarte bine răsadurile.

- Da. Dacă te apuci să tai pomii sau să faci lucruri în grădina blocului, rişti să fi amendat.

- Şi dacă te reclamă vecinii de bloc, la fel, nu?

- Da, exact.

- Haideţi să mai vorbim despre o problemă cu care se confruntă chiar mama mea, de multe săptămâni, în Titan, Sectorul 3. Nu are apă caldă, domnule! Băi, m-am săturat, de 30 şi ceva de ani nu avem apă caldă, aşa, prin august. Care este problema cu apa caldă? Povestiţi-ne.

- Păi, eu aici nu pot să spun absolut nimic. Noi suntem nişte privilegiaţi, pentru că noi avem un punct termic care ne furnizează, în mod continuu, apă caldă. Noi nu avem apa întreruptă, numai în cazul avariilor. Dar, în alte părţi, unde, într-adevăr, este alimentat de la serviciul de termoficare, au o problemă cu oprirea.

- Ce se poate face atunci? Nu ştiu, se poate face o acţiune comună? A tuturor locatarilor? Nu ştiu, habar nu am. S-a încercat vreodată, în România, adică aţi încercat cu alţi preşedinţi de bloc să faceţi o acţiune comună pentru probleme mari în Bucureşti? Până la urmă să ştiţi că foarte puţin se aude vocea preşedinţilor de bloc şi asta înseamnă că foarte puţin se aude vocea bucureştenilor, a locatarilor. Că cei mai mulţi dintre bucureşteni stau în cartierele acestea, în blocurile acestea făcute de Ceauşescu şi rămase de la el. Se aude vocea dumneavoastră undeva?

- Nu se aude pentru că noi, toţi cei care suntem şi am acceptat marea funcţie de preşedinte de bloc, pentru noi ajunge la un moment dat o corvoadă. Este o mare responsabilitate, care este şi neremunerată. Toţi avem alte meserii, în afară de pensionarii care au tot timpul din lume. Eu, personal, lucrez, am altă meserie, iar activitatea de preşedinte de bloc o fac în plus faţă de ceea ce fac. Timpul necesar nu cred că este al multora dintre noi sau poate al celor care poate am avea ştiinţa şi pârghiile să facem ceva.

- Dacă anunţaţi vreodată o problemă, să-i spunem, pentru că ele pot deveni probleme de sănătate publică, cum a fost şi asta extremă, pe care şi noi am filmat-o, cea cu şobolanii, dar sunt invazii de ploşniţe şi astea chiar nu pot fi stârpite, decât în comun, şi poate să devină o problemă de sănătate publică. Dacă anunţaţi şi sesizaţi la instituţii, la DSP, vă bagă cineva în seamă? Vă susţine legislaţia?

- Nu. În momentul în care am avut problema, am trimis adresă la toate instituţiile, inclusiv la Direcţia de Sănătate Publică. Am primit răspuns că ei nu se ocupă de astfel de lucruri. Aici cred că iarăşi ar fi o oportunitate de îmbunătăţire pentru ca în aceste cazuri să întervină, pentru că, într-adevăr, este o chestie de sănătate publică.

- Nu mai avem timp şi nu aş vrea să terminăm aşa, într-o notă de pesimistă, aşa că vă întreb dacă aveţi grup de WhatsApp?

- Avem.

- Pentru că mai nou, mă înţelegeţi? Şi noi avem, unde suntem aici, şi peste tot, şi pe grupurile de WhatsApp pare că se rezolvă nişte lucruri, nu ştiu cât de multe. Sunt şi certuri, geniale, te cerţi cu zilele, dar parcă se mai rezolvă, se desţelenesc nişte lucruri. Deci aveţi grup de WhatsApp?

- Avem, avem.

- Este funcţional? Şi cum vă ajută în diferite probleme?

- Este funcţional, da. Da, culmea, chiar acum au anunţat că nu este apă caldă.

- Dar fiind aici, vă duceţi să o rezolvaţi şi pe asta?

- Nu, este o avarie.

- Deci doar o avarie. La maica-mea este o avarie continuă de când mă ştiu eu. Bucureştiul şi problemele lui infinite, dar ce să facem? Noi salutăm toţi preşedinţii de bloc din Bucureşti şi vă urăm putere, mult succes şi spor la treabă, că aveţi multe de rezolvat, dar faptul că am iniţiat această discuţie vrem să vină în sprijinul dumneavoastră. Poate reuşim să schimbăm câte ceva. Şi problema cu boxele. La vecinul e boxa mai mare. Problema boxelor e cea mai mare problemă dintr-un bloc.