Video Iertarea, o provocare. Mărturia unei femei care se luptă de peste 10 ani cu resentimentele față de mama sa
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Sunt oameni care, inevitabil, ajung să ne rănească. Dar mai important decât asta, e cum reacţionăm noi în astfel de situaţii. Cei mai mulţi se supără, se revoltă sau ţin resentimente. Puţini au curajul şi înţelepciunea de a ierta pe deplin. Pentru că iertarea nu e un semn de slăbiciune, nici un cadou nemeritat pe care-l oferim, ci este un bine pe care ni-l facem, de fapt, nouă înșine. Paradoxal, supărarea ajunge să ne afecteze mai mult pe noi decât pe cel care ne-a greşit, iar stresul prelungit ne poate afecta și sănătatea. Cum putem lăsa în urmă resentimentele fără să renunțăm la principii, vedem în materialul următor.
"Înșelatul, mințitul cu ceva foarte serios, nu cred că aș putea să iert.", spune Giulia, 21 de ani.
"În relațiile de muncă există situația în care eu acum nu am iertat.", spune Cătălin, 61 de ani.
Unele răni se închid mai greu şi nu reuşim să iertăm
Unele răni se închid greu, mai ales atunci când vin din partea oamenilor în care am avut încredere. Ne simțim trădați, dezamăgiți, furioși și ne întrebăm cum am ajuns aici. Iar când vine vorba despre iertare, nu e atât de simplu să trecem cu vederea greșeala celuilalt.
Andreea știe asta cel mai bine: de peste 10 ani, se străduiește să-și ierte mama pentru că nu i-a fost alături la nevoie.
Andreea, 42 de ani: Lucrez mult cu mine ca să îmi înțeleg mama și să iert mama. Ca femeie, când devii mamă, ai așteptările că mama te ajută și din diverse motive poate nu poate să te ajute. Nu am putut să iert.
Reporter: Cât timp a trecut?
Andreea, 42 de ani: Mulți ani, peste 10 ani. Este greu în viață să ierți pe cineva. Pentru că ai așteptări întotdeauna.
Aceste așteptări pot aduce, în timp, și dezamăgiri. De multe ori, celălalt nu ne rănește intenționat, ci pur și simplu nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor noastre.
Andreea, 42 de ani: Deși nu vrei, creierul judecă. Nu știu dacă uiți, dar se mai domolește sentimentul cu trecerea timpului.
Reporter: E complicat să trăim cu resentimente?
Andreea, 42 de ani: Este, ne mănâncă mult din energie.
Cătălin a trecut și el prin dezamăgiri care au lăsat urme. Deși timpul a mai domolit supărarea, recunoaște că nu a reușit să ierte pe deplin.
Cătălin, 61 de ani: Atât eu, cât și el ne apreciam unul pe altul, el era șef, eu nu. M-a înțeles pentru câteva momente, mi-a lăsat un timp de gândire, eu i-am spus că nu se poate face așa ceva și am renunțat. Deși am terminat, nu sunt șanse să ne mai vedem în viața asta, dar nu am iertat.
Reporter: Dacă v-ar suna acel om ca să vă ceară ajutorul?
Cătălin, 61 de ani: E greu. Aș reacționa imediat, aș ajuta, dar e greu să te mai întorci unde ai fost.
Uneori, alegem să păstrăm supărarea, convinși că astfel ne apărăm demnitatea. Dar este o linie fină între respectul de sine și orgoliu.
Giulia a încheiat o relație de iubire, care a durat trei ani, după ce partenerul i-a încălcat o limită.
"Am aflat că au fost niște mesaje șterse între el și persoana pe care eu nu o toleram absolut deloc și am plecat. Nu ar trebui să lași pe nimeni să își bată joc de tine, să ierți orice. Cum nici eu nu aș putea respecta pe cineva care mi-ar ierta aproape orice, nu cred nici că persoana aia m-ar ierta pe mine.", mărturiseşte Giulia, 21 de ani.
Paradoxul este că atunci când nu reușim să iertăm, ne rănim pe noi înșine mai mult decât pe cel care ne-a greșit.
"Este ca și cum ar sta cu un șarpe în sân, venin în inimă. Menținerea gândurilor acestora înăuntrul omului aduce întuneric, incapacitatea de a discerne. Îl acoperă pe om de vălul tristeții. Rugăm pe Dumnezeu să ne ierte greșelile, în varianta rugăciunii pe care noi o știm, precum și noi iertăm greșiților noștri, celor care ne greșesc.", explică Victor-Lucian Georgescu, preot.
Somatizarea sentimentelor se poate transforma în boală
Reversul medaliei este somatizarea, care, în timp, se poate transforma în boală.
"Sunt anumite emoții care, strânse acolo, se declanșează și fiziologic, de exemplu, boala care afectează tiroida și mie mi s-a declanșat așa ceva, în momentul acela.", mai adaugă Andreea, 42 de ani.
"La cald, nu o să ajungi la o înțelegere amiabilă și părțile nu se vor împăca. Vei face mai mult rău. Lăsăm puțin timp. Este important să știi să asculți omul, să lași să scoată furia din suflet.", spune Steluța Năstase, mediator.
"Am iertat, da. Ne certăm, dar ne împăcăm, e pe moment.", spune o tânără.
Reporter: Voi sunteți prietene, nu?
Ingrid şi Irina: Da.
Reporter: Și au mai fost situații în care v-ați certat?
Ingrid şi Irina: Da.
Reporter: Cum a fost?
Ingrid şi Irina: Greu la început, că nu ne cunoșteam bine, dar când ne-am cunoscut, iertarea devine mai ușoară.
21:20 Pentru a ne putea dezvolta, ar trebui să fim puși și în poziția de a fi iertați de oameni, nu doar de a ierta.
Iertarea autentică vine atunci când reușim să înțelegem și motivele celuilalt, să acceptăm că oamenii sunt diferiți și că, uneori, ne rănesc pentru că, la rândul lor, sunt nefericiți și suferă. Abia atunci apare detașarea și începe vindecarea.
Persoanele care iartă au niveluri mai scăzute de furie, frică, depresie și stres, arată studiile
"E mai greu să uiți dacă nu ierți, nu ești împăcat cu sentimentele tale. Dacă ierți, ajungi la un stadiu de împăcare cu sine, cu toată lumea din jurul tău.", adaugă Ingrid.
Studiile arată că persoanele care practică iertarea au niveluri mai scăzute de furie, frică, depresie și stres. Poate că ar fi util să nu mai vedem iertarea ca pe o favoare făcută celuilalt, ci și ca pe un dar pentru propria noastră stare de bine.
