Video Sindromul "mereu disponibil" după program: cum ne afectează lipsa limitelor dintre muncă și viața personală
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un apel, un e-mail, un mesaj cu o rugăminte să mai rezolvi "ceva rapid" după ce ai terminat programul. Dacă ai lucrat câțiva ani pe piața muncii din România, sunt șanse mari să fi trecut măcar o dată printr-o astfel de situație. Problema apare atunci când excepția devine regulă, iar tu nu poţi refuza. Se numeşte sindromul "mereu disponibil", iar pe termen lung, lipsa unor limite clare între muncă și viața personală poate duce la burnout și la probleme serioase de sănătate. Cum învățăm să spunem "stop" și de ce este atât de important să ne deconectăm cu adevărat după program, aflăm în materialul următor.
Reporter: Dacă vezi că sună telefonul când eşti liber, care e prima reacţie? Ce simţi?
Marius, angajat: Mă enervez. Nu îmi place să lucrez peste program. Mă deranjează, înghit în sec, dar răspund.
La 22 de ani, Marius a avut deja experinţa primului loc de muncă. În restaurantul de tip fast-food unde lucra, era chemat deseori mai devreme, sau rugat să rămână peste program. De frica de a nu-și pierde jobul, accepta de fiecare dată.
Marius: De obicei, tac şi merg mai departe.
Reporter: Nu te afectează?
Marius: Ba da, mă deprimă în timp, mă întristează că trebuie să duc mai multe sarcini care se suprapun cu ce am de făcut. De frica de a nu enerva pe alţii de mai sus, pentru siguranța locului.
De ce simt angajaţii nevoia de a fi mereu disponibili
De frică, de rușine, din dorința de a demonstra că ești implicat sau de a-i face pe plac șefului, ajungi să răspunzi la apeluri deseori după program şi chiar şi în weekenduri. Până când îți dai seama că ai mutat, de fapt, biroul acasă.
"Câteodată mai primesc un apel, un email. Din punctul meu de vedere este ok, dacă nu durează mult timp, pot sa dau un email", spune Diana, angajată în finanţe.
Astfel de situații sunt mai răspândite decât credem. Studiile arată că unul din cinci angajați este contactat cu sarcini de serviciu de mai multe ori pe lună și după terminarea programului. Specialiştii spun că este primul pas către burnout.
"Putem ajunge la anxietate, la depresie, la tulburări, la atacuri de panică care ne restrâng libertatea. Este vorba despre ritm, dacă păstrăm ritmul alert, e o rețetă pentru un viitor burnout. Ţine de ritm, de sentimentul de îngrijorare în care nu apuci să te conectezi niciodată cu tine. Avem nevoie de timp pentru activarea unor zone din creier care sunt destinate reflectării, fără de care cortexul prefrontal nu poate să funcţioneze la nesfârşit", explică Dr. Gabriella Bondoc, Psihiatru.
"Când am început cariera, lucram și în weekend, eram sunat oricând, lucram cu proprietarul companiei. Sunt şefi mai asertivi, dominatori", spune o persoană.
Sună șeful. Reflexul multora este să răspundă imediat. Dar o limită clară poate suna și așa: "Sunt în timpul meu liber. Dacă nu este o urgență, revin mâine, în timpul programului". Putem transmite asta și printr-un mesaj. Durează câteva secunde şi nu denotă lipsă de implicare, ci mai degrabă un mod de a ne proteja timpul personal.
"Sunt multe cazuri în care angajatorul are nevoie de munca noastră și cred că uneori e ok să o facem, dar doar atunci când orele acelea sunt plătite și sunt anunţate și nu există cazuri de abuz", menţionează un bărbat.
Nu doar angajaţii au de pierdut, ci şi angajatorii
De multe ori, salariaţii, mai ales cei din generaţia tânără, ajung, în cele din urmă, să-şi dea demisia.
"În generația Z, ei sunt dornici să învețe, dar pe termen lung nu au disponibilitatea să rămână peste program, își exprimă punctul de vedere, nu întotdeauna verbal, poate prin mecanisme în scris. Există studii care arată ca media celor din gen Z stau maxim 2 ani la un loc de muncă, pentru că au nevoie de creştere. La generaţia milenial, poate nu recunosc ca fac overtime și nu se simt confortabil. Asociază overtime cu nevoia de a demonstra, spera sa le valorizata munca din spate, au nevoie de recunoaștere, de validare", explică Laura Roșca, cercetătoare care studiază piața muncii.
Irina a vrut să evite asta. La 37 de ani, conduce o afacere cu produse de curățenie. Cu toate că are o echipă mică, de doar 4 oameni, încearcă să nu pună presiune pe angajaţi.
"După 5 ani de stat peste program, atât eu cât şi colegii, am realizat că facem mai mult rău. Nu mai avem aceeaşi calitate a muncii, este posibil să dăuneze. Acum, plecăm mai devreme puţin. E ceva super sănătos să îi spui până la ora aia pot, după nu", spune Irina Zamfir, angajator.
Specialiștii spun că dialogul poate face diferența. Atunci când orele în plus nu sunt plătite, trebuie să găsim alte variante de compensare, astfel încât să existe un echilibru și să nu apară frustrări. Raluca are 29 de ani și lucrează la o companie de asigurări. Pentru ea, cheia este negocierea.
Angajat: Avem evenimente sâmbăta, trebuie sa fim prezenți. Nu este deranjant când se compensează cu alte lucruri.
Reporter: Se compensează financiar sau cu respect?
Angajat: Cu înțelegere și respect. Am fost plecată la mare, am spus că mai vreau să stau o zi, "nicio problemă".
În alte țări, timpul liber este protejat prin lege. În Franța, Belgia, Portugalia sau Australia, există reguli clare privind dreptul angajaților de a se deconecta după program, ba mai mult, companiile sau managerii care îi deranjează pot fi amendaţi. În România, nu este reglementat acest lucru şi nici burnout-ul nu este recunoscut oficial.
Există însă și meserii vocaționale, precum cele din medicină sau situaţii de urgenţă, pompieri, poliţişti sau chiar jurnalişti, în care disponibilitatea este parte din responsabilitatea profesiei. Dar chiar şi aici, responsabilităţile trebuie să fie clare, asumate și compensate corespunzător.
