Video Dependența de a fi mereu disponibil la job poate duce la burnout. Sfaturile specialistului

Prezentator: A devenit expresia "Sunt foarte ocupat" un simbol al succesului? De ce ne mândrim?

Invitat: E chiar o insignă pe care o purtăm cu noi în semn că suntem valoroși și am transformat acest simbol într-o valoare a noastră, uitând că are un preț enorm de mare, și anume sănătatea noastră și, în viitorul apropiat, un burnout.

Prezentator: Hai să vedem care este profilul persoanelor care nu știu să spună "nu".

Invitat: Vorbim de o categorie de persoane care consideră că disponibilitatea oricând și la orice oră face parte dintr-o fișă a postului, că este o abilitate, o competență și că va aduce valoare în viitor. "Asta, însă, șeful o să țină minte, o să-mi dea un bonus, dacă mă vede un pic mai apropiată de el o să aibă ochi buni pentru mine în viitor." Este un motiv fals, pentru că nimic din toate aceste scenarii nu se va întâmpla în viitor. Nu facem decât să consumăm gratuit, dar voluntar, o energie care nu se mai întoarce înapoi.

Prezentator: Mă gândesc și la colegii de muncă care spun: "Ia uite, el a plecat, eu rămân".

Invitat: Considerăm că face diferența și că ne face să fim mai relevanți dacă noi facem lucrurile altfel, dar până la urmă nu facem decât să fie în detrimentul nostru. Celălalt a optat să folosească timpul într-o manieră la fel de calitativă, dar în scop personal.

Prezentator: Ce s-a întâmplat când am ajuns să confundăm implicarea profesională cu disponibilitatea permanentă?

Invitat: Păi, a venit tehnologia, care ne "ajută" foarte mult. Purtăm alături de noi aproape non-stop un telefon și asta ne face să fim la un apel distanță de a fi disponibili pentru oricine, oricând. Era mult mai greu când vorbim de generația Baby Boomers să îi contactezi și să vină la serviciu.

Prezentator: Oare îi putem dezobișnui pe șefi să ne caute după program?

Invitat: Primul lucru este să discutăm. Soluția că închid telefonul nu este validă, pentru că asta înseamnă că mi-am atribuit o responsabilitate în plus, să țin minte să opresc telefonul, și nu trebuie să fac asta. Important este că, dacă am primit un apel, nu este musai să îl ignor. Este politicos să răspunzi. Contează, însă, să conștientizezi și să poți argumenta unde te afli în momentul respectiv și că nu poți fi disponibil pentru o altă sarcină din moment ce programul tău de lucru s-a terminat. Este posibil și ca de două ori într-un an să apară situații urgente și, dacă chiar putem să ne oferim suportul, este bine să o facem. Dacă, în schimb, discutăm despre un manager care are o obsesie și de două-trei ori pe săptămână are această atitudine, discut cu el. Dacă lucrurile nu se rezolvă, merg la departamentul HR și acolo lucrurile întotdeauna se rezolvă.