Special! Un oraş construit greceşte

A fost o vreme în care România s-a schimbat la faţă! Şi la propriu, şi la figurat. În perioada comunistă, vechile case bătrâneşti din majoritatea oraşelor au fost culcate la pământ, făcând loc blocurilor de locuinţe. 

În spatele maşinii de beton existau însă oameni. Oameni care au construit cartiere sau oraşe întregi. De exemplu, multe cartiere din Oradea îşi datorează existenţa uni inginer de origine greacă. A venit în România ca refugiat al războiului civil din ţara sa natală. Iată povestea lui.

Un om mai în vârstă care se opreşte din mersul nu prea grăbit să admire cu nostalgie împrejurimile nu este o scenă tocmai bizară în niciun loc de pe acest Pământ. Doar că omul din povestea noastră nu este un om oarecare. Iar nostalgia din ochii lui nu este nici ea întâmplătoare. Bărbatul, Mantheas Ţindzilonis pe numele său, îşi priveştea creaţia.

El este unul dintre cei care au pus umărul la modernizarea oraşului Oradea, de la mijlocul anilor 60. Vârstnicul de astăzi este inginerul care a ridicat zeci de blocuri. Dar, după cum îi spune şi numele, povestea lui începe departe de Ţara Crişurilor. În cea mai înaltă localitate din Grecia.

N-a avut parte de o copilărie liniştită. Nu avea cum, în contextul unei Europe măcinate de cel de-Al Doilea Război Mondial. Şi nici după finele conflictului, când Grecia a fost distrusă de un război civil.

Printre ei s-au numărat şi părinţii lui. Aşa a ajuns, la doar 8 ani, să fie refugiat. După un periplu prin multe ţări ale blocului socialist, a ajuns, în cele din urmă, în România. Şi, timp de şapte ani, nu a ştiun nimic de mamă şi de tatăl său.

Apoi, viaţa şi-a urmat cursul firesc. Tânărul Mantheas şi cu familia lui s-au mutat din tabăra de refugiaţi într-un bloc construit pentru refugiaţii greci. Poate, cumva, acest lucru l-a inspirat. Pentru că, după facultate, a lucrat ca inginer constructor. Şi şi-a arătat recunoştinţa României punând umărul la reconstruirea Oradei.

Acasă nu s-a mai întors. Nu că n-ar fi vrut. Dar cetăţenia i-a fost retrasă, la fel ca multor altor refugiaţi. Iar o vizită înapoi în leagănul olimpienilor i-a fost refuzată. Dar nu îi pare rău. Şi-a întemeiat o familie alături de o româncă, iar acum îşi împarte timpul între partidele de şah pe calculator şi cei doi nepoţei. Şi gândul că în urma sa nu rămâne doar o amintire frumoasă.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰