Video Sute de contacte, dar doar câțiva oameni apropiați. De ce păstrăm "relații de rezervă" în viața noastră
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Câți oameni avem în agenda telefonului și câți mai fac, de fapt, parte din viața noastră? De la foști colegi și prieteni vechi până la foști parteneri, unele legături rămân deschise "pentru orice eventualitate". În ultimii ani, pe măsură ce rețelele sociale ne-au înmulțit conexiunile, dar le-au făcut mai superficiale, păstrăm tot mai multe legături "de rezervă". Problema apare atunci când legătura nu mai este reciprocă, ci unul îl păstrează pe celălalt doar pentru a se folosi de el atunci când are nevoie. Cum putem manageria o astfel de relaţie, aflăm din materialul următor.
"Câte contacte ai în telefon? În jur de 880 de contacte". Dobrin are câţiva prieteni apropiați și un telefon plin de contacte pe care le ține la îndemână pentru orice eventualitate.
Reporter: Din cele 880 de contacte, cu câte vorbeşti săptămânal?
Dobrin Roşcovan David, 18 ani: Cred că cu vreo 20-30 dintre ele vorbesc săptămânal, dar zilnic cu vreo 5. Persoane care m-au cunoscut odată sau am ieşit pe afară în grupuri mai mari sau de care am avut nevoie pentru anumite servicii.
Un fost coleg la care știm că putem apela când avem nevoie de ajutor, un fost partener căruia îi scriem de dor sau de.... singurătate, un prieten pe care îl căutăm după ani pentru o favoare sau chiar pentru un împrumut. Sunt oameni cu care nu mai ținem legătura, despre a căror viață nu mai știm aproape nimic și care, la rândul lor, probabil nu mai știu mare lucru despre noi. Și totuși...
Unele relații se termină clar. Altele nu. Rămân undeva, cu o ușă întredeschisă: poate pentru o amintire, poate pentru un moment în care vom avea nevoie unii de alții sau poate doar pentru că nu ne vine să spunem definitiv gata. Și tocmai aici apar relațiile de rezervă.
Reporter: Câte foste mai ai în telefon?
David: Nu le mai am. Nu are sens să mai păstrezi nr de telefon al fostei dacă nu mai eşti cu ea.
David spune că nu şi-a păstrat nicio relaţie de rezervă, dar a simţit că el a reprezentat aşa ceva pentru altcineva.
"Eu nu am consider genul de persoana care să ţină alte persoane de rezervă. Nu mi se pare moral. Ştiu 100% ca eu am fost o persoană de back-up pentru alte persoane pentru că mi s-a întamplat să nu mai țin legătura cu ei și să mă sune să îmi ceară 5 lei sau să îi ajut", spune el.
"Nu căutăm relaţie în sine, ci accesul. Vrem să ştim că omul aceal este încă acolo, că ne răspunde, că putem reveni la el, că avem încă o uşă deschisă Iar accesul ne poate oferi, validare, siguranţă sau sentimentul că nu am pierdut încă acea persoană. Este diferenţă dintre vreau să fii parte din viaţa mea şi vreau să ştiu că încă pot ajunge la tine dacă voi avea nevoie", spune Denisa Condescu, Consilier relații.
Asta nu înseamnă că păstrăm din interes toți oamenii cu care vorbim rar
Relațiile periferice, episodice, sunt normale și chiar sănătoase: e firesc să avem cunoștințe și un cerc social mai larg, mai ales atunci când suntem activi social. Relațiile de rezervă sunt însă altceva.
"O relaţie periferică are loc în viaţa ta, o rezervă are o funcţie în viaţa ta, o relaţie periferică este sănătoasă când există claritate, limite şi reciprocitate. Devine problematic atunci când păstrăm contactul doar să ne asiguram că omul rămâne disponibil pentru noi, deşi noi nu vrem să fim disponibili în acelaşi fel", spune Denisa Condescu, Consilier relații.
"Toți avem persoane cu care vorbim mai mult sau mai puţin, mai des sau mai rar, cu unii foarte rar. De ce să nu le păstrăm dacă avem memorie suficientă la telefon, iar persoanele respective au fost plăcute şi de ajutor".
"Prieteni vechi, în general. Încă ne gândim la ei, oameni cu care nu am păstrat legătura. Sunt persoane dragi şi importante, dar nu mai sunt la fel ca înainte", spun oamenii.
"De când cu mirajul din lumea lumea digitala, conexiunile din lumea reala au început să se clatine. Cei care nu mai ajung sa țină legătura cu cei dragi sau ii suna doar pentru ineters se indepărteaza de evoluţia lor interioară. Conexiunile umane sunt cel mai rapid mijloc de autocunoaştere prin cum reacţionăm în faţa altora", spune Alexandru Plesea, sociolog.
"Cu toții avem prieteni pe reţelele sociale cu care ne vedem din când în când. Te gândești la ei cu bucurie, îți aduc sentimente plăcute. Nu te macină. Pe reţelele de socializare poţi să dai oricând un block, un hide", spune o mamă.
Adevărul este că cercul nostru social are mai multe straturi: 3–5 prieteni apropiați, 30–50 de amici sau cunoscuți și, online, sute sau chiar mii de conexiuni. Iar dacă 10% dintre europeni spun că nu au niciun prieten apropiat, legăturile mai îndepărtate pot deveni importante. Nu oferă neapărat conexiune profundă, dar pot oferi sprijin și confortul psihologic că există cineva la care putem apela la nevoie.
