Video E România o ţintă în războiul cibernetic? Infrastructura învechită ne face vulnerabili în faţa hackerilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Într-un context internațional tot mai tensionat, războaiele nu se mai poartă doar pe câmpul de luptă, ci și pe frontul digital. Un singur atac cibernetic poate paraliza instituții publice, infrastructuri critice și servicii esențiale de care depind milioane de oameni. Este România vulnerabilă în fața acestor amenințări sau a ajuns o țintă pentru hackeri?
Când spunem "război", ne gândim instinctiv la tancuri și rachete. Dar în 2026, unele dintre cele mai importante confruntări nu se mai poartă pe câmpul de luptă, ci în rețele informatice, centre de date și infrastructuri digitale. Statele Unite, China, Rusia, Iran sau Coreea de Nord investesc masiv în operațiuni digitale. Întrebarea este: a început deja primul război cibernetic mondial? Dacă ne luăm după o analiză recentă a BFM, pare că răspunsul este da!
Marile puteri implicate au obiective diferite
Imaginează-ţi că îţi ia telefonul. Brusc nu ştii unde ar trebui să fii, nu ai avea acces la niciunul dintre contactele tale, nu poţi suna pe nimeni. Nu poţi accesa hărţile, sistemul de navigaţie, nu mai poţi funcţiona. Un atac cibernetic face asta unei ţări. Îi ia capacitatea de a funcţiona corect. Războiul cibernetic înseamnă atacarea digitală a altor state, organizații sau infrastructuri critice. Nu vorbim doar despre hackeri care sparg parole, ci despre sabotaj, spionaj, dezinformare și blocarea rețelelor electrice, financiare, de transport sau a instituţiilor publice.
"Războiul cibernetic poate suna ca ceva ce se intâmplă într-un film SF, dar, de fapt, se întâmplă în viaţa de zi cu zi", a declarat Ellie Boxall, asistentă prim-ajutor. "Au avut loca atacuri cibernetice asupra şcolilor, spitalelor, sistemelor judiciare, consiliilor, transporturile, sistemelor de apă şi a altor infrastructuri naţionale critice. De aceea e atât de important, de accea trebuie să fii pregătit pentru asta", a declarat colonelul Ian Hargreaves. Marile puteri implicate au obiective diferite. Rusia mizează pe destabilizarea Occidentului, China pe spionaj industrial, iar Coreea de Nord folosește atacuri informatice inclusiv pentru finanțare. În timp ce Iranul dezvoltă capacități de represalii regionale, Statele Unite dețin una dintre cele mai avansate infrastructuri de atac și apărare cibernetică din lume.
Unde se află România în acest peisaj?
Un exemplu recent este conflictul din Iran, unde atacurile digitale au fost integrate direct în acțiunile militare. Au fost vizate sisteme guvernamentale, televiziuni, comunicații și chiar rețele GPS maritime, în timp ce țara a suferit una dintre cele mai severe căderi de internet. Practic un atac cibernetic poate paraliza o țară întreagă fără un singur foc de armă. În plus, spre deosebire de războiul clasic, în cel digital este greu să demonstrezi cine e vinovatul. Statele folosesc grupări ascunse pentru confuzie şi pentru a nega implicarea. Internetul a devenit, astfel, noul teritoriu de cucerit.
Şi noi? Unde se află România în acest peisaj? Ca membră NATO și UE, țara noastră este parte din infrastructura occidentală și devine automat o țintă. De altfel, Directoratul Național de Securitate Cibernetică detectează la noi, în medie, între 20 și 30.000 de atacuri pe zi!Suntem vulnerabili din cauza infrastructurii publice învechite, a digitalizării inegale și a lipsei de specialiști, dar facem și pași importanți: Bucureștiul găzduiește Centrul European de Competențe în Cybersecurity și avem colaborări strânse cu NATO pentru protecția sistemelor critice. Într-o lume în care conflictele se mută online, securitatea cibernetică nu mai este doar o problemă IT, ci una de siguranţă naţională.
