Anul 2016, o ANOMALIE istorică! Cum vor fi afectate generaţiile viitoare de evenimentele din acest an (FOTO, VIDEO)

Chiar şi Farage a admis, în privat, că uciderea lui Jo Cox distruge şansele campaniei pentru ieşirea din UE, iar liberalii, deşi profund tulburaţi, au presupus că un astfel de incident grotesc va readuce, cu siguranţă, ţara cu picioarele pe pământ. Toate sondaje de opinie sugerau acelaşi lucru.

S-au înşelat. Pe 23 iunie, 52% dintre britanici au votat pentru haos, scrie The Guardian. În dimineaţa zilei de 24 iunie, premierul David Cameron a demisionat şi chiar şi Boris Johnson părea şocat de rezultat.

În numai câteva zile, Partidul Conservator s-a scufundat într-o bătălie înverşunată pentru putere. Unul dintre candidaţii la funcţia de lider al formaţiunii şi, implicit, de premier al ţării, Andrea Leadsom, a pierdut în momentul în care a spus că este calificată să conducă ţara pentru că este mamă. Astfel, Theresa May a rămas ultima în picioare pe câmpul de luptă şi a devenit premier.

Însă, dacă în Partidul Conservator lupta s-a încheiat relativ repede, Partidul Laburist a fost, practic, distrus. Nemulţumiţi de faptul că liderul laburist Jeremy Corbyn a fost aproape invizibil în campania pentru referendum, peste 60 de parlamentari importanţi ai partidului au demisionat. Câteva zile mai târziu, alţi 172 dintre ei au adoptat o moţiune de neîncredere vizândul-l pe Corbyn. Acesta din urmă şi susţinătorii săi au ripostat cu o serie de insulte şi ameninţări, în unele cazuri misogine, online. Când geamul candidatei la conducerea partidului, Angela Eagle, a fost spart cu o cărămidă, orice şansă pentru o politică civilizată a dispărut.

După o vară marcată de lupte în instanţă, acuzaţii de spionaj, mitinguri electorale în stilul concertelor rock şi dispute privind o taxă de vot de 25 de lire sterline, Corbyn a fost reales liderul laburist şi a devenit din nou practic invizibil pe scena politică.

IMIGRAŢIA

Istoricii probabil că se vor contrazice mult timp de acum încolo în legătură cu factorii care au dus la Brexit, dar în mod clar unul dintre ei a fost imigraţia.

Creşterea cu 58% a infracţiunilor rasiste după referendum au confirmat ceea ce rezultatele votului arătaseră deja: compasiunea faţă de migranţi s-a transformat într-o ostilitate provocată de teamă, în timp ce criza de pe continent părea scăpată de sub control.

Ungaria a declarat stare de urgenţă, iar Italia a înlocuit Grecia drept principala destinaţie pentru traficul cu migranţi, după ce Turcia a fost de acord să ia măsuri pentru oprirea fluxului de migranţi către insulele elene.

Acordul este, însă, fragil, în condiţiile în care Ankara acuză Bruxelles-ul că a minţit-o pentru că nu a ridicat vizele pentru turci.

Riscul înecării în Marea Mediterana a crescut de la un naufragiu la 269 de traversări în 2015, la unul la 88 în 2016, dar compasiunea europenilor a scăzut, în condiţiile în care fluxul de migranţi a început să fie asociat cu terorismul islamic.

Şapte dintre cei nouă jihadişti care au comis atentatele din noiembrie 2015, de la Partis, soldate cu 130 de morţi, ar fi ajuns în Europa amestecându-se printre refugiaţii sirieni.

În martie, Bruxelles-ul a devenit următoarea ţintă, iar bombele de la aeroport şi o staţie de metrou au ucis peste 30 de oameni şi au rănit alţi 300.

Însă iulie a fost cea mai sângeroasă lună: festivităţile de Ziua Bastiliei s-au transformat într-un masacru la Nisa, unde un tunisian a intrat cu camionul în mulţime, omorând 86 de persoane şi rănind peste 400.

Douăsprezece zile mai târziu, doi jihadişti de 19 ani au obligat un preot de 85 de ani să îngenuncheze în faţa altarului său dintr-o biserică din Normandia şi l-au ucis.

În Germania, un solicitant afgan de azil a lansat un atac într-un tren, un refugiat sirian a aruncat în aer un bar, un altul şi-a ucis o colegă cu maceta, iar un adolescent germano-iranian a deschis focul omorând nouă oameni.

Săptămâna trecută, un solicitant de azil tunisian a intrat cu un camion într-un Târg de Crăciun din Berlin, ucigând cel puţin 12 persoane. El a fost omorât de poliţiştii italieni, la Milano.

În aceste condiţii, măsuri care ar fi părut incredibile în trecut au fost aprobate fără proteste din partea populaţiei. Danemarca a introdus o lege nouă care autorizează confiscarea de bijuterii şi bani aparţinând solicitanţilor de azil, pentru a plăti pentru întreţinerea lor. Staţiunile franceze au interzis costumele de baie burkini, ceea ce a dus la numeroase conflicte între poliţişti înarmaţi şi femeile musulmane de pe plaje. Decizia a fost anulată de instanţă, deşi sondajele de opinie arătau că două treimi dintre francezi erau de acord cu ea.

Când tabăra pentru migranţi de la Calais a fost distrusă, Marea Britanie Britanie a fost de acord că preia minorii neînsoţiţi. Însă tabloidele au început să publice ştiri fataliste despre migranţii care nu “arată” mai mici de 18 ani. În aceste condiţii, un parlamentar conservator a propus să li se facă teste dentare, pentru a stabili dacă merită sau nu să ajungă în Regatul Unit. Propunerea a stârnit controverse aprinse.

ORIENTUL MIJLOCIU

Cei mai mulţi migranţi ajunşi în Europa fug de conflicte provocate de evenimente produse cu ani în urmă şi care nu se limitează la ţările lor. La cincisprezece ani după ce forţele coaliţiei occidentale au declarat război terorismului, după atentatele din 11 septembrie 2001, Afganistanul şi Irakul sunt în continuare blocate într-un haos sângeros.

Însă tragedia din Siria a îngrozit lumea anul acesta.

După cinci ani de război civil, Bashar al-Assad rămâne neînfrânt, iar comunitatea internaţională este paralizată.

Scrupulele diplomatice nu au stat, însă, în calea lui Vladimir Putin, care a decis să îl sprijine pe Assad. Orice speranţe iniţiale că raidurile ruse din Siria se vor limita la ţinte ale Statului Islamic au pălit repede, iar Moscova a supus estul Alepului la bombardamente intense.

Bombele au distrus casele civile şi spitalele din cartierele controlate de Alep şi ar fi vizat chiar şi un convoi ONU, omorând mai mulţi civili ca Statul Islamic, potrivit ONG-ului autorizat de ONU Reţeaua Siriană pentru Drepturile Omului.

Lumea a fost cutremurată de imaginea unui băieţel de cinci ani scos din casa sa distrusă, acoperit cu praf gri, în stare de şoc – însă tot nu a acţionat. “Lumea ne-a abandonat”, a spus disperat un locuitor al Alepului.

“Oraşul moare. Rapid, prin bombardament, şi încet, prin foamete şi teamă”, a spus un alt locuitor al oraşului distrus.

În ultima lună a anului, Assad a cucerit Alepul, iar din ruinele unuia dintre cele mai vechi oraşe din lume, Kremlin a renăscut ca superputere globală, afirmă The Guardian.

Iniţial un personaj uşor ironizat în Occident pentru că îi plăcea să pozeze fără cămaşă pe el, Putin poate spune că a fost cel mai influent lider din lume în 2016. Pentru prima dată în istorie, un preşedinte rus a fost acuzat de război informatic pentru a influenţa rezultatul alegerilor prezidenţiale din SUA.

ALEGERILE PREZIDENŢIALE DIN SUA

Putin a negat acuzaţiile CIA, dar puţini oameni de la Washington se îndoiesc că el s-a aflat în spatele hackerilor ruşi care au atacat conturile de e-mail ale Partidului Democrat, pentru a sustrage şi publica materiale confidenţiale menite să o submineze şi să o pună într-o situaţie dificilă pe Hillary Clinton.

Rivalul său, Donald Trump, a îndemnat chiar Moscova să îi spargă contul. “Rusia, dacă asculţi, sper că vei putea găsi cele 30.000 de e-mailuri care lipsesc”, a declarat el într-o conferinţă de presă din luna iulie.

“Este pentru prima dată când un candidat important la preşedinţie a încurajat activ o putere străină să facă operaţiuni de spionaj împotriva unui oponent politic”, a spus uimit un consilier al lui Clinton.

Aceasta a fost numai una dintre premierele unei campanii electorale pentru Casa Albă fără precedent.

Când Donald Trump a intrat în cursă, puţini şi-au imaginat că magnatul imobiliar devenit star de televiziune, cu patru falimente la activ şi două foste soţii are vreo şansă în faţa celui mai calificat candidat democrat din istorie.

Analiştii credeau că acesta va fi anul în care America va alege prima femeie preşedinte, nu primul lider al lumii libere care nu a avut niciodată o funcţie publică.

Experţii au dat din cap şi au râs în ianuarie, când Trump a spus la un miting: “Aş putea să stau în mijlocul 5th Avenue şi să împuşc pe cineva şi tot nu o să pierd voturi”. Mai mult, fiecare pas ciudat pe care l-a făcut spre alegerile din noiembrie – promisiunea construirii unui zid la graniţa cu Mexicul, pedepsirea femeilor pentru avort, interzicerea accesului musulmanilor în SUA - au consolidat opinia analiştilor că este tot mai departe de Casa Albă.

Convenţia Republicană din luna iulie trebuia să îi ofere respectabilitate lui Trump, dar s-a transformat într-o farsă după ce soţia sa, Melania, a rostit un discurs copiat după cel al lui Michelle Obama, din urmă cu opt ani.

Lucrurile s-au deteriorat şi mai mult când Trump a lansat un atac pe Twitter vizându-i pe părinţii musulmani ai unui soldat american ucis în Irak.

În săptămâna următoare, el a spus că preşedinţia lui Clinton ar putea fi “rezolvată” de “oamenii cu Al Doilea Amendament”, sugerând asasinarea acesteia.