Robert Brindley a renunţat la un salariu regesc, pentru a deveni directorul unei şcoli internaţionale din România, pentru numai un dolar pe săptămână
A abandonat Oxford şi Cambridge, ca să lucreze în domeniul petrolier. Mai apoi, a renunţat la un salariu regesc, pentru unul de numai un dolar pe săptămână. Iar acum este directorul unei şcoli internaţionale din România.
De Redactia Observator la 22.03.2017, 21:09
A abandonat Oxford şi Cambridge, ca să lucreze în domeniul petrolier. Mai apoi, a renunţat la un salariu regesc, pentru unul de numai un dolar pe săptămână. Iar acum este directorul unei şcoli internaţionale din România.
-Cel mai dezamăgitor moment din viaţa ta?
-Niciunul. De ce să fii dezamăgit?! Nu e productiv.
-Şi cel mai frumos?
-Păi, e simplu: soţia.
El este Robert Brindley. Acum, director la o şcoală internaţională din Capitală. În ciuda funcţiei considerată rigidă, este un rebel. Un familist. Un optimist convins. Iar viaţa lui bate filmul.
-Nu eram prea fericit la şcoală. Credeam că este prea plictisitor.
Aşa că, la 17 ani, a lăsat în urmă ideea de a merge la Oxford sau Cambridge, aşa cum deja stabilise cu părinţii, ca să lucreze în Marea Nordului în domeniul petrolier. Şi a lucrat. Dar, după câteva luni, şi-a schimbat din nou drumul. A ajuns în Irlanda, unde câştiga o avere. Dar banii nu l-au atras. S-a transferat la un job unde era plătit cu un dolar pe săptămână. Cărţile l-au inspirat.
-Îmi amintesc că am citit o carte "Exodus", de Leon Uris, despre Israel. Şi m-am gândit: mă duc în Israel.
-Job-ul meu în Israel a fost să culeg banane. Dar trebuia să fii foarte atent.
-De ce?
-Să culegi banane este foarte periculos. Bananele sunt sus, deci pui mâinile, apoi ei le taie şi tu trebuie să le prinzi. Şi trebuie să le prinzi de sus şi să le pui pe spate, 40 de kilograme.
Acolo a întâlnit-o şi pe actuala lui soţie.
-Soţia mea o să mă omoare pentru că vă spun asta: era ora prânzului. Îmi aduc aminte că am intrat în cafenea şi era un spaţiu liber la o masă şi m-am aşezat acolo şi soţia mea, viitoarea mea soţie, s-a întors la vecinul ei şi i-a spus: e al meu. Şi asta a fost. Le spun mereu oamenilor că am avut o căsătorie aranjată, pentru că soţia mea a aranjat totul.
Următorul loc pe harta vieţii lui: Creta. Repara bărci. Nici acolo nu a stat foarte mult.
-Am plecat pentru că viaţa era prea bună, nu era suficientă provocare.
În total, a fost în peste 60 de ţări şi în 15 dintre ele a şi lucrat. În 2014, a descoperit România şi de atunci este directorul unei şcoli internaţionale. Încă de când a venit, a revoluţionat instituţia. Le-a schimbat elevilor planul de nutriţie şi i-a învăţat să mănânce corect. Îi învaţă ce e adevărat şi ce este fals, dar şi cum să iubească matematica. Deocamdată, aici e casa lui.
-Acum, în România. După România?
-Cine ştie?! Pe cine interesează?! Nu contează.
