Medicii români, sănătate curată pentru spanioli. Cristian Boteanu s-a specializat şi a lucrat în România, dar l-a alungat birocraţia: "Era jumătate din muncă"

Medici de familie disponibili zi şi noapte, care îşi sună pacienţii şi preiau urgenţe în spitale. Pare sistemul medical ideal. Şi există... în Spania, unde trăiesc sute de mii de români. Am mers pe urmele lor şi am găsit o realitate de care noi suntem departe. Urmăriţi un nouepisod din seria Sistemul dăunează grav sănătăţii.

• "N-am mai putut să salvez nimic. Totul a rămas acolo. O viaţă am muncit". Flăcări violente lângă Mănăstirea Voroneţ. Două familii şi-au pierdut agoniseala într-o clipă

"La noi e problema că  oamenii nu merg când au o problemă la medic, merg când deja e târziu", spune medicul Cristian Boteanu. E prima diferenţă între sistemul de sănătate spaniol şi cel românesc. Cristian Boteanu le cunoaşte pe amândouă. De 12 ani a plecat din România şi astăzi e medic de familie la 50 de kilometri de Valencia. "Am făcut facultatea în ţară. Am făcut specialitatea în ţară. Am lucrat în ţară... Birocraţia nu mi-a plăcut niciodată. Şi cred că asta e problema cea mai mare. Cred ca jumatate din activitate era hârţogărie", a declarat medicul Cristian Boteanu.

În Spania, sistemul e complet digitalizat

În Spania, nu a mai scris cu pixul o reţetă de 6-7 ani. Complet digitalizat, sistemul spaniol este unul dintre cele mai bune din lume. Totul e organizat în straturi. Cele mai mari sunt spitalele provinciale, urmate de spitalele zonale. În linia 1 sunt medicii de familie din centrele publice de sănătate. Nimeni nu intră în sistem fără să treacă pe la ei. Într-un astfel de centru sunt medici de familie pe fiecare etaj, cu asistentă, dar şi pediatri. Totul se face în sistem organizat electronic. Pacientul îşi face programare, iar mai apoi vine aici la medicul de familie. Peste tot în spania sunt astfel de centre de familie, iar în unele dintre ele există şi medicină de familie de urgenţă.

Nu cu mult mai mare decât Mizil, oraşul Tavernes are un centru medical modern, unde medicii de familie sunt la datorie zi şi noapte. Urgenţa la medicina de familie este asigurată şi de o asistentă care are tratamentele, dacă un pacient are nevoie de injecţie, perfuzie sau alte pasteile pentru moment. Dacă nu poate  fi stabilizat aici în centrul de urgenţă, atunci asistenta împreună cu medicul iau decizia ca pacientul să fie trimis într-un spital, la o unitate de primiri urgenţe. "Medicul de familie are rolul de a filtra. Ce este de văzut în spital, ce e de trimis la specialist şi ce se poate rezolva într-un cabinet de medicină de familie", a declarat medicul Cristian Boteanu. Şi în spitale, tot medicii de familie sunt de bază, pentru că nu există o specializare separată de medicină de urgenţă. La 20 de kilometri de Tavernes, în spitalul Gandia, 11 medici de familie preiau zilnic cazurile urgente.

Care e situaţia în România

Peste 70 de miliarde de euro pe an investeşte statul spaniol în sănătate. De 7 ori mai mult decât România, la o populaţie de nici 3 ori mai mare. Spania are cea mai mare speranţă de viaţă din Europa. Sistemul medical contribuie la asta, şi o simt pe pielea lor cei peste 600 de mii de români care trăiesc acolo. "Aici pe mine m-a surprins foarte mult apropierea, aici toţi medicii de familie îşi cunosc pacienţii. Un medic de familie are între 1200-1800 de pacienţi", a declarat medicul Cristian Boteanu. România a avut o tentativă să facă din medicii de familie un filtru pentru sistemul de sănătate. Acum mai bine de 10 ani, s-au construit în fiecare sector din Bucureşti centre de permanenţă - adică locuri unde medicii de familie să facă gărzi pentru pacienţi. Azi, din lipsă de finanţare, mai există doar două, şi unul singur funcţionează fără întrerupere.

În acest centru de permanenţă din sectorul 6, într-o tură de 17 ore, de la ora 15, până a doua zi de dimineaţă la 8, se prezintă între 35 şi 40 de persoane. Vorbim despre bucureşteni care au urgenţe minore. "Foarte mulţi pacienţi se duc în camerele de gardă fără să aibă o urgenţă reală. Ei se duc pentru simple dureri de burtă, pentru simple dureri în gât, pentru stări de anxietate, pentru atacuri de panică şi practic blochează activitatea UPU, unde trebuie să ajungă numai cazuri reale", a declarat medicul Nicolae Georgescu, coordonatorul centrului de permanenţă Brâncuşi. În primul spital în care ne-am oprit, am găsit cozi de pacienţi. Spitale aglomerate, pacienţi exasperaţi şi medici copleşiţi - este imaginea unui sistem care dăunează grav sănătăţii.