Martorii unui masacru care va rămâne în istorie. Echipa Observator s-a întors, la un an de război, în Bucha, oraşul devenit cimitirul umanităţii

Lumea aşa cum o ştiam s-a schimbat în urmă cu fix un an. Războiul a început în direct la Observator: am fost prima televiziune din România, prezentă în Ucraina, chiar înainte de primele bombe. Colegii noştri au filmat atunci scene şocante. Şi câteva săptămâni mai târziu, în Bucha, au fost martorii unui masacru care va rămâne cu siguranţă în istoria ororilor. Acum, după un an s-au întors. Pe şoseaua unde anul trecut găseau zeci de cadavre, azi sunt tot atâtea cruci. Iar unde au lovit gloanţele şi rachetele, supravieţuitorii au pictat flori. 

• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Ordinul a fost dat, Ucraina a fost atacată în urmă cu aproximativ 3 ore, 3 ore şi jumătate. 

Unele zile rămân marcate cu negru în istorie. Şi împart timpul în două: înainte şi după momentul care a schimbat lumea. Pe 24 februarie 2022, când primele bombe au căzut în Ucraina, echipa Observator era acolo. 

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator - 24 februarie 2022: Se aud lovituri de artilerie, focuri de armă în apropiere, lovituri puternice la marginea Mariupolului. Se trage! Se trage! Hai să plecăm!  

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: A trecut fix un an de la primele bombardamente. De atunci, războiul a ucis peste 200.000 de oameni, estimează ONU. A transformat milioane de ucraineni în refugiaţi şi a aruncat Europa în criză energetică. Un conflict care lasă urme adânci.

Războiul, aşa cum nu-l mai credeam posibil în Europa, a izbucnit la doi paşi de noi

Inimaginabilul s-a produs sub ochii noştri. Războiul, aşa cum nu-l mai credeam posibil în Europa, a izbucnit la doi paşi de noi. cu rachete lansate asupra civililor, cu maternităţi şi şcoli bombardate, cu copii ucişi şi cu un atac nemilos: masacrul din Bucha, Hostomel şi Irpin. 

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Asta e imaginea pe care sincer nu credeam că o s-o văd vreodată. Soldaţi ucişi şi animalele care continuă să stea lângă soldaţii care au murit. 

E prima oară când difuzăm aceste imagini. Sunt greu de privit. Şi mai greu de înţeles. Imposibil de uitat. Dovezile unor orori care, acum, după fix un an, încă dau fiori lumii. Chiar dacă ucrainenii încearcă să-şi reconstruiască ţara din ruine. Să acopere urmele bombelor pe clădiri. Şi să picteze flori pe aceleaşi maşini bombardate unde, în urmă cu un an, mureau oameni nevinovaţi. 

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Flori pentru speranţă. Este mesajul principal pe care oamenii care s-au întors la locuinţele lor, din Irpin, din Bucha, din localităţile aflate în apropiere, vor să îl transmită. 

O autostradă întreagă transformată anul trecut în câmp de luptă e astăzi un muzeu al rezistenţei ucrainene. Tancurile ruşilor au dispărut de la intrarea în Irpin. 

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Au rămas în schimb zeci de cruci ale militarilor ucraineni care au murit aici pentru a apăra Irpinul şi Kievul. Dar şi cruci mult mai mici ale copiilor care şi-au pierdut viaţa. Copii care se aflau în casele din jur. 

Bucha, cimitirul umanităţii

Discuţie reporter - localnic:

E casa dumneavoastră?

Da.  

A fost bombardată?

Da, distrusă toată. Toată casa e la pământ. Fiica a supravieţuit. Şi mătuşa. 

Anul trecut, Bucha devenea cimitirul umanităţii. 

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Sunt sute de oameni care au fost ucişi în momentul în care armata rusă a intrat în localităţile limitrofe. Oameni a căror identitate nu este necunoscută nici acum, în cea mai mare parte. Sunt gropi comune, unde trupurile acestor persoane zac şi acum la vedere.

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Atât se mai vede acum la aproape un an din groapa comuna aflată în spatele celei mai importante biserici de aici, din Bucha. 

Toate localităţile bombardate de ruşi sunt pline de mormintele victimelor. 

Laurenţiu Rădulescu, reporter Observator: Cruci ale oamenilor care au fost îngropaţi în grădinile din Bucha, în faţa blocurilor. În dreapta în continuare maşini distruse. Şi cred că cea mai mare teamă a oamenilor care s-au întors aici este că ruşii s-ar putea întoarce. Că nu a dispărut acest pericol. Este principala lor problemă 

Deocamdată, în jurul Kievului e o linişte stranie. Ultimul an a schimbat nu doar Ucraina. Ecourile bombelor se simt peste tot. Am trăit 366 de zile de război lângă noi şi începe un al doilea an complicat.