Morții de Covid nu mai interesează pe nimeni după doi ani de pandemie. De ce sunt dezumanizate victimele

Pandemia de Covid-19 a provocat peste 5,5 milioane de decese în întreaga lume, potrivit datelor monitorizate de Universitatea Americană Johns Hopkins și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. La doi ani de la primul deces cauzat de Covid-19 în China, numărul morților pare că nu mai impresionează atât de mulți oameni scrie 20minutes.fr. Atitudinea nu este doar o problemă a Franței, ci una mai generală.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Dacă în timpul primului lockdown generalizat, numărul zilnic de decese era monitorizat masiv, bilanțul deceselor de Covid a devenit treptat ceva obișnuit. Pare că este aproape trecut sub tăcere și nu mai interesează așa multe persoane, relatează 20minutes.fr. Morțile de Covid nu mai impresionează un număr așa mare de oameni. 

„Moartea nu prezintă interes pentru lumea occidentală dintr-un motiv de „capitalism moral”: o persoană moartă nu este productivă din punct de vedere material. Moartea se reduce la o percepție a pericolului pentru cei vii. Această teamă a înlocuit importanța defunctului și respectul pentru acesta”, a explicat Marie-Frédérique Bacque, psiholog și director al Centrului Internațional de Studii asupra Morții.

Asta poate explica această lipsă de interes pentru numărul deceselor. Și nu este valabil doar pentru Franța. În plus, în prezent „majoritatea populației (cei vaccinați) se simte protejată împotriva coronavirusului, ceea ce nu a fost cazul în timpul primului val”, a explicat David Simard, doctor în Filosofia Sănătății. Practic, ne simțim mai puțin preocupați de tragedia celor morți decât în ​​trecut.

Moartea de COVID a devenit o rutină

În Franța, 91% dintre decesele cauzate de coronavirus au survenit la persoane de peste 65 de ani sau peste, iar 65% dintre cei morți aveau comorbidități. Vârsta medie a țării este de 41 de ani, ceea ce poate explica distanțarea populației de bilanțul colectiv de decese. Practic este vorba de o atitudine de tipul ”nu contează cine moare atâta timp cât nu sunt eu.” 

Vârsta înaintată a victimelor poate să fi condus și la ideea că aceste morți erau naturale, făceau parte din ciclul vieții sau că s-ar fi întâmplat indiferent de Covid, un discurs mediatizat în pandemie. Această gândire cum că „moartea face parte din viață” este o amăgire, explică filosoful David Simard. „În realitate, această logică exclude moartea, deoarece presupune că doar oamenii capabili să trăiască vor rămâne în viață. Mor doar cei care trebuie să moară.

Și trecerea timpului poate explica banalizarea morților de Covid: „Nu mai există efectul uluitor al primului val, numărul deceselor s-a banalizat, nu mai interesează” comentează David Simard. „În spatele bilanțurilor mari, se pierde reprezentarea vieții și a dramei din spate”, conchide filozoful. În plus, din cauza măsurilor sanitare a apărut și gândirea „ei sau noi”. Moartea celorlalți a fost văzută ca un sacrificiu pe care îl plătim pentru a nu sta în izolat sau a fi sub restricții.

Morții sunt cu atât mai dezumanizați din cauza reprezentării pur cantitative. Sunt aduși la rangul de statistică simplă. „Aceste numere nu înlocuiesc aspectul emoțional a ceea ce au trăit cei îndoliați”, explică Marie-Frédérique Bacque.

Până astăzi, În România 59.150 de persoane diagnosticate cu Covid au decedat.