Petrică, nevăzătorul din Pașcani bruscat de un șofer de autobuz, a fost sunat de ministrul de Interne, care şi-a cerut scuze

Petrică, tânărul fără vedere din Paşcani, bruscat de un şofer de autocar şi ignorat de un poliţist căruia i-a cerut ajutorul, dă acum glas nedreptăţilor pe care le îndură zilnic oamenii ca el. A fost nevoie de o revoltă pe Facebook pentru ca însuşi ministrul de Interne să-l sune şi să-i ceară scuze în numele celor care l-au ignorat.

• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

Petrică, tânărul fără vedere din Paşcani, bruscat de un şofer de autocar şi ignorat de un poliţist căruia i-a cerut ajutorul, dă acum glas nedreptăţilor pe care le îndură zilnic oamenii ca el. A fost nevoie de o revoltă pe Facebook pentru ca însuşi ministrul de Interne să-l sune şi să-i ceară scuze în numele celor care l-au ignorat.

Petrică şi Paul. Doi nevăzători care fac echipă, fiecare cu un câine special antrenat să îi fie ghid şi sprijin. Petrică e singurul beneficiar al unui astfel de câine în Moldova, iar Paul în Sibiu. Când Petrică a fost îmbrâncit în uşa unui autocar de şoferul care a refuzat să-l ia în cursă alături de câinele care-l ghida, a fost revoltă pe Facebook. 

Şi oricum, nu ar fi avut nevoie. Poliţistul chemat de Petrică la 112 i-a sugerat nevăzătorului să aştepte câteva ore, următoarea cursă. 

Ministrul de Interne l-a sunat pe Petrică şi i-a cerut scuze în numele poliţistului care l-a lăsat în stradă.

Pentru asta, Petrică şi prietenul lui din Sibiu, Paul, un student nevăzător, luptă în numele persoanelor cu dizabiităţi de care autorităţile au uitat. Sunt 50 de mii de nevăzători în România, dar numai 10 dintre ei au primit un câine-ghid, ca să-i ajute. Politicienii au iniţiat acum câţiva ani o lege, au aprobat-o, dar nu au aplicat-o niciodată din lipsă de bani. Ministerul Muncii se angajase chiar să finanţeze antrenarea acestor câini speciali. 

Drept urmare, de ani buni, ONG-urile luptă în locul autorităţilor. Din donaţii, o asociaţie din Satu Mare, care a antrenat şi câinii-ghizi pe care îi au acum Petrică şi Paul, încearcă să ajute cât mai mulţi nevăzători. Dresajul unui câine-ghid durează, însă, doi ani şi costă şi 10 mii de euro.

Asta îşi doresc Paul şi Petrică. Oamenii să se informeze, să ştie că un câine-ghid nu este unul de companie. Este jumătatea unei echipe. Este un salvator pentru persoana pe care o însoţeşte. Nimeni n-ar trebui să le îngrădească accesul în locurile publice. În alte ţări, statul subvenţionează pregătirea acestor ajutoare-vii care aduc speranţă în lumea celor lipsiţi de vedere.