Special! Dacă nu vine calul la potcovar

A fost o vreme când viaţa unui gospodar depindea în mare măsură de cal! Tocmai de aceea, proprietarii de cabaline au încercat să le protejeze cum puteau mai bine.

• Profesoara româncă ucisă în atacul din Georgia, eroină pentru SUA. Christina Irimie s-a aruncat în faţa gloanţelor ca să-i salveze viaţa unei eleve

A fost o vreme când viaţa unui gospodar depindea în mare măsură de cal! Tocmai de aceea, proprietarii de cabaline au încercat să le protejeze cum puteau mai bine. 

Aşa au apărut potcoavele şi meseria de potcovar. De priceperea fierarului a depins multă vreme bunăstarea cailor şi a proprietarilor deopotrivă.

Însă, odată cu revoluţia industrială, maşinile au înlocuit animalele. Iar acest lucru a însemnat că şi meseria de potcovar se pierde. Sau, se transformă, dacă e să-l credem pe un tânăr din Harghita. Bărbatul a abandonat bătrânul atelier şi uneltele vechi şi a creat prima potcovărie mobilă, care merge acolo unde caii au nevoie de el.

Chiar şi cele mai vechi meserii din lume trebuie să ţină pasul cu noua lume în care trăim. Una în care depindem tot mai mult de tehnologie. Apuse sunt, deci, vremurile în care proprietarii de cai erau nevoiţi să meargă la potcovarul satului. Astăzi.

Potcovăria mobilă din România este proiectul de suflet al lui Arpad Jakab. Tânărul a înţeles că pentru a supravieţui, meseria pe care o iubeşte trebuie să se adapteze. Aşa că a transformat o dubă într-un atelier pe patru roţi. Înăuntru, are toate uneltele de care are nevoie. Inclusiv un cuptor mobil.

Chiar dacă atelierul mobil este plin de unelte moderne, modul în care caii sunt potcoviţi a rămas acelaşi. Pentru început, trebuie înlăturată potcoava veche.

Însă greul abia acum începe. Potcoavele trebuie înlocuite. Dar cum nu există doi cai la fel, nici pantofii de fier nu se vor potrivi de la început. Aşa că tânărul potcovar le personalizează pe loc. După ce sunt înroşite în foc, potcoavele sunt retuşate cu ajutorul bătrânei nicovale.

Deşi în satul natal al lui Arpad mai există încă potcovari, niciunul dintre ei nu a părăsit graniţele atelierului în care lucrează. Dar, cum caii sunt tot mai puţini în sate, afacerile nu mai merg ca pe vremuri, iar aceşti bătrâni meseriaşi dispar unul câte unul. Bine, nu e şi cazul lui Arpad, care se va duce mereu acolo unde este chemat. Sau cel puţin până acolo unde-l va duce potcovăria lui mobilă.