Camera în care nimeni nu poate rezista mai mult de o oră

Tăcerea este de aur, doar dacă nu ajungi în cea mai silențioasă cameră din lume. În 2015, Microsoft a construit ceea ce apare acum în Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cel mai liniștit loc de pe planetă.

• Focul Sfânt a luminat România în noaptea Învierii. Credincioșii au fost copleșiți de emoții şi plini de speranță

Cunoscută drept camera anecoică de la sediul companiei din Redmond, Washington, „testele ultrasensibile” efectuate în 2015 au dat o citire medie a zgomotului de -20,35 dBA (decibel ponderat A - o măsură a nivelului de presiune acustică). Doar puțini oameni au rezistat în acea cameră pentru o perioadă mai lungă de timp și aceea nu mai lungă de o oră, potrivit New York Post.

După câteva minute, vei începe deja să-ți auzi bătăile inimii. La câteva minute după aceea, vă puteți auzi propriile oase care se freacă între ele în momentul mișcării și chiar sângele curgând. Scopul camerei anecoice nu este să nu auzi nimic, ci să elimine toate celelalte zgomote din exterior ca oamenii să poată asculta toate sunetele făcute de corp. Acestea nu ar putea fi auzite în mod normal. 

A fost nevoie de doi ani pentru a proiecta spațiul

Mediile pe care le considerăm ultra-silențioase sunt de obicei mai zgomotoase decât pragul de auz uman, care este în jur de 0 decibeli. O sală de lectură din bibliotecă, de exemplu, ar putea crea aproximativ 40 de decibeli. Fără să nu vină niciun sunet din lumea exterioară, liniștea totală și absolută se va transforma treptat într-un zgomot insuportabil în urechi.

Acest lucru poate face omul să-și poardă echilibrul din cauza lipsei de reverberație în cameră, ceea ce afectează conștientizarea spațială. „Când întorci capul, poți chiar auzi acea mișcare. Te poți auzi respirând și sună oarecum tare” , a spus Hundraj Gopal, proiectantul principal al camerei la Microsoft.

Cuvântul anechoic înseamnă „fără ecou”. A fost nevoie de doi ani pentru a proiecta spațiul. Formată din șase straturi de beton și oțel, camera este deconectată de clădirea din jur. O serie de arcuri de amortizare a vibrațiilor sunt situate dedesubt. În interior, pene din fibră de sticlă sunt montate pe podea, tavan și pereți pentru a sparge undele sonore înainte ca acestea să aibă șansa de a intra în cameră.