Video Cum am ajuns "campioni" la inflaţie, dar şi la deficit bugetar. Marea risipă de la stat
Cât costă să fii român? Din ce în ce mai mult. Totul se scumpeşte mai repede decât oriunde în Europa. De la fermă sau din fabrică până în coşul de cumpărături, preţul creşte şi de peste patru ori. Iar când pare că stă pe loc, atunci scad gramajul sau calitatea ori amândouă. Însă marea problemă este tot statul, care pompează bani în piaţă şi nu are capacitatea de a stopa specula. De ce creşte inflaţia ca Făt-Frumos, vezi acum într-un nou episod al campaniei „Cât costă să fii român“.
Statul ne-a dat lovitura de graţie. Sau loviturile: a liberalizat pieţa de energie, a crescut TVA şi alte taxe, a majorat accizele la carburanţi şi nu numai. Rezultatul: o inflaţie de 10 la sută, echivalentă cu o reducere a puterii de cumpărare pentru fiecare român.
"Eu cred că unii din Guvern se şi bucură de inflaţie. Cresc preţurile, practic cresc şi veniturile bugetului de stat corespunzător", a declarat Ludovic Orban, fost premier.
"A fost nevoie de o stopare, pe de o parte a risipei, de reprioritizare a investiţiilor şi de regândire a încasărilor statului", a declarat Tanczos Barna, vicepremier.
Rădăcina răului e mai veche şi a tot fost udată în ultimii ani. Risipa statului ne-a băgat adânc mâna în buzunar.
"Inflaţia are o singură cauză internă fundamentală! Iar ea se numeşte deficit bugetar", a declarat Eugen Rădulescu, conslier al guvernatorului BNR.
Deficit care a explodat anul trecut şi a ajuns la 9,3% din PIB, cel mai mare din Uniunea Europeană. Suma este aproape dublă faţă de acum doi ani.
Rata inflaţiei, dublă faţă de luna ianuarie
"27 de milioane de salarii medii lunare nete. 6 milioane de salariaţi nu ar trebui să ia niciun ban timp de 4 luni şi jumătate dintr-un an", a declarat Eugen Rădulescu, conslier al guvernatorului BNR.
Deficitul imens este şi cauza principală a creşterii datoriei publice. Datoria făcută de stat a depăşit în acest an o mie de miliarde de lei şi este pusă acum tot în cârca românilor.
Datoria publică de peste 1.000 de miliarde de lei înseamnă că fiecare salariat al acestei ţări, trebuie să plătim cam 180 mii de lei, adică 36 mii euro.
România a început anul 2025 cu o inflaţie de 5%. În luna alegerilor, pe fondul deprecierii monedei naţionale, a sărit de 5,5%. În iulie au intrat în vigoare primele măsuri de reducere a deficitului bugetar şi, brusc, am ajuns la 8%. Acum, rata inflaţiei este dublă faţă de cea din ianuarie.
"Ce se va întâmpla din septembrie până în vara anului viitor? Vom avea astfel de cifre mari în continuu. De la lună la lună se va anunţa inflaţie 8%, 9%, 10%", a declarat Andreea Nica, analist financiar.
Suntem campioni europeni la scumpiri. Datele Eurostat, care reflectă analiza coşului de consum al europeanului mediu, arată că România are cea mai mare creştere a preţurilor din Uniunea Europeană - 8,5%. Suntem la peste 2 procente distanţă de următoarea clasată, Estonia. Şi de trei ori peste media din uniune. Din 2016, în fiecare an, costă din ce în ce mai mult să fii român. După pandemie, mai mult ca oricând.
"Am avut inflaţie-record, în trei ani, 37,5%", a declarat Feliciu Paraschiv, vicepreşedinte al Asociaţiei Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România.
Feliciu Paraschiv este antreprenor în Vrancea şi vicepreşedinte al Asociaţiei Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România.
"Avem, din calculele noastre, un coş de 600 de lei la 3-4 persoane pe săptămână. O să vedem acelaşi coş de cumpărături sau uşor crescut din cauza inflaţiei, dar cu mai puţine produse în el. O să-l vedem mai gol. Înainte de vârful ăla inflaţionist, 2022-2023, coşul ăsta era undeva la 400 de lei. Ar trebui să crească veniturile ca să avem un raport venituri preţuri acceptabil de către populaţie, că niciodată n-or să mai scadă preţurile", a declarat Feliciu Paraschiv, vicepreşedinte al Asociaţiei Comercianţilor Mici şi Mijlocii din România..
De ce nu o să scadă? Pentru că mulţi profită de orice şi umflă preţurile pentru a-şi umfla buzunarele.
"Dacă ne aducem aminte în perioada de pandemie. Era o cerere atât de mare de drojdie, încât preţul drojdiei ajunsese de cinci ori. La lămâi toată lumea considera că dacă mănâncă două lămâi scapă de covid. Preţul la lămâi ajunsese de cinci ori, de zece ori mai mare decât preţul normal", mai spune Feliciu Paraschiv.
"E un impact asupra pieţelor şi e şi o oportunitate de speculă. Când sunt tulburări, când lucrurile nu sunt aşezate, e o oportunitate pentru unii să încerce să profite. Monitorizăm piaţa, vrem să vedem ce se întâmplă şi vrem ca lumea să ştie că ne uităm la ceea ce se întâmplă", a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.
Campioni la scumpiri
Orice criză, orice fenomen meteo, orice informaţie vehiculată de presă este folosită pentru a scumpi deseori nejustificat.
"Creşterile de preţ la ulei au fost fenomenale înainte de războiul cu Rusia al Ucrainei, în sensul că am avut o creştere de preţ relativ rapidă de la 4-5- 6 lei pe litru la 12 lei", a declarat Feliciu Paraschiv..
Când lucrurile păreau să revină sub control, preţul uleiului a revenit la valoarea dinainte de război, dar...."Uleiul ăsta anul trecut era 6 lei? Şi acum e 9 lei. De 3-4 luni a început să crească uşor-uşor".
De departe, campioana scumpirilor de la raft din acest an este cafeaua pe fondul problemelor din Brazilia şi Vietnam provocate de vremea extremă. O altă cauză este importul excesiv. Nu mai mâncăm din producţia autohtonă.
"Roşiile româneşti sunt cinci lei, roşiile din import sunt 8 lei. Anul trecut erau 3 lei, 3 lei 50 roşiile româneşti. Unde ar trebui să găsim cu predilecţie produse româneşti găsim: cartofii din import, ceapa Turcia, ceapa roşie Turcia, ţelina import, ardeiul gras import usturoiul din China, din păcate".
Asta şi pentru că preţul alimentelor româneşti este şi de 4 ori mai mare în magazine decât la producător.
"Simţi că pleacă laptele cu 2,3 de la poarta fabricii şi ajunge la client cu 12 lei. Simţi că ceva nu e în regulă. Parcă e prea mult", mai spune Feliciu Paraschiv.
Un litru de lapte pleacă de la poarta fermei cu 2 lei şi 30 de bani, în medie. După toate cheltuielile cu prelucrarea şi ambalarea produsului, procesatorul aplică un adaos comercial cuprins între 40 şi, uneori chiar 100%. Justificarea acestor marje de profit: cheltuielile de marketing, în cazul unor produse de brand. De multe ori din aceeaşi cisternă - laptele pleacă etichetat diferit, la preţuri diferite. Aşa se face că spre distribuitor sau direct către retailer pleacă la un cost şi de trei ori mai mare doar din cauza etichetei. Distribuitorii mai au şi ei un adaos de până la 10%, iar la raft, în funcţie de produs, comercianţii aplică marje şi de 50%. În final, de la fermă până la cumpărător laptele ajunge de 4 ori mai scump.
"Problema este de putere de negociere între marii retaileri şi micii producători. Acolo este disproporţia. Să fie negocieri la nivel de coaliţii comasate de fermieri pentru că doar aşa au putere de negociere mai mare în discuţie cu marile lanţuri. Având ofertă multă, constantă, tot timpul anului", a declarat Iancu Guda.
Practica adaosului comercial uriaş a fost motivul pentru care, în 2023, Guvernul a plafonat profitul la 20% atât la procesatori, cât şi la retaileri în cazul produselor de bază. Aşa că franzela clasică nu a înregistrat scumpiri semnificative, în timp ce pâinea cu seminţe, produs fără adaos plafonat, a ajuns în trei ani de la 7 lei la aproape 10 lei în magazinele din ţară. Caşcavalul se vindea şi cu 13 lei în 2022. Acum acelaşi produs costă 18 lei. Sau, dacă preţul a rămas la fel, a scăzut calitatea sau gramajul.
În perioadele de criză sau atunci când puterea de cumpărare scade mai apare un fenomen. Shrinkflation- pe scurt la raft poate unele preţuri rămân nemodificate, în realitate însă unii producători umblă la gramaje. Este şi cazul pachetului de unt. Spre exemplu, pe acesta anul trecut îl găseam la 200 de grame, anul acesta l-am găsit la 180 de grame.
Mai mult, pentru a acoperi pierderea cauzată de plafonarea preţului la alimentele de bază, comercianţii au majorat adaosul la alte produse.
"Fenomenul de "waterbed", de saltea cu apă a dus la creşterea preţurilor la detergenţi, la cosmetice, în general la produsele industriale. Creşteri semnificative, în sensul că detergentul ăsta de 50 de lei - înainte de plafonarea produselor alimentare era undeva la 40 de lei", spune Feliciu Paraschiv.
Dincolo de toate, avem şi noi vina noastră.
"În toate bugetele pe care le-am văzut eu în 10 ani de zile, se ascunde risipă. Românii aruncă aproape 30% din mâncarea pe care o cumpără. Pur și simplu. Cumpărăm prea mult. Uneori risipa se ascunde în zona cheltuielilor opționale. Că e vorba de haine pe care nu le purtăm. Că e varba de gadget-uri pe care nu ne folosim. Că e vorba de jucării cu care copiii noștri nu se mai joacă", a declarat Adrian Asoltanie, consultant financiar.
Şi de multe ori, din comoditate, plătim mai mult pentru acelaşi produs.
Salamul feliat gata ambalat poate fi cu 30 la sută mai scump la raft faţă de situaţia în care am merge direct la vitrină să rugăm vânzătoarea să ne porţioneze aceeaşi cantitate.
Sunt picături într-un ocean al scumpirilor. În care "se îneacă" şi produse tradiţionale româneşti.
"Din păcate anul ăsta avem nişte mere foarte scumpe. Din păcate merele astea anul trecut erau undeva la 3 lei, 4 lei. Acum sunt 7 lei. 8 lei", mai spune specialistul.
Cum a ajuns România să fie "bătută" măr de Polonia la o producţie cu care s-a fălit ani la rând, vedeţi lunea viitoare, în episodul următor din campania Cât costă să fii român.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
