Video Românii care trăiesc jumătate de an la cea mai înaltă aşezare. Au 8 luni de iarnă şi fac 6 ore până la "birou"
De 20 de ani n-am mai avut aşa o iarnă grea în ianuarie. O spun chiar oamenii care simt pe pielea lor ce înseamnă iarnă grea cam opt luni pe an. Meteorologii de la staţia meteo Varful Omu, cea mai înaltă aşezare omenească din ţară locuită permanent. Ca să ştim noi în fiecare seară cum va fi vremea, ei îşi fac meseria într-un fel care depăşeşte orice imaginaţie. Stau izolaţi în vârf de munte cu săptămânile, în fiecare dimineaţă deschid uşa şi sapă un tunel în zăpadă ca să iasă, iar până la serviciu fac uneori şase ore prin nămeţi. Colegul nostru Răzvan Petrescu este unul dintre puţinii jurnalişti care a ajuns la acea staţie meteo în condiţii extrem de dificile. Iar acum vedem povestea incredibilă a oamenilor de la Omu.
Se luminează de ziuă pe vârful Omu, iar oamenii care trăiesc aici, în cea mai înaltă aşezare locuită permanent din România, încearcă să vadă şi ei, lumina. La propriu.
El este Alex, meteorologul de serviciu de la Vârful Omu. Iar aceasta e o zi absolut obişnuită pentru el, la serviciu. Afară e zăpadă de aproape 3 metri, vântul bate viscolit. De aceea şi imaginea pe care o vedeţi acum e puţin deformată. Camera de filmat, montată pe spatele lui Alex, a îngheţat aproape instantaneu atunci când el a ieşit afară.
Apoi Alex curăţă senzorii de gheaţă. În staţie, colegul lui, Radu, completează datele în calculator şi le trimite la Bucureşti. Aici se adună toate informaţiile din ţară şi se face prognoza meteo. Pe care o aflaţi în fiecare zi, la televizor.
980 de oameni, o singură misiune: vremea
În spatele fiecărui buletin meteo e munca a 980 de oameni. Meteorologii din cele peste 160 de staţii din toată ţara şi din sediul central. O armată care nu se opreşte niciodată din cercetat nori, vânt, ploi, soare sau ninsoare.
Am vrut să îi cunoaşteţi pe câţiva dintre ei şi am plecat la drum. Drumul care duce pe vârful munţilor Bucegi, la 2505 de metri, la cea mai înaltă staţie meteo permanentă din România. Acelaşi traseu îl parcurg şi meteorologii de la Vârful Omu atunci când merg la serviciu.
Ture de 15 zile, nămeți de 3 metri
Sunt 5 în total, dar vin la serviciu în ture de câte doi. Stau 15 zile la lucru, 15 acasă. Se întâmplă însă, atunci când vremea e rea, să rămână blocaţi în staţie şi mai mult. Într-un an, petrec în jur de 180 de zile pe vârful muntelui. Vin cu telecabina până la Babele, doar dacă nu bate vântul foarte tare. După care continuă drumul pe jos, la pas, ori cu schiurile, încă vreo 2–3 ore.
Ne întâmpină Radu Manta şi Alex Baran, meteorologii de serviciu. În cămăruţa cât o garsonieră confort 1 abia încap doi oameni şi o pisică.
Rodica e meteorologul de serviciu permanent. De 10 ani nu a mai coborât de aici.
O vreme au mai avut-o animal de companie şi pe Lili, vulpiţa. Dar într-o zi a plecat şi n-a mai venit. Doar oamenii au rămas. De aproape o sută de ani de când se fac măsurători meteo aici, activitatea aceasta nu s-a întrerupt niciodată. Radu Manta e de aproape 30 de ani la Omu.
"Mi-a plăcut muntele, asta a fost în primul rând dorinţa mea, să lucrez pe munte", a spus Radu Manta, meteorolog Vf Omu.
Doar că, în 1994, când a bătut el la poarta staţiei meteo, nu era niciun post liber. A depus o cerere şi abia după 2 ani l-au sunat să vină la concurs. Aşa a devenit unul dintre oamenii de la Omu. De atunci n-a lipsit o zi de la serviciu şi n-a întârziat niciodată.
"Recordul meu de jos, de timp, de făcut de la Babele până la Omu e de 6 ore. 6 ore în care am înotat în unele porţiuni în zăpadă până la gât", a mai spus Radu Manta.
Temperatura medie anuală la Vârful Omu e de minus 2,4 grade, deci aici poţi să faci hipotermie şi vara. Vântul e liniştit doar 9 zile pe an, în rest, vijelie.
Nămeţii ajung uneori şi la 8 metri. Zăpada se aşează prin octombrie şi se mai topeşte în iunie. 240 de zile şi nopţi de iarnă.
Zăpadă până la ușă
"Pe timp de iarnă, cum e acuma, chiar şi de două ori pe zi trebuie să ieşim să degajăm intrările. Altfel, rămânem blocaţi în staţie. Se întâmplă peste noapte să pună atât de multă zăpadă încât dimineaţa, când deschizi uşa, e un zid de zăpadă de sus până jos", a afirmat Radu.
Din oră în oră, zi şi noapte, trebuie să iasă afară, să cureţe senzorii de gheaţă şi să vadă cu ochii lor cum e vremea. Staţia e toată automatizată, dar nu s-a inventat încă aparatul care să spună ce tip sunt norii sau cât e stratul de zăpadă. În plus, mai apar şi erori.
"Noi verificăm toate datele, pentru că se întâmplă să fie erori, de pildă, eu ştiu, să treacă un corb pe deasupra traductorului de vânt şi să dea o rafală care nu e reală, şi atunci trebuie să o corectăm noi", a spus Radu.
În restul timpului, fac curat, spală rufe şi gătesc. Aşa că să nu vă miraţi dacă ajungeţi la Omu şi vi se pare că brusc miroase a pâine caldă, a pizza sau clătite. Aprovizionarea se face o singură dată pe an, cu elicopterul.
Provizii pentru un an de zile
"Cam o tonă jumate de apă minerală şi plată, 800 sau o mie de litri de motorină pentru grupurile electrogene şi alimente. Deci aprovizionarea se face o dată pe an şi trebuie să ne ajungă un an de zile. Şi asta înseamnă toate alimentele de bază, adică zahăr, făină, ulei, conserve. Restul de alimente proaspete le aducem cu rucsacul la fiecare tură, să zic că se adună cam 10–12 kg la fiecare tură", a mai transmis Radu.
Aici au petrecut zile de naştere, revelioane, Crăciun sau Paşte. Niciodată staţia n-a rămas goală. Nici atunci când s-a defectat instalaţia de încălzire într-o iarnă şi în interior erau doar 5–6 grade Celsius. Nici atunci când vreun turist s-a rătăcit prin zonă şi a avut nevoie de ajutor.
"Nu poţi să laşi un om să fie pierdut, să îl pierzi de tot. Nu a rămas staţia fără personal, deci s-a lucrat la foc continuu pentru că datele astea contează foarte mult", a mai spus Radu.
"O poveste de viaţă" şi "o lecţie de supravieţuire"
"Ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi cineva la staţia de la Omu? Păi nu am avea cum să funcţionăm. Chiar dacă tehnologia tinde să acopere integral ce ar însemna resursă umană, avem totuşi bucuria să avem staţii cu personal. Mi-au spus că prima oară când au ajuns la locul de muncă, mai ales în regim izolat, au învăţat să facă mâncare, să facă o mămăligă sau o ciorbă, şi după aceea au început să înveţe să facă observaţiile, pentru că acolo e o poveste de viaţă, o poveste de a învăţa să trăieşti şi o lecţie de supravieţuire", a afirmat Elena Mateescu, director general ANM.
În toată ţara sunt în jur de 90 de meteorologi care lucrează în cele 26 de staţii cu regim izolat, la munte ori la mare. Oameni fără de care nu am putea şti cum va fi vremea.
"Cu 20–30 de ani în urmă nu ţin minte să fi fost zăpadă atât de multă în ianuarie. Media stratului de zăpadă e de 1 metru 70 şi troiene care ajung la 3 metri. Acum, în ianuarie. Deci probabil că o să fie o iarnă grea, de care o să ne bucurăm", a conchis Radu Manta.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
