"Îmi curgeau lacrimile, dar trebuia să tai". Și-a amputat singur piciorul și a rămas izolat pe linia frontului
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Și-a văzut camaradul murind sub ochii săi chiar de ziua lui, și-a amputat singur piciorul pentru a supraviețui, după ce a rămas izolat pe linia frontului sute de zile, ulterior, a fost primul militar evacuat de pe câmpul de luptă cu o dronă. Este, pe scurt, povestea lui Kostiantin Vlasenko, un soldat ucrainean din infanterie.
Bărbatul a rezistat 491 de zile într-o zonă extrem de periculoasă a frontului. Inițial, s-a ascuns într-o conductă îngustă de beton, alături de camaradul său, cunoscut sub indicativul „Baski”, în timp ce roiurile de drone rusești făceau imposibilă salvarea lor.
După opt luni, cei doi au fost nevoiți să părăsească ascunzătoarea, deoarece conducta a fost inundată în timpul iernii trecute. S-au refugiat într-o școală abandonată, însă Baski a fost ucis chiar în ziua în care împlinea 50 de ani, scrie Daily Mail.
Rușii au trimis un dispozitiv cu difuzor, prin care îi cereau lui Vlasenko să se predea. Însă infanteristul în vârstă de 49 de ani le-a răspuns sfidător, folosind celebra replică a apărătorilor Insulei Șerpilor: "Navă de război rusească, du-te dracului!"
Ascuns timp de opt luni
Incapabil să mai meargă din cauza rănilor provocate de explozii, soldatul s-a târât într-o sobă din fontă pentru a se proteja de drone. A rămas ascuns acolo încă opt luni. Comandanții săi i-au trimis medicamente și alimente cu ajutorul dronelor. A primit inclusiv un pachet de la soția sa, Tetyana, care conținea romanul The Outsider, de Stephen King.
Din cauza degerăturilor severe, laba piciorului stâng a necrozat și s-a desprins singură. Ulterior, partea inferioară a piciorului drept a început să atârne, astfel că soldatul și-a așezat piciorul pe o cărămidă și a tăiat cu un cuțit țesuturile care îl mai țineau atașat.
"Îmi curgeau lacrimile, dar trebuia să tai", a povestit el.
O operațiune de salvare fără precedent, cu ajutorul unei drone
Înconjurat din toate părțile de drone inamice, într-o zonă puternic minată din regiunea Harkov, în estul Ucrainei, comandanții săi au decis să încerce ceea ce era prima evacuare din istorie a unui soldat cu ajutorul unei drone aeriene.
Militarii ucraineni i-au trimis un telefon pe care se afla un videoclip cu instrucțiuni despre cum să se fixeze de partea inferioară a dronei. Au fost incluse și instrucțiuni scrise în ucraineană și rusă.
O dronă de bombardament puternic modificată a ajuns apoi la poziția sa. După ce s-a prins de dispozitiv, Vlasenko a făcut un semn în formă de inimă și a ridicat degetul mare către camera dronei. Aparatul s-a ridicat la 120 de metri în aer și a zburat 18 kilometri, din Petropavlivka până într-o zonă sigură.
Drona de evacuare a fost escortată de alte trei drone Vampire, dintre care una a fost capturată de ruși.
Descriind salvarea sa, după 491 de zile petrecute pe front, Vlasenko a declarat: "Nu am cuvinte... O minune. Este un miracol".
În prezent, soldatul se recuperează într-un spital. Vlasenko, cunoscut sub indicativul militar „Kostya”, i-a povestit jurnalistului ucrainean Yurii Butusov experiența sa extraordinară. În timpul interviului, purta o șapcă inscripționată cu numele Gurzuf Defense, compania care a fabricat drona ce l-a salvat.
Cum a ajuns soldatul ucrainean să petreacă 491 de zile pe front
Originar din Krîvîi Rih, orașul natal al președintelui Volodimir Zelenski, Vlasenko lucra ca șofer de camion într-o carieră atunci când a început războiul. S-a prezentat la centrul de recrutare și a cerut să fie înrolat. Ulterior, a servit în Batalionul 2 al Brigăzii 30 Mecanizate a Ucrainei.
La un moment dat, Vlasenko a primit ordin să evacueze un camarad rănit și să-i preia poziția într-o conductă de drenaj din beton, aflată în regiunea Harkov.
Soldatul pe care trebuia să-l înlocuiască călcase pe o mină antipersonal de tip „petală” și își pierduse degetele de la picioare și o labă a piciorului, în timp ce ieșea din conductă pentru a recupera provizii, pe 2 iunie anul trecut.
După evacuarea acestuia, Vlasenko a preluat poziția împreună cu un camarad cunoscut sub indicativul „Baski”. În mijlocul conductei fusese săpată o deschidere care ducea către un adăpost subteran.
Cei doi făceau cu schimbul: unul se ascundea în adăpost, iar celălalt supraveghea zona din conducta aflată deasupra.
Ar fi trebuit să fie înlocuiți după două luni, însă armata rusă trimisese atât de multe drone de supraveghere Mavic, încât orice deplasare devenise imposibilă. "Aveau atât de multe drone Mavic, încât cerul era murdar de ele. Dacă tu nu vedeai drona, ea te vedea pe tine", a povestit Vlasenko.
O încercare de a-i înlocui a eșuat.
"Au încercat o dată să ne schimbe, dar nu au reușit să ajungă. Mai târziu, alți camarazi au plecat doar ca să recupereze trupurile celor morți, dar nici ei nu au reușit. Nu au putut să-i aducă înapoi. Așa că le-am spus că nu mai este nevoie să vină după mine. Mai bine să mor singur decât să moară și alți oameni."
Camaradul său a murit chiar în ziua în care împlinea 50 de ani
După opt luni petrecute în conductă, aceasta a fost inundată pe 14 februarie 2026, obligându-i pe Vlasenko și Baski să-și abandoneze adăpostul. "Ne-am târât afară și eram deja uzi leoarcă în timp ce ne deplasam. Și, culmea, atunci a venit din nou un ger cumplit. Eu și Baski mergeam împreună. Dar nu mai aveam putere. Eram deja foarte slăbiți".
Cei doi au reușit să ajungă la o școală distrusă, fără să fie observați de drone. Au transmis prin radio poziția lor, iar dronele ucrainene le-au aruncat haine uscate. Însă aparatele de recunoaștere rusești au observat livrările.
"Atunci au început să arunce muniție asupra noastră", a povestit Vlasenko. "Am fost lovit la picior, dar aveam labele picioarelor atât de degerate, încât nici măcar nu am simțit lovitura. Practic, piciorul stâng mi-a fost zdrobit. Încă mai puteam sta în picioare pe cel drept. Apoi au venit băieții noștri cu dronele și ne-au aruncat mâncare, iar eu mi-am răsucit piciorul drept când am mers să o recuperez. După aceea, nu m-am mai putut deplasa normal deloc".
Disperat din cauza foamei, Baski a ieșit din ascunzătoare pentru a aduna alimentele. În acel moment, o dronă inamică l-a atacat.
Vlasenko a reușit să ajungă lângă el, dar, neavând o lanternă, nu a putut să-i vadă rănile în întuneric. Toată noaptea și-a auzit camaradul gemând de durere, fără să-l poată ajuta.
"Nu făcea decât să geamă: Of... ah.... Nu prea mai putea spune nimic. Îl întrebam: Unde te-a lovit? La picior? La braț? Unde te-a lovit?" Doar gemete. L-am tras mai aproape de mine, cât am putut. Apoi s-a făcut liniște. Până dimineață, camaradul meu murise. Nu l-am putut salva. A murit chiar în ziua în care împlinea 50 de ani. Nici măcar nu a apucat să-și sărbătorească ziua. Dumnezeu i-a dat un dar și apoi l-a luat. Am rămas singur pe 16 februarie. Când a început să se lumineze, i-am acoperit trupul".
Rușii i-au cerut să se predea, dar soldatul a refuzat
Vlasenko și-a dat seama că poziția sa fusese descoperită. S-a ridicat pe piciorul rănit, și-a luat arma și proviziile pe care le putea transporta și a încercat să plece. În acel moment, a auzit o explozie în apropiere.
"Mi-am dat seama că încercau să mă avertizeze", a povestit el. "Mai târziu, au aruncat un difuzor sau un fel de gramofon, care reda o înregistrare prin care îmi cereau să mă predau."
Mesajul transmis de ruși spunea: "Frate, știm că ești aici. Crede-mă, camarazii tăi nu te vor salva. Ai auzit explozia. Următoarea ar putea fi îndreptată spre tine. Nu vrem să te ucidem. Pune o conservă sau o sticlă pe pervaz și vom ști că ești pregătit. O lumină albă te va ghida”, făcând referire la o dronă. Apoi captivitate, includerea pe lista pentru schimbul de prizonieri și întoarcerea acasă. Da, exact, acasă".
Dar Vlasenko nu a ezitat. A strigat: "Navă de război rusească, du-te dracului! Păcat că nu m-au putut auzi", a glumit el. "Probabil dispozitivul nu avea microfon".
Soldatul și-a informat comandanții prin radio, iar aceștia au trimis drone pentru a distruge difuzorul, însă nu au reușit să-l localizeze. "Douăzeci de minute mai târziu, a venit drona lor mare", a povestit Vlasenko, referindu-se la un bombardier rusesc fără pilot.
S-a ghemuit pe o parte, a strâns din dinți și a așteptat ca drona să lanseze muniția. "Apoi a venit explozia. Ce explozie... Am crezut că sunt mort, dar simțeam nisip între dinți. Era întuneric. Am deschis ochii și tot întuneric era. Mă întrebam dacă mai pot vedea. Dar faptul că simțeam nisipul între dinți însemna că eram viu. Și blestematul acela de difuzor continua să vorbească...”
Opt luni ascuns într-o sobă de fontă
Vlasenko a reușit să se târască într-o sobă de fontă pe care a observat-o printre ruine. "Era o deschidere mică... Nu știu ce înger m-a împins acolo", a spus el.
Câteva secunde mai târziu, drona a lansat o a doua muniție de mare putere. "Totul a început să se prăbușească peste mine. Asta era, am crezut că... Dar am simțit din nou același lucru: nisip între dinți. Deci eram viu".
Acolo avea să rămână următoarele opt luni. Camarazii îi trimiteau mâncare și medicamente cu dronele, printre ruinele școlii. El ieșea din sobă, recupera proviziile și se întorcea în ascunzătoare.
În tot acest timp, continua să desfășoare misiuni de supraveghere, raportând mișcările inamicului pe care reușea să le observe sau să le audă. În timp ce stătea întins, a remarcat că organismul uman „elimină singur corpurile străine”.
"Bucăți de schije au început să iasă singure din corpul meu", a povestit el.
Și-a amputat singur piciorul cu un cuțit
Până în aprilie, după cum a povestit, laba piciorului stâng „murise”. Din cauza degerăturilor și a lipsei circulației sanguine, țesuturile au necrozat, iar laba piciorului s-a desprins singură.
În luna următoare, piciorul drept, pe care și-l răsucise anterior, a amorțit complet și a început să atârne.
"Partea inferioară a piciorului pur și simplu atârna. Cu cât mă târam mai des afară pentru a recupera provizii, cu atât trăgea mai mult de os. Pielea se desprindea. Mi-am dat seama că trebuia să-l tai. Altfel, problema ar fi ajuns până la genunchi, iar eu tot ar fi trebuit să-l târăsc după mine. Așa că am luat decizia să-l tai. Știam că nu mai putea fi salvat. Îmi dorisem să păstrez măcar un picior. Dar nu a fost posibil".
Descriind momentul amputării, soldatul a povestit: "L-am pus pe o cărămidă și am luat un cuțit. Îmi curgeau lacrimile, dar trebuia să tai. Așa că am tăiat. Cel stâng, cel rănit, putrezise deja și se desprinsese singur".
Pe măsură ce vremea a început să se încălzească, Vlasenko își amintește că a văzut sute de fluturi mari, portocalii și negri, zburând în locul unde se aflau părțile amputate ale picioarelor sale.
Singurătatea de pe front: "Înnebuneam acolo"
Timp de luni întregi, singura sa companie a fost stația radio. De la alte poziții militare, soldații transmiteau codul „450”, care însemna că totul era liniștit.
"Când îi auzeam pe băieții de la celelalte posturi de observație raportând 450, 450, mă gândeam: Încă sunt împreună cu cineva.... Și apoi, din nou, liniște... Așteptam în fiecare oră câte un raport. Era o fericire pentru mine să știu că nu sunt singur, să aud pe cineva. Înnebuneam în perioada aceea... Eram foarte singur.”
Camarazii nu l-au abandonat însă. Îi trimiteau ciocolată, dulciuri, ceai și țigări. "Mă răsfățau, ca să spun așa, ca să am măcar o mică bucurie, ceva care să-mi distragă atenția", a povestit el. La un moment dat, a primit și un pachet de la soția sa. "Soția mea a trimis un colet. L-au pregătit și mi l-au aruncat cu drona. Ce mi-a trimis soția? O carte de Stephen King, The Outsider."
Gestul l-a surprins pe Vlasenko, care nu știa că soția sa observase cât de mult îi plăceau romanele lui Stephen King. În acele zile, gândul la fiica sa, Khristina, l-a ajutat să supraviețuiască.
"Nu îi acordasem suficientă atenție fiicei mele Poate că era sentimentul că voiam să schimb ceva. O sete de viață.... Dar, în același timp, mă consideram deja mort", a mai spus el.
Salvarea neașteptată: "Nu știam că voi fi evacuat pe calea aerului"
În urmă cu aproximativ o lună, camaradul său, sergentul Lisii, l-a contactat prin radio. "Se pregătește ceva. Totul este aproape gata. Mai sunt doar câteva detalii de pus la punct".
Vlasenko a povestit că se aștepta să fie salvat cu un vehicul. "M-am gândit că poate vor veni cu o mașină sau că va ajunge cineva cu un ATV ori cu altceva. Nu știam că va fi pe calea aerului".
Comandantul i-a spus că îi vor trimite instrucțiuni, lucru care inițial l-a nedumerit. "Oare nu știu eu cum să mă târăsc afară dintr-o gaură, la naiba?", a glumit soldatul.
Abia după ce a primit instrucțiunile și telefonul cu videoclipul explicativ a înțeles ce urma să se întâmple.
A fost ridicat în aer, prins de partea inferioară a dronei. În timpul zborului, s-a temut că ar putea fi scăpat într-un râu, deoarece nu știa să înoate. În timp ce era transportat spre siguranță, a observat o dronă ucraineană care zbura în direcția opusă, ducând provizii altor militari.
"Și asta a fost ceva extraordinar: să o văd trecând pe lângă mine", a spus el.
Drona Heavy Shot folosită în operațiunea de salvare a fost fabricată de compania Gurzuf Defence și poate transporta o încărcătură de 90 de kilograme pe o distanță de până la 25 de kilometri. Vlasenko, care cântărea aproximativ 80 de kilograme, a fost transportat cu succes până la punctul de evacuare.
În prezent, primește îngrijiri medicale și urmează un program de recuperare.
"Este un miracol"
Vorbind despre salvarea sa, militarul ucrainean și-a exprimat recunoștința față de toți cei care au contribuit la operațiune.
"Nu am cuvinte. Vreau să le mulțumesc tuturor. Tuturor celor care au făcut atât de multe pentru asta. Nici măcar nu îi cunosc pe toți, dar vreau să le ofer o parte din mine. Le sunt extrem de recunoscător".
În ciuda experienței extraordinare prin care a trecut, Vlasenko nu se simte confortabil cu ideea că ar fi devenit primul soldat din istorie evacuat de pe câmpul de luptă cu o dronă aeriană.
"Nu-mi place să fiu primul", a spus el. "Prefer să fiu al doilea."
