Video Prădătorii de la catedră. Cum îi recunoaştem şi cum ne apărăm copiii de abuzuri
Şcoala ar trebui să fie un loc sigur. O avalanșă de abuzuri sexuale, dezvăluite recent, arată însă contrariul şi reduce încrederea în sistemul de învăţământ din România. La fel şi statisticile. 1 din 10 elevi spune că a avut parte de un comportament sexual nepotrivit din partea unui profesor. Şi mai mulţi aleg însă să tacă. De frică, de ruşine ori pentru că pur şi simplu nu îşi dau seama că ceea ce trăiesc nu este normal. Specialiștii avertizează că fenomenul rămâne subraportat, atât timp cât lipsa unor măsuri timpurii permite ca astfel de abuzuri să persiste ani la rând.
Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleIanuarie 2026. Un profesor din Argeş este reţinut după ce ar fi sărutat o elevă de 13 ani pe holul școlii. O lună mai târziu, un alt profesor de istorie din Baia Mare este acuzat că s-a folosit ani întregi de ocultism pentru a justifica abuzul sexual asupra mai multor eleve.
Aprilie 2026. Un dascăl din Iaşi își dă demisia după ce ar fi întreţinut timp de doi ani relaţii sexuale o elevă nevăzătoare. Iar cel mai recent caz vine din Bacău, unde un profesor de geografie de 50 de ani este arestat după ce ar fi îmbătat și violat o elevă de 17 ani.
Sunt abuzurile care au ieşit la iveală doar de la începutul acestui an. Pentru că victimele au refuzat să mai tacă. Fenomenul este însă mult mai extins, dar multe cazuri nu sunt raportate. Copiii fie nu spun, fie nu realizează abuzul. Iar în multe cazuri, nici părinţii nu reuşesc să citească semnalele de alarmă. Schimbările bruşte de comportament ar trebui să dea de gândit.
"Vorbim de retragere socială, de perioade de tristețe, episoade de plâns, nu dorește să meargă la școală. pe termen lung, practic dacă abuzul s-a întâmplat și nu s-a intervenit. Vorbim de stres post-traumatic, vorbim de tulburări de comportament. Și atunci trebuie intervenit din punct de vedere psihologic cu un specialist", a declarat pentru Observator 16 Mihaela Dinu, reprezentant Salvaţi Copiii.
Părinţii ar trebui să-şi pună un semn de întrebare şi atunci când copilul ascunde sau şterge conversaţii din telefon şi nu mai povestește ce se întâmplă la școală. Un abuz poate sta însă şi în spatele unui ataşament neobişnuit faţă de un profesor. În momentul în care apare ruşinea sau vinovăţia, iar copilul nu mai are încredere în el, deja vorbim despre o victimă.
Tiparul se repetă: profesori care intră direct în viața elevilor prin rețelele sociale cu mesaje aparent banale care devin rapid prea personale. În peste 85% dintre cazuri vorbim de grooming: manipulare graduală, prin care limitele sunt împinse pas cu pas. Autoritatea este transformată în control, iar relația devine greu de recunoscut ca abuz.
"În timp real, în primele luni, să zicem, poate să trăiască chiar o experiență care i să pare foarte bună, în care se gândește că, uite, ce iubită sunt, ce iubire primesc, dar poate chiar să fie foarte agresivă cu cei care îi spun că nu este bine, să-și apere relația și să nu înțeleagă ce se întâmplă", a explicat pentru Observator 16 psiholoaga Gabriela Maalouf.
Mai ales că abuzurile sexuale au loc frecvent în afara clasei: la meditații sau în conversații online, unde controlul instituțional lipsește. De aceea, orice suspiciune trebuie verificată.
"Sunt destul de greu de probat dacă nu există nişte mesaje clare în care profesorul recunoaşte activitatea. E important să le sesizăm pentru că dacă un profesorul are un comportament sexual nepotrivit chiar şi aluzii sexuale repetate la adresa unor elevi. Dar faptul că ai depus sesizare azi, îl ajuţi pe cel de peste un an care ajunge în aceeaşi situaţie să fie mult mai credibil", a spus pentru Observator 16 şi Gabriela Groza, avocat și psiholog expert judiciar.
Greşeli sunt şi în sistemul de învăţământ, unde mulţi profesori ajung la catedră prea uşor şi fără să fie verificaţi.
"Ce ar trebui făcut este o metodă de recrutare mult mai eficientă. Nu sunt respectate regulile de raportare a abuzului și nu sunt cunoscute elementele de identificare ale acestuia. Și există acest subiect tabu. Nu vorbim despre. Nu. Educația înseamnă să vorbim ca să introducem componenta de prevenție, care este mult mai eficientă decât cea de intervenție. Și atunci, reguli clare, mecanisme de raportarea. și suport pentru copii abuzați", a mai spus Mihaela Dinu.
"E foarte important să discutam despre asta şi nu ar trebui să se normalizeze în nicio şcoală", a crede o elevă.
La rândul lui, un părinte susţine că e important "sa-i educăm, să îi învăţăm de acasă să spună daca se întâmplă ceva deplasat".
Cum îi protejăm însă pe cei mici ca să nu se ajungă aici? Printr-o comunicare deschisă, fără presiuni şi fără judecăţi. Esenţială aici este educaţia despre limite: de la 6 ani, copiii trebuie să ştie că părţile intime sunt private şi că nimeni nu are voie să le atingă. La fel de bine trebuie să ştie şi faptul că au dreptul să spună "nu" şi că nu vor avea probleme dacă spun adevărul.
"Ne dorim ca, atunci când sunt copilașii mici, să fie luați în brațe, spunem că doamna învățătoare trebuie să fie ca o mamă, să-i mângâie, să-i pupe, lucru care este foarte căutat de părinți, din păcate nu este și un lucru favorabil. Dacă ne uităm la sistemele internaționale, relația elev-profesor este una formală, adică copiii nu se ating, se înțelege că relația intimă sau relația de afecțiune se întâmplă doar în familie", a mai spus Gabriela Maalouf.
De exemplu, în Franţa, după mai multe scandaluri sexuale, personalul din şcoli este verificat la sânge, prin cazier şi monitorizare constantă. În Germania, există programe de prevenție în școli şi ghiduri clare pentru limitele unei relaţii profesor-elev. Asta în timp în Suedia se ţin chiar cursuri despre consimţământ şi limite.
Însă cele mai importante lecţii rămân cele de acasă: de iubire, atenţie şi complimente. Ca cei mici să nu le caute în afara familiei. Cu atât mai mult cu cât 85% dintre abuzatori sunt persoane cunoscute, iar profesorii intră exact în această categorie de "încredere".
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
Înapoi la Homepage
