De la ambulanță la frizerie: Povestea bărbatului care a învățat că o tunsoare poate vindeca sufletul

La 31 de ani, Tate Yohe și-a schimbat radical viața. A renunţat la jobul pe ambulanţă şi a devenit frizer, descoperind că misiunea lui rămâne aceeași: să aibă grijă de oameni, dar într-un mod diferit.

O copilărie între povești medicale

"Cina la noi acasă nu semăna deloc cu mesele altor familii", își amintește Tate. Bunica lui era asistentă, mama, terapeut respirator, iar tatăl vitreg, paramedic. Se vorbea mereu despre cazurile medicale din timpul zilei, iar el asculta fascinat. Totuși, atunci nu și-a imaginat că va urma același drum. După liceu, a mers la o școală de artă culinară și apoi s-a alăturat voluntar pompierilor din oraș. Acolo a descoperit adrenalina meseriei și, la 24 de ani, a devenit paramedic cu normă întreagă.

"Echipa mea era familia mea. Îmi plăcea sentimentul de apartenență", spune el. Dar când cumnatul său a murit de cancer la doar 32 de ani, granița dintre viața personală și cea profesională s-a șters. "Am fost chemat la un caz unde un bărbat tânăr a făcut stop cardiac. Privind durerea soției lui, nu am putut să nu mă gândesc la sora mea. Atunci am știut că trebuie să mă opresc".

De la tragedie la o nouă chemare

Tate a renunțat la meseria de paramedic și timp de un an a lucrat diverse slujbe: zugrav, barman, agent de pază. În acea perioadă și-a dat seama că misiunea lui în viață era una simplă: să aibă grijă de oameni. Și amintirile din copilărie, când mergea la frizerie alături de bunicul său, i-au dat o idee: "Frizeria era mai mult decât un loc unde îți tăiai părul. Era un spațiu unde bărbații se adunau, discutau, se simțeau parte dintr-o comunitate. Mi s-a părut fascinant"

Deși la început îl deranja ideea de a lucra cu părul oamenilor, a decis să încerce. "De cum am intrat în școala de frizeri, m-am simțit acasă. Mirosul de pudră de talc și de aftershave m-a dus direct înapoi la zilele cu bunicul meu."

Lecțiile învățate de bărbat în noua meserie

Ca să devină frizer autorizat, Tate a urmat 1.250 de ore de formare. Acolo a învățat că frizeria nu înseamnă doar o tunsoare. "Mentorul meu mi-a spus: tunsul e doar 25% din meserie, restul de 75% înseamnă să le oferi oamenilor un spațiu unde să fie ascultați și văzuți. Noi nu vindem doar tunsori, ci încredere în sine".

După ce a absolvit, a început să lucreze într-o frizerie cu alți patru bărbați. Cel mai tânăr avea 30 de ani, cel mai în vârstă, aproape 80. "Era cam aceeași camaraderie ca în echipa de paramedici. Glumeam, învățam unii de la alții, și simțeam din nou acel spirit de familie".

Acum patru ani, Tate a cumpărat o frizerie istorică, deschisă în 1928: "Nu mă consider proprietar, ci doar îngrijitorul ei. Frizeria era aici cu mult înaintea mea și sper să fie și după ce eu nu voi mai fi."

"Nu mai țin vieți în mâini, ci spații pentru suflet"

Astăzi, Tate vede frizeria ca pe un "l treilea spațiu" de care bărbații au nevoie, un loc care nu e nici casa, nici serviciul, unde pot vorbi despre viață și problemele lor.

"Îi întâmpin cu un zâmbet și încep cu întrebarea: «Cum ți-a fost săptămâna?». Aici, oamenii se relaxează. Îmi spun povești incredibile, de la un client care a făcut mai multe misiuni în Irak până la un prieten care a petrecut 17 ani într-o închisoare federală", povesteşte el.

Pentru a împărtăși aceste experiențe, Tate a lansat și o serie pe YouTube, Chairapy, unde prezintă poveștile clienților săi. "Când eram paramedic, țineam vieți în mâini. Prea des, le vedeam sfârșindu-se. Acum nu mai țin vieți, dar țin spațiul unde oamenii pot vorbi și pot fi ascultați."

Chiar dacă nu mai conduce o ambulanță, Tate spune că scopul său a rămas același: să aibă grijă de oameni. "Încă fac asta. Doar că acum modul e diferit. Îi ajut să plece din frizerie mai încrezători și, poate, puțin mai împăcați cu ei înșiși."

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰