53 de ani de la moartea lui Lucian Blaga! Lucruri inedite despre marele scriitor

 Scriitorul, filosoful şi profesorul Lucian Blaga a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii româneşti contemporane

Lucian Blaga s-a născut la 9 mai 1895, în Lancrăm, judeţul Alba, ca fiu al preotului Isidor Blaga. Tatăl a avut ideea să dea tuturor copiilor săi nume începând cu litera L: Letiţia, Lionel, Liciniu, Liviu, Longin, Lelia etc., poetul fiind al nouălea dintre ei.

Viitorul poet a început să vorbească abia la patru ani şi n-a reuşit niciodată să pronunţe uşor consoana „r”. Mai târziu, însuşi marele poet şi filosof îşi autodefinea acea perioadă de absenţă a cuvântului în faimosul vers: ”Lucian Blaga e mut ca o lebădă”.

A urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licență în 1917. A studiat filosofia și biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 și 1920, obținând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soție. A revenit în țară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

În anul 1939, a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj. A funcționat ca profesor universitar până în 1948, când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică: se pare că Blaga a refuzat invitația de a conduce Partidul Național Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturați și conferențiarul și discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, și profesorii universitari Liviu Călin și Nicolae Mărgineanu.

În anul 1956, Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte și de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Autoritățile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediția din 1962 îngrijită de George Ivașcu.

A trăit în condiţii modeste în ultima parte a vieţii sale, în două camere, împreună cu soţia. Umbla mult pe jos, iubea natura, excursiile în Munţii Apuseni şi cafeaua. Era taciturn şi avea puţini prieteni, personalităţi cunoscute ale vremii.

A murit în urma unui cancer la coloana vertebrală. După două luni de la internare, Blaga era tot mai slăbit, refuza mereu orice mâncare, se retrăsese cu totul în sine, iar radiografiile şi consultul comun al bolnavului de către o comisie de medici de la Cluj şi Bucureşti au confirmat un sfârşit nu prea îndepărtat. De pe la mijlocul lui martie 1961 i se administra deja morfină, pentru ca în noaptea de 5 spre 6 mai să se trezească pe la ora 03:30, cu o aparentă luciditate mărturisindu-i soţiei care îi era alături că peste o oră va muri. Întocmai aşa a fost!

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰