Video Când părinții nu acceptă că a crescut copilul lor. Un psiholog explică cum pui limite fără să rupi relațiile
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Despre soacre şi nurori, se fac glume de când lumea şi pământul. Glume care au totuşi la bază un conflict universal: întâlnirea dintre două generaţii şi două stiluri de viaţă diferite. Se întâmplă şi în cazul ginerelui. De fapt, multe cupluri sau familii tinere se plâng că nu ştiu cum să gestioneze relaţia cu părinţii sau cu socrii. Unii bunici se implică prea mult sau iau decizii în locul partenerilor, alţii privesc şi critică de pe margine. Şi aşa apar întrebari precum: până unde merge datoria de copil? Sau cum am grijă de familia mea fără să-mi supăr părinţii? Nu este uşor să trasezi limite sănătoase cu cei dragi, dar specialiştii ne explică cum facem asta cu tact şi fără tensiuni inutile.
"Nu e bine că faci pe aia, mâncarea e prea sărată, patul nu e bine făcut, vezi că nu e bine aia. Soacra întotdeauna știe cel mai bine.", spune Elena, 24 de ani.
Elena vorbește din experiență. Ea și soțul ei au locuit cu socrii timp de un an. A fost suficient, spune ea, ca să își dea seama că nu pot face casă bună toți patru.
"Lucrul care m-a deranjat foarte mult e că se băga mult. Te îndeamnă să faci copii, apoi nu te ajută cu nimic. Nici măcar un telefon nu dă. Soluția e să taci tu din gură să nu ajungi la conflict. Cel mai bun sfat e să nu trăiți cu ei în casă.", adaugă Elena.
Sunt cazuri în care părinții încearcă să controleze viața copiilor chiar și la maturitate, implicându-se excesiv în relațiile lor, din posesivitate, iubire, ego sau, pur și simplu, din teama de a nu pierde controlul asupra lor. Iar cu cât un tânăr pleacă mai târziu de acasă, cu atât îi poate fi mai greu să le pună limite.
La 20 și ceva de ani, pentru mulți începe separarea de familia în care au crescut. În România, însă, pasul acesta vine mai târziu decât în multe alte țări europene. Iar când plecăm mai târziu de acasă, e posibil ca și desprinderea emoțională să fie mai greu de acceptat: pentru unii părinți, copilul rămâne copil chiar și atunci când începe să-și construiască propria familie.
De multe ori, plecarea de acasă la o vârstă tot mai înaintată are motive economice: costul vieții este ridicat, iar chiriile sunt scumpe. Alteori, motivele sunt emoționale sau pur și simplu din comoditate. Însă, atunci când adultul intră într-o relație sau devine, la rândul său, părinte, lucrurile se complică.
-
Mii de pelerini au aşteptat până la şapte ore pentru a ajunge la racla Sfintei Parascheva de la Iaşi
-
Scandal la un liceu din Urlați. Un profesor de muzică le-ar fi obligat pe eleve să se întindă pe catedră
-
Doi tineri, grav răniți după ce un şofer de 81 de ani nu le-ar fi acordat prioritate cu tractorul în Galaţi
Andrei, 18 ani: Eu nu aș spune stop niciodată relației cu părinții, ei trebuie să îi implicăm mereu în viața noastră, dar când îți întemeiezi o familie, trebuie să o prioritizăm.
Reporter: Și dacă intervine un conflict?
Andrei, 18 ani: Aș încerca să îi împac, să schimb părerea, până la urmă e viața mea alături de ea. Mi se pare important să accepți un sfat de la părinții tăi.
"Părintele se referă la adult drept copilul meu. Când copilul face o familie, ei vor să controleze și acea familie. Trebuie să învățăm să vorbim cu ei în așa manieră în care să nu simtă că îi dăm la o parte sau plasați pe locul 2 sau trei.", explică Radu Leca, psiholog.
De multe ori, discuțiile se transformă în certuri, care provoacă rupturi în familie, șantaj emoțional din partea socrilor sau alte forme de răzbunare.
"Atât timp cât te porți frumos ca mama și tata cu mine îți permit să vezi nepoții tăi. Cu cât partea de relație de familie este mai încordată, cu atât părinții nu mai au dreptul să fie bunici. Este o răzbunare care se întâmplă astăzi în România.", adaugă Radu Leca.
"Comentariile legate de parteneră cred că ar fi deranjante.", spune Bogdan, 30 de ani.
"Sunt soții care se iau după soacre și ajung la despărțire, "că nu trebuia să îl iei, că e mai vagabond", d-astea.", spune George, 55 de ani.
"În Biblie scrie foarte clar, va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor deveni amândoi un trup. De ce primim nași la cununie? Tocmai pentru că cei doi se desprind de părinții proprii și primesc alți părinți duhovnicești care ce fac? De data asta nu mai au subiectivități și sunt la fel și pentru unul și pentru celălalt, un model, sunt sfătuitori, îndrumători.", explică un preot.
Relația dintre soacre și nurori
Și internetul face haz de necaz pe seama relației dintre noră și soacră, un conflict clasic și aparent fără sfârșit.
"Mai, dar să nu te recunosc din poze. Ți-am zis că are filtre. Tot Maria te cheamă și pe tine? Și pe fosta prietenă tot Maria o chema. Hai aici, încă nu s-a răcit locul. Tu gătești? Ei, oricum nu gătești ca mine.", se arată într-un videoclip pe TikTok.
"Când copilul s-a căsătorit, a plecat de acasă și e fericit, tu trebuie să reții ceva: aia nu e casa ta.
Nu faci reguli și nu vii fără să anunți.
Dacă acum are familia lui, nu îi spui ce trebuie să facă în casa lui.
Nu îi critici soția, nu îi strici armonia.
Sfatul necerut e, de fapt, critică.", este un cântec al unei alte utilizatoare TikTok.
În același timp, bunicii pot fi o sursă importantă de sprijin, atât timp cât ajutorul nu se transformă în control sau în decizii luate în locul părinților. Adriana este un exemplu pozitiv: a fost sprijinită de soacră, iar la rândul ei și-a ajutat fiica în creșterea nepoatei.
Adriana, 57 de ani: Eu am crescut-o până la 8 ani, apoi au preluat-o copiii. Nu intervin în problemele lor, poate doar cu un sfat.
Reporter: Cu soacra cum v-ați înțeles?
Adriana, 57 de ani: Foarte bine.
"Părinții nu se lasă, copiii nu știu să își croiască viața lor, să fie siguri pe ei, să aibă încredere în ei. Îi mai dați un sfat în legătură cu partenerul? Dacă îmi cere, altfel, trebuie să aibă experiențele ei.", explică Anca, 63 de ani.
Reporter: Ce v-a deranjat? Soacra? De ce?
Ana: Pentru că se bagă mereu în familie. Cu copiii e mai prietenoasă.
"Bătrânii satului creșteau copiii pentru că experiența lor de viață era accelerarea pentru creșterea naturală și conformă a copiilor. E mai productiv ca educația copiilor să vină de la cei în vârstă. Copiii au început astăzi să fie crescuți de bunici pentru că nestatornicia părinților a început să fie din ce în ce mai puternică.", spune Alexandru Pleșea.
Limite clare pentru o relație sănătoasă cu părinții
O relație sănătoasă nu înseamnă ruperea legăturilor cu părinții, dar nici implicarea lor în toate deciziile. Este important să existe limite clare, astfel încât apropierea să fie păstrată, fără ca noua familie să își piardă libertatea și autonomia.
"În casă intră părinții doar dacă sunt invitați. Prima limită. A doua limită, pentru proaspetele mămici care încearcă să facă rost de ajutor: ajutorul este așa... "Ai nevoie de ceva? Eu te ajut." Nu "vin să îți ofer ajutorul meu!!", că o enervezi foarte tare și te va da afară.", conchide Radu Leca, psiholog.
În România, unul din opt cupluri locuiește în aceeași casă cu părinții sau cu socrii.
