Video Cum îi pregătim pe copii pentru divorț. Psiholog: "Copilul trebuie să știe că nu este vinovat"
Divorțul nu înseamnă doar separarea a doi parteneri, ci și o schimbare majoră în viața copiilor. Modul în care părinții aleg să le vorbească despre despărțire și felul în care gestionează relația după divorț pot avea efecte pe termen lung asupra dezvoltării emoționale a celor mici. Despre cum ar trebui purtată această discuție și ce greșeli trebuie evitate a vorbit, la Observator 16, Mihaela Dinu, psiholog clinician în cadrul organizației Salvați Copiii.
Prezentator: De ce este important să susținem copiii și să îi pregătim pentru un divorț, indiferent de vârsta lor?
Mihaela Dinu: Ne gândim la viitor, nu doar la momentul divorțului. Tot ceea ce îi transmitem copilului are repercusiuni pe termen lung, dar și pe termen scurt.
Prezentator: Ce se poate întâmpla concret?
Mihaela Dinu: Este important momentul comunicării, iar copilul să nu simtă vină, rușine, disconfort sau frică. Poate apărea o deteriorare a imaginii de sine, deoarece nu mai are siguranța și confortul pe care le avea atunci când ambii părinți erau împreună.
Prezentator: Este bine să îi spunem de la început?
Mihaela Dinu: Este foarte important atât momentul în care comunic, cât și momentul zilei în care îi comunic copilului separarea părinților. O astfel de veste este bine să fie transmisă atunci când mă asigur că pot petrece timp cu copilul după aceea, de exemplu la începutul unui weekend. Este important să îi păstrez rutina, să mă asigur că, dacă are întrebări sau nelămuriri, sunt disponibil emoțional și îi răspund.
Prezentator: După ce s-a întâmplat acest proces, cum ar fi bine să procedeze adulții? Aici este provocarea: să aibă o relație sănătoasă spre binele copilului, fără să se anuleze pe ei înșiși. Cum pot fi bine și adultul, și copilul?
Mihaela Dinu: Ar trebui să pornească de la ideea că ei se separă ca soți, ca parteneri, dar nu renunță la rolul de părinte și că acest rol nu se va schimba. Astfel, nu se minimizează pe ei înșiși și nu își deteriorează imaginea de sine. Rămân părinții de care copiii au nevoie.
Prezentator: Se poate face asta singur sau este nevoie de ajutorul unui specialist? Exemplul pe care l-am văzut în material este unul rar întâlnit: părinții să rămână prieteni după separare.
Mihaela Dinu: Este o situație destul de rară, din păcate. Eu aș spune că depinde de maturitatea lor emoțională și relațională pentru a reuși acest lucru.
Prezentator: Comunicarea este cheia aici? Sau care este soluția?
Mihaela Dinu: Întotdeauna comunicarea este cheia. Ea trebuie să fie calmă și caldă, mai ales în prezența copilului. Înțelegem emoția de frustrare a adultului care se separă, dar în prezența copilului trebuie să rămână echilibrat, pentru că altfel îl destabilizează din punct de vedere emoțional. Oricum, vestea are un impact, iar dacă vin și aceste comportamente necontrolate, ne putem aștepta la efecte negative.
Prezentator: Apropo de efecte, cum putem face acest lucru atunci când intervin alți parteneri, care nu sunt mama sau tatăl copilului? Cum se gestionează această situație? Depășim momentul divorțului, dar pe termen lung este nevoie de o intervenție, după o perioadă de timp? Cum deschid subiectul că a apărut cineva nou, fără să îi perturb sentimentul de stabilitate și siguranță?
Mihaela Dinu: În primul rând, nu se prezintă un nou partener imediat. Trebuie să fiu sigură de relație și să discut cu acel partener dinainte dacă acceptă situația și cum se va comporta. De asemenea, trebuie să pregătesc copilul înainte. Pot exista câteva întâlniri întâmplătoare sau o întâlnire planificată, dacă copilul este mai mare și este pregătit emoțional să accepte.
Prezentator: De ce se spune că simt copiii, fără să știe, de fapt, ce se întâmplă într-un cuplu? Care este secretul? Ce este în mintea și în sufletul lor?
Mihaela Dinu: Ei sunt foarte buni decodificatori ai emoțiilor. Noi credem că nu aud, că nu știu, dar nu este adevărat. Copilul simte, mai ales dacă părintele petrece mult timp cu el. Copiii își dau seama, așa cum și noi avem capacitatea de a detecta anumite situații: după comportament, tonul vocii, după ceea ce se întâmplă în casă sau după schimbarea unor obiceiuri din familie.
Prezentator: Pentru cei care ne urmăresc și se gândesc cum să înceapă această discuție, ce ar trebui să spună prima dată? Care sunt primele cuvinte?
Mihaela Dinu: În primul rând, copilul trebuie să știe că nu este vinovat: „Tu nu ai nicio vină. Vom rămâne părinții tăi, indiferent de traiectoria pe care o vor lua drumurile noastre.”
Prezentator: Este un subiect destul de greu și un proces la fel de dificil. Soluția este comunicarea, atât cu partenerul, cât și cu copilul. Mare atenție în familiile cu copii, dacă se ajunge la divorț.
