Video Curățenia obsesivă și nevoia de a așeza totul la milimetru pot ascunde o tulburare. Sfaturile psihologilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Vi s-a întâmplat vreodată să nu puteţi sta liniştiţi pe canapea doar pentru că draperia nu stă cum trebuie? Ori pentru că aţi văzut un fir de praf pe masă? Pentru mulţi oameni, acestea sunt doar mici detalii pe care abia dacă le observă. Pentru alţii în schimb, sunt surse majore de anxietate şi furie. Vorbim astăzi despre persoanele care au o obsesie pentru curăţenie. Cei care abia termină de spălat şi o iau de la capăt. Au oare o tulburare obsesiv-compulsivă sau doar o pesonalitate perfecţionistă? Medicii ne ajută astăzi să facem diferenţa între ele şi să înţelegem ce stă, de fapt, în spatele unui asemenea comportament.
Vaza de pe birou aşezată la milimetru, hainele din şifonier împachetate meticulos, cărţile din bibliotecă aranjate în ordine alfabetică, iar în chiuvetă, zero farfurii murdare. Şi nici aşa, casa nu e suficient de curată. Este sentimentul cu care trăiesc zilnic mulţi oameni. Ştefan a fost, la un moment dat, unul dintre ei.
"Am avut perioade în viață în care într-adevăr eram foarte, foarte ordonat și toate lucrurile puse la locușorul lor pentru că la un moment dat cineva mi-a spus că așa cum faci un lucru, așa le faci pe toate, că așa cum ai ordine în casă, ai ordine în finanțe, în relații, ai ordine în profesie, dar ulterior am mai relaxat puțin lucrurile.", spune Ştefan Onciu, 32 de ani, broker.
Acum, pentru Ștefan, o casă dezordonată este doar o casă dezordonată. Pentru alții însă, hainele lăsate pe scaun, vasele în chiuvetă sau orice urmă de praf pot duce la iritare, anxietate și o nevoie puternică de a pune imediat totul în ordine. Dar ce se află, de fapt, în spatele acestei nevoi de curățenie excesivă? Teama de microbi, sau germofobia, este cea mai frecventă cauză. Nevoia de a avea mereu casa "lună" are însă și o bază culturală.
"Pentru femei cel puțin acesta a reprezentat un criteriu foarte important în plan familial și social. femeia cu cât era o mai bună gospodină cu atât era mai apreciată și asta s-a transmis transgenerațional astfel încât la ora actuală femeile care au vârsta de 35-45 de ani păstrează în cont acest nivel de performanță. Avem o structură de personalitate, astfel încât în mod natural sunt persoane și anume contabilii au un grad de conștiinciozitate mai mare și în general persoane care își aleg meserii care presupun foarte mare atenție la detalii acea chibzușeală.", spune Smaranda Cernescu, psiholog.
"De exemplu eu pictez, dacă nu sunt toate puse la linie sau nu am pensulele într-un colț nu pot, o iau razna. Ştiu că e de la mama. Întotdeauna când se făcea curat trebuia să fie totul impecabil în casă, să fie de parcă nu locuiește nimeni.", spune o persoană.
"Mă simt agitată și nu pot să fac nimic altceva până nu rezolv, până nu fac curățenie nu pot să mă apuc de alte lucruri. Imediat iau aspiratorul, mamele noastre ne ziceau mai întâi fă curat și după.", adaugă o altă persoană.
Alteori, cine face în mod constant curățenie, adică termină și o ia de la capăt, găsește liniște în aceste sarcini. Să aibă totul sub control este, pentru ei, o formă de terapie. Pentru că obsesia pentru curățenie poate ascunde, de fapt, o suferință, spun psihologii. Fie lipsa de afecțiune din partea părinților, fie un episod traumatizant. Când suntem însă doar ordonați și când vorbim deja despre un comportament compulsiv?
"Tot ce se duce într-un excedent, să aranjăm faldurile de la perdea și franjurii de la covor, asta e simptomul clasic. Dacă resimțim atunci când suntem întrerupți în curățenie că s-a prăbușit lumea și dacă ordinea și curățenia și disciplina ajunge să fie mai importantă decât liniștea din relație, atunci da vorbim de o tulburare obsesiv compulsivă.", adaugă Smaranda Cernescu, psiholog.
Și este momentul în care trebuie să cauți ajutor, pentru că o astfel de tulburare afectează întreaga familie. Ștefan a avut o relație de aproape 2 ani cu o perfecționistă la capitolul curățenie. Recunoaște că amprenta obsesiei ei se vede și acum în tabieturile lui.
"Pot să spun că a făcut un pic de militărie cu mine ca să mă obișnuiască să mă ridic la nivelul standardelor ei de curățenie și să nu creăm o tensiune inutilă în casă. Dar am înțeles-o și pe ea, că nu o face ca să creeze un conflict, ci că simțea ea nevoia să vadă lucrurile în ordine, să nu se simtă inconfortabil în propria casă.", mai spune Ştefan Onciu.
"Relațiile sunt afectate pentru că noi cerem aproape imposibilul celui de lângă noi. când noi cerem ordine înțelegând că prin asta primim respect celălalt se poate simți privat de libertate sau obligat disciplinat și astfel relația de cuplu poate deveni o relație între un părinte și un copil. E posibil ca în acest cuplu să se întâlnească o persoană cu o nevoie exagerată de disciplină și una exagerat de dezordonată și nu rareori se întâmplă asta. și aici e nevoie de a se ajunge la o negociere ok deci curățenia nu va fi de nota 10, nici de 3.", mai adaugă psihologul.
Bărbat, 76 de ani: Chiar eu.
Reporter: Deci nu suportați dezordinea.
Bărbat, 76 de ani: Nu, așa am fost crescut.
Reporter: Şi dacă ați fi avut o parteneră dezordonată ați fi putut conviețui?
Bărbat, 76 de ani: Nu, categoric.
Studiile arată că 1 din 2 români face curățenie zilnic, iar un sfert de 2-3 ori pe săptămână. În timp ce majoritatea celor care se ocupă de ordinea în casă sunt femei, și bărbații reprezintă o pondere importantă, aproape 40%.
