Video De la K-pop la gastronomie. Damian Anfile explică cum a ajuns cultura sud-coreeană să cucerească România

Prezentator: De ce Coreea? Cum reușește o țară atât de îndepărtată, și geografic, și cultural, să devină adoptată atât de repede în comportamentul noii generații și nu numai?

Damian Anfile: Fără să fie expert în marketing, cu siguranță nivelul avansat al tehnologiei, care face ca informația să fie transmisă la nivel de secunde, face ca aceste apariții să nu mai fie secrete pentru cei aflați departe, cât și accesibilitatea transportului, sunt principalele cauze ale popularității mărfurilor coreene pe piața din România. Aș vrea să punctez, pentru că ați vorbit de Turcia, că nu este pentru prima dată când Coreea cucerește piața românească. În anii '90, produsele coreene, mașinile marca Daewoo, pentru toate clasele sociale, pornind de la Tico și mergând până la variantele elegante Nubira, erau, de asemenea, la foarte mare căutare.

Prezentator: E o chestiune pe care oamenii o găsesc la aceste produse sau ni se vinde un vis sau o noțiune împachetată foarte frumos? Nu ne referim la produs în sine, ci ne referim la experiență sau la un anumit stil pe care îl căutăm în societate?

Damian Anfile: Ne referim la o anumită apartenență la clase sociale. Totul, de la mărfurile de consum, de la produsele alimentare, la produsele textile, la telefoane, accesorii... Totul vrea să arate că suntem o persoană care este la curent cu noile trenduri sau că aparținem unei clase care este privilegiată. Lucrurile acestea ale societății, cum a spus și Caragiale, sunt vechi, domnule, mult mai vechi decât momentul în care ne-am îndreptat pe o piață din Turcia.

Prezentator: Este firească această nevoie a societății să căutăm mereu un model din afară, indiferent că vorbim de o cultură occidentală sau ne uităm la acel American Dream? Pentru că mereu a fost și acel American Dream din anii '90. S-au și suprapus la un moment dat, iar acum ne uităm la cultura asiatică...

Damian Anfile: Este o chestiune firească și nu numai pentru cultura românească, ci pentru majoritatea țărilor mai mici... Doar țările mari, care au o cultură dezvoltată, au o permeabilitate redusă pentru lucrurile din exterior, dar nu este o regulă. Ține foarte mult și de momentul în care se găsește la momentul acela pe piață. În ceea ce privește influențele, încă din secolul al XIX-lea, când au apărut cataloagele de modă ilustrate și puteai să vezi că o doamnă din România [urmărea] moda din Paris, ce se afla în restaurantele pariziene... care este ultima fiță în spațiul acela. Genera automat o dorință și din partea consumatorului român.

Prezentator: De ce nu reușim și invers? Nu suntem pregătiți și noi să creăm un curent internațional? Apropo de cultura pop... Am spus și de muzică și de mâncare, și de artă... toate domeniile din sfera asta au fost acoperite. Și mă întreb dacă nu putem să facem și invers, să creăm noi, românii, un astfel de trend...

Damian Anfile: Cu siguranță este posibil, dar nu cred că asta poate să fie numită proiect de țară. Sunt mai degrabă rezultatul inițiativelor private, aceste trenduri, cel puțin în viziunea mea. Nu ar trebui să ne socotim inferiori, ba chiar din potrivă, am reprezentat o piață destul de dinamică. Întotdeauna consumatorul român a fost bine orientat în ceea ce privește noutățile.

Prezentator: Când v-ați referit la Turcia, piața românească era diferită în anii '90. Nu doar Turcia, ci și spațiul fostei Iugoslavii erau locuri unde mergeau românii să facă cumpărături. Erau momente amuzante în trenuri, când oamenii stăteau cu 7-8 perechi de blugi pe ei ca să nu aibă de declarat la vamă, sau haine... Arătau ca omulețul care face reclamă la anvelope.

Damian Anfile: În Iugoslavia, comerțul acesta, informația clandestină, exista încă înainte de decembrie 1989. Noi, încă, deși au trecut 26 de ani de la comunism, suntem o piață care își dorește să primească mai mult decât să dea altora.