Din pasiune se naşte arta. Cum a reuşit un bărbat din Prahova să transforme o dubiţă folosită la căratul cartofilor în maşina visurilor sale

Mihai Atanasiu este preşedintele reprezentanţei judeţene Prahova a Retromobil Club România, un om pasionat de maşini vechi, care a crescut printre şuruburi, piuliţe, table, piese şi componente automobilistice.

Mihai Atanasiu a găsit acest Volkswagen T2 la o familie de maghiari din Harghita

"Cred că am această pasiune datorită business-ului pe care îl avea tatăl meu - un service auto. Am crescut printre maşini şi piese auto, iar de pe la 18 ani am început să cochetez cu pasiunea legată de maşini istorice", a declarat Mihai Atanasiu pentru Agerpres. Colecţia sa numără cinci maşini, însă cea cu care se mândreşte cel mai mult este un Volkswagen T2, o dubiţă veche, muncită, pe care a cumpărat-o şi a reuşit să o transforme în maşina visurilor sale, chiar dacă unii nu îi dădeau şanse de reuşită.

"Preferata mea este un Volkswagen T2 pe care mi l-am dorit foarte mult chiar din copilărie, pentru că le vedeam pe stradă şi îmi plăceau enorm de mult. Am reuşit să mi-l iau acum vreo şapte ani. Am găsit una într-o stare foarte proastă, dar, cu muncă multă, am reuşit să o aduc la o formă mai bună decât cea în care era când a ieşit din fabrică, aş putea spune. Spun acest lucru pentru că e o vopsea cu o tehnologie mai nouă, sunt folosite materiale de interior mai de calitate faţă de ce era atunci când a ieşit din fabrică, pentru că acelea erau mai comerciale. Am folosit materiale mai bune în restaurare, am folosit vopseluri mai bune şi tot felul de lucruri care au făcut să arate mai bine decât atunci când era nouă", a explicat acesta.

Maşina la care se referă este din 1977, adusă în ţară din Germania în 1991. Mihai Atanasiu a găsit acest Volkswagen T2 la o familie de maghiari din Harghita care o folosea pentru căratul cartofilor. Acest autovehicul foarte muncit, solicitat, care se lupta cu "vârsta", cu rugina care pusese stăpânire pe componentele sale şi cu alte probleme care au decurs din toate acestea a fost restaurat, iar acum întoarce capete pe stradă atunci când noii săi proprietari îl scot la plimbare.

"Pe aceasta am luat-o din ţară, am găsit-o la o familie de unguri din Harghita, care o folosea pentru cărat diverse cu ea. Fiind o dubiţă, chiar cărau cartofi cu ea. Maşina era în ţară din 1991 şi este posibil ca în copilărie să o fi văzut-o prin ţară (râde). Restaurarea în acest caz a durat doi ani şi jumătate", a povestit pasionatul, care se mândreşte cu achiziţia sa şi cu rezultatul muncii sale. În procesul de restaurare, care necesită multă răbdare, Mihai Atanasiu preferă să păstreze cât mai mult din amprenta de odinioară a autovehiculelor. Aşa se face că această dubiţă a fost vopsită în portocaliu şi alb, la fel ca atunci când a ieşit din fabrică. Interiorul, însă, are şi "marca" soţiei sale.

"Mi-am dorit-o foarte mult şi chiar este maşina visurilor. Când am luat-o eram doar trei - eu, soţia şi căţelul. Iar la finalul procesului de restaurare eram patru, pentru că între timp a apărut şi copilul nostru. Perdeluţele de la geamuri sunt creaţia soţiei, la fel şi biblioteca. Televizorul e primit de la un prieten, e rusesc, e funcţional. Este de prin anii 1990", a explicat Mihai Atanasiu.

La finalul restaurării, acest Volkswagen T2 era singurul din judeţ, iar frumuseţea lui i-a inspirat şi pe alţi pasionaţi, care acum au astfel de autovehicule în lucru. "E cea mai frumoasă maşină din judeţ. Când am apărut cu ea, era singura din judeţ. După mine s-au mai luat vreo doi pasionaţi, care mai au puţin şi le termină şi le-au făcut exact aceeaşi combinaţie de culori pe care o are a mea. Deşi ele au ieşit într-o varietate mare de culori, ei au ales să le facă la fel", mai spune acesta.

O altă maşină din colecţia sa este una de suflet, fiind moştenită de la tatăl său. "Am cinci maşini în colecţie. Cea mai veche este un Renault 16 din 1967, moştenită de la tatăl meu, pe care a cumpărat-o în anul în care m-am născut eu, în 1984. Ea are o valoare sentimentală foarte mare pentru mine. Orice s-ar întâmpla, ea nu va pleca din familie, o voi lăsa moştenire mai departe. De toate sunt ataşat, cu toate mă plimb câte puţin, ne străduim să le ţinem într-o stare cât mai bună", a afirmat Mihai Atanasiu.

Cea mai dificilă parte în ceea ce priveşte restaurarea este, potrivit acestuia, lucrul cu oamenii, pentru că ei trebuie să înţeleagă nevoia de atenţie la detalii şi importanţa acestora. "Cea mai grea parte la o restaurare este lucrul cu oamenii, nu piesele. La aproape orice maşină găseşti piese sau, dacă nu, găseşti firme, nu în ţară, în afară, care să îţi facă acea piesă exact cum a fost. Cel mai greu este cu oamenii care să te ajute, să te înţeleagă. Majoritatea meseriaşilor îşi fac meseria, dar nu o consideră o pasiune, aşa cum o consider eu. El trebuie să facă o bucată de tablă. Pentru mine, bucata aia de tablă reprezintă ceva. Pentru el este ziua de muncă şi atât. E vorba aici despre nevoia de atenţie la detalii, dar şi să găseşti oameni care să îţi înţeleagă cerinţele pentru aceste detalii", a adăugat el.

Prioritară e familia

În ceea ce priveşte costurile şi limitele pe care şi le impune cu privire la acest aspect, spune că nu şi-a făcut calcule, însă prioritară este întotdeauna familia. "Prioritară este familia. Aceasta este o pasiune. Îţi place ceva, îţi faci nişte calcule, te gândeşti: mi-o permit sau nu? Eu aşa sunt. Sunt alţii care se împrumută pentru această pasiune. Eu, în schimb, dacă îmi place ceva şi pot să îmi iau, îmi iau. Dacă nu îmi permit, stau cuminte. Nu m-am împrumutat, nu am luat de la gura familiei să facem nu ştiu ce la maşină. Facem cât putem şi când putem. De aceea durează şi mult o restaurare, cel puţin la mine. Durează şi doi-trei ani să o faci frumoasă. Mai faci luna asta un pic, luna viitoare poate nu mai faci nimic, dar faci peste două luni şi tot aşa. La nicio maşină nu fac calculul. Eu m-am apucat de pasiunea asta încă de pe la vreo 18 ani, de atunci am început să cochetez cu pasiunea legată de maşini istorie, şi am învăţat de la un domn mai în vârstă, care mi-a zis: niciodată să nu faci calculul. Ţi-ai făcut maşina şi bucură-te de ea. Şi aşa am făcut şi eu cu toate. Am făcut-o şi m-am bucurat de ea", este sfatul lui Mihai Atanasiu.

El se declară mulţumit cu ce are acum şi speră că pasiunea lui va fi dusă mai departe de către fiica sa, în vârstă acum de 6 ani. "Nu îmi doresc mai mult decât am, sunt bine cum sunt. Sunt mulţi care îşi doresc maşini foarte scumpe, foarte rare. Eu am în colecţia mea maşini care au fost normale, cu preţuri care au fost normale la vremea lor şi la fel sunt şi acum, nu îmi doresc maşini extravagante. (...) Am o fetiţă de 6 ani care sper să îmi urmeze pasiunea. A început de acum să îi placă. Când o întreb cu ce maşină ieşim, îşi doreşte să meargă cu o maşină veche, mai ales vara, când este frumos, mai degrabă decât cu maşina de zi cu zi a familiei. Este şi normal, şi ea a trăit printre maşini, printre piese, piuliţe. Se transmite din tată în fiică", a mai declarat preşedintele Retromobil Prahova.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰