Video Jurist: "Tendinţa de rigidizare a societăţii faţă de copii este urmată de consecinţe negative"
Vă aducem acum în atenţie un subiect pe care cu siguranţă îl ştiţi deja dar peste care intenţionat am lăsat timpul să se aştearnă puţin, emoţiile să se mai tempereze. Vorbim despre petiţia pentru Legea Mario, legea prin care peste 30.000 de oameni cer ca răspunderea penală a minorilor să înceapă de la vârsta de 10 ani.
Acum răspunderea penală în România se aplică de la vârsta de 14 ani. Iar în acest context, vrem să punem o oglindă şi să comparăm: cum tratează alte state europene violenţa celor mici? Ceea ce putem observa este că Europa nu are un prag unitar atunci când vine vorba despre vârsta răspunderii penale.
Cele mai aspre state în acest sens sunt Anglia, Ţara Galilor şi Elveţia, cu un prag de 10 ani. Desigur, fiecare stat cu regulile lui: în unele se aplică detenţia juvenilă, în altele, măsuri educative şi plasament. Ţările care au acelaşi prag cu România sunt, printre altele, Austria, Germania şi Spania.
Şi continuăm să vorbim despre asta, pornind de la o idee la care vă invit să reflectaţi: între protecţia copilului şi protecţia societăţii e o linie extrem de fină. Unde tragem această linie?
Subiectul a fost dezbătut în ediţia de miercuri a Observator 12, alături de juristul George Roman, specializat în drepturile copilului.
Referitor la ce înseamnă caz, juristul a explicat că, de cele mai multe ori, tendinţa de rigidizare a societăţii faţă de un copil cu probleme atrage după sine consecinţie negative.
"Trebuie să spunem de la început că uciderea unui copil este cea mai cumplită pierdere pe care ne-o putem imagina şi ar trebui să plecăm de la această tragedie ca să înţelegem că suntem responsabili cu privire la modul în care vom creiona răspunderea penală şi apoi vom adopta măsurile ca aceşti copii să răspundă penal de la vârste foarte mici. Din păcate, datele ştiinţifice ne arată că orice rigidizare sau înăsprire a societăţii la copil este urmată de consecinţe negative. Practic, fenomenul de delincvenţă juvenilă creşte, apar violenţe pe care nu ni le putem imagina şi vă dau un exemplu din Marea Britanie. În 1993, dacă nu mă înşel, a trecut de la vârsta penală de 14 ani la 10 ani, după un caz tragic, în care doi copii de 10 ani au ucis un copil de 2 ani. Sub imperiul emoţiei, au schimbat legislaţia şi apoi s-au trezit că, an de an, creşte numărul infracţiunilor cu violenţă comise cu cuţitul. Există rapoarte care chiar aşa se intitulează, "stab report" sau "knife report". Unul recent, din 2024, arăta că într-un an sunt înregistrate cam 3.700 de fapte penale, cu victime, în rândul adulţilor şi copiilor, fiind o adevărată modă. Vârsta la care face referire raportul este de 10 – 15 ani, exact vârsta critică, la care tinerii ar trebui să primească măsuri de protecţie şi nu să fie împinşi către sistemul de justiţie, pentru că sistemul de justiţie aplică inevitabil eticheta de "infractor" copilului, chiar "criminal", el se identifică cu această etichetă şi apoi percepţia devine comportament", explică juristul.
Juristul a subliniat că trebuie luate în vedere şi aspectele psihologice ale vârstei, precum şi presiunea socială.
"Trebuie avute în vedere şi aspectele psihologice ale vârstei. Noi ştim că un copil poate să înţeleagă foarte bine că furtul este o faptă rea. Nu este acceptată de societate. Nu mai vorbim despre omor. Dar nu despre acest tip de înţelegere vorbim acum. Ci de cum un copil este în stare să îşi controleze impulsurile. Cum poate să facă faţă presiunii şi normelor grupului. Grupul vine cu o idee şi pentru că tu eşti acceptat de acest grup, nu poţi să fii împotriva celorlalţi. Şi, uşor-uşor, accepţi şi îţi asumi nişte fapte. Te provoacă şi te coboară la un nivel la care nu credeai că poţi ajunge, chiar copil fiind", a explicat George Roman.
În plus, juristul a explicat că există măsuri pe care statul român le are la dispoziţie pentru remedierea unor astfel de cazuri.
"Faptul că un copil sub 14 ani nu răspunde penal nu înseamnă că nu există măsuri care pot fi luate, inclusiv la nivel de familie. Legea 272/2004 are nişte măsuri foarte clare, inclusiv consiliere psihologică, tratament psihoterapie, părinţii sunt obligaţi să participe la o mulţime de şedinţe, poate fi aplicată interdicţia pentru copil, interdicţia să frecventeze anumite locuri, o supraveghere specială care poate duce inclusiv la plasament, dacă familia nu este în măsură să înţeleagă gravitatea faptei", a conchis George Roman.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
