La mulţi ani! Ilie Năstase, titan al tenisului, împlineşte 68 de ani

Este unul dintre cei mai importanţi şi mai nonconformişti sportivi din lume, însă dincolo de orice este românul care a dus numele ţării sale acolo unde nu mai fusese vreodată

“Am fost numărul 1 mondial, asta mi-am dorit de când eram tânăr, mai mult de numărul 1 nu poţi să fii!”.

S-a născut pe 19 iulie 1946, la Bucureşti şi deţine un palmares sportiv impresionant : de două ori numărul unu mondial (în clasamentul ATP) în 1972 şi 1973; 57 de titluri individuale, cele mai celebre fiind cele de Grand Chelem US Open în 1972 şi Roland Garros în 1973; 51 de titluri la dublu; component al echipei României în Cupa Davis între 1966 şi 1978 şi finalist la dublu în 1969, 1970 şi 1972. A fost declarat cel mai bun sportiv român al anului în 1969, 1970, 1971 şi 1973.

La New York, în 1973 este numit cel mai bun sportiv al anului şi este distins cu "Racheta de Aur". Este primul şi singurul român căruia i s-a înscris numele în Internaţional Tennis Hall of Fame în 1991. În 1976, a fost primul european care a reuşit să câştige suma de un milion de dolari americani datorită carierei sale sportive.

Nasty, un copil rebel!

Americanii l-au poreclit Nasty, datorită stilului său de copil răzgâiat şi a bufoneriilor făcute pe terenul de tenis. Printre cele mai cunoscute anecdote se numără jucarea unui meci de tenis la Wimbledon cu o umbrelă şi aducerea unei pisici negre pe teren, înaintea unui joc cu italianul superstiţios Adriano Panatta (cunoscut ca fiind sensibil la vederea unei pisici cu ghinion).

Împreună cu mentorul şi în acelaşi timp antrenorul său, Ion Ţiriac, a format o echipă redutabilă timp de câţiva ani, reuşind să câştige turneul de la Roland Garros în 1970 şi să ajungă în finala cupei Davis de trei ori în 1969, 1970 şi 1972.

“Anul în care m-am născut a fost foarte dificil, nu numai pentru România, pentru că a fost anul foametei în toată lumea. Am avut şansa să putem creşte animale, să avem ce mânca, nu se găseau medicamente, ţin minte că eram bolnav, aveam nevoie de penicilină, dar nu se găsea. Până la urmă, m-a ajutat guvernatorul băncii de atunci, domnul Vijoli, probabil că dacă nu era dânsul, nu eram nici eu astăzi. Sunt lucruri prin care treci şi îţi aduci aminte de ele toată viaţa, în rest nu-mi aduc aminte să-mi fi fost foame sau să am probleme, eram fericit cu un trening, acum sunt fericit cu alte lucruri”, povesteşte tenismenul, conform Jurnalul Naţional.

La mulţi ani, maestre!

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰