Video Cauzele tăcute şi efectele evidente ale singurătăţii. Expert: Am pierdut conexiunea reală cu ceilalți

De ce este atât de periculoasă singurătatea sau, nu știu dacă ăsta este termenul pe care ar trebui să-l folosim, ci izolarea de ceilalți?

Olivia Petre: Izolarea poate să fie de multe ori o alegere, dar m-aș uita foarte atent la faptul că singurătatea nu înseamnă neapărat că nu suntem înconjurați de suficient de multe persoane, ci problema din spate, poate mai gravă, este faptul când ne-am pierdut în mare parte abilitatea de a ne conecta în mod real la ceilalți.

Ce înseamnă asta și de ce se întâmplă? Aici avem un mare sabotor pe care îl purtăm cu toții în buzunar și mă refer la telefon. Mă refer la platformele social media care au schimbat cu totul dinamica relațiilor noastre, astfel încât de multe ori ne trezim ca un automatism, practic, asta a devenit o realitate, un firesc al modului în care interacționăm, și anume faptul că stăm alături, dar nu împreună. Adică stăm alături de partenerul de viață, de exemplu, sau alături de cei din familie în aceeași casă, sau poate chiar alături pe aceeași canapea, dar fiecare este conectat, de fapt, în exterior, prin device-ul propriu, fie că este telefon, fie că este tabletă.

Stăm cu ochii în telefon, suntem cu gândul în altă parte. Deci tehnologia este totuși un motiv destul de puternic în fenomenul acesta.

Olivia Petre: Aș spune că e un motiv pe care nu-l putem ignora, pentru că știm asta, a devenit un automatism să verificăm notificările de la telefon de sute de ori pe zi - și atunci ce se întâmplă? În toată economia asta a atenției, noi ne pierdem exercițiul de a-l observa cu adevărat pe celălalt. Ne alocăm mult mai puține resurse pentru a vedea care sunt microexpresiile lui, ce are să ne spună tonul vocii.

Nu mai avem nici răbdare.

Olivia Petre: Exact! Atenția asta se traduce prin răbdare, se traduce prin prezență, se traduce printr-o capacitate a noastră de a vedea ce ne transmite celălalt, chiar și atunci când poate nu ne spune nimic.

Dar asta nu știu dacă se aplică neapărat și pentru vârsta a treia-. [...] Acolo epidemia aceasta a singurătății, cu cât înaintăm în vârstă - oamenii se izolează tot mai mult și nu-mi dau seama dacă totuși rețelele sociale sau telefonul reprezintă aceeași cauză. E tot cauza pentru asta?

Olivia Petre: E clar că vorbim de un fenomen atât de complex, multifactorial, care are multiple cauze și care uneori sunt accentuate de anumite trăsături individuale, de personalitate. De exemplu, știm că persoanele care sunt mai introverte preferă să aibă o dinamică relațională mai scăzută, poate relații mai puține, dar cu mai mult sens.

Acum, dacă mergem către generația a treia, mai degrabă aș spune că, din păcate, este un lucru susținut și de societate și de faptul că noi nu investim suficient de mult în a crea niște comunități. Iar, ca o dualitate a lucrurilor, faptul că s-a prelungit durata de viață, deși știm că în România nu suntem tocmai fruntași la acest capitol, avem cu atât mai multe șanse teoretic să trăim niște ani fără partenerul de viață. Și atunci poate să se accentueze acest fenomen și tot mai aici am putea să avem intervenții la nivel social.

Intervenții prin care îi implicăm pe cei vârstnici în activități care pot să fie de genul hobby-urilor, pot să fie de genul proiectelor sociale. Există multiple inițiative de genul ăsta internațional în care, de exemplu, tineri sau copii sunt aduși împreună cu vârstnicii care le citesc povești, cu care fac lucruri împreună.

Există astfel de lucruri și la noi în țară. Dar când devine periculoasă singurătatea aceasta sau izolarea? Care sunt semnele care ne arată că nu e ceea ce trebuie?

Olivia Petre: Pe termen lung știm sigur că ea este nocivă. Și aminteați de celebrul studiu Harvard asupra fericirii. El și-a propus printre altele să răspundă la o întrebare foarte importantă legată de acest subiect, și anume, care este predictorul numărul 1 pentru sănătate și longevitate? Și ce credeți? Nu este nici moștenirea genetică, nu este nici îngrijirea de sine, nu este nici sportul, deși toate lucrurile astea cu siguranță sunt foarte importante.

Principalul factor care influențează longevitatea noastră pe termen lung ține de relațiile de calitate pe care le avem cu ceilalți. Prin urmare, singurătatea este atât de periculoasă pentru că ea este în opoziție cu una din nevoile noastre fundamentale și anume nevoia de a evolua, nevoia de a fi în contact cu ceilalți, pentru că în relații până la urmă evoluăm, în relație reușim să ne împlinim, în relații ne definim identitatea.

Ca o concluzie, ar fi probabil să încercăm să fim mult mai atenți la a nu rămâne singuri sau cel puțin să creăm așa un cerc de încredere, pentru că cred că îl putem purta cu noi până la sfârșitul vieții și să încercăm să și dăruim probabil și să primim de la oamenii din jur. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰