Video Ce este "sindromul post-vacanță" și când ar trebui să ne îngrijoreze. Explicaţiile Alinei Costache
Chiar și atunci când ne place jobul, revenirea la ritmul zilnic poate provoca stări de disconfort, din cauza schimbărilor din sistemul nervos, a explicat psihologul Alina Costache, invitată la Observator 16, alături de Olivia Păunescu.
Olivia Păunescu: Continuăm să discutăm acest subiect interesant alături de Alina Costache, psiholog. Bună ziua și bine ați venit la Observator! Ce este de fapt acest sindrom? Este real sau este pur și simplu ceva subiectiv, ceea ce simțim fiecare dintre noi?
Alina Costache: E foarte fină demarcația între real și subiectiv. Cred că pentru fiecare dintre noi realitatea arată într-un mod unic pe care doar noi înşine o cunoaștem. Un sindrom înseamnă... o listă de trăsături, o listă de simptome care ne confruntă la un moment dat. Şi acelea sunt reale. Dacă în ansamblul lor ele pot fi numite un sindrom real, este o chestiune de... Întrebare.
Olivia Păunescu: Care ar fi cel mai grav simptom cu care se confruntă cineva, poate un pacient de-al dumneavoastră?
Alina Costache: Aș spune că cel mai mult după o perioadă de vacanță ne putem confrunta cu o serie de trăsături, de simptome care sunt apropiate depresiei: lipsă de motivație, sentimentul de inutilitate, ne scade această... senzație de împlinire, de eficiență, de productivitate. Şi atunci ele fac parte din tabloul clinic al depresiei și suntem cel mai aproape de acest diagnostic, să spun.
Olivia Păunescu: Și atunci, evident, ne întrebăm, oare suntem în locul potrivit, dacă simțim aceste lucruri? Apropo de locul de muncă mă refer.
Alina Costache: Este foarte interesant pentru că mă pot confrunta cu aceste simptome chiar și dacă locul de muncă este unul pe care îl iubesc și pe care îi fac cu pasiune. De fapt este vorba de sistemul nostru nervos care are nevoie de o tranziție lină de la starea de sistem nervos parasimpatic, acel "rest and digest" în care mă relaxez cu ușurință și petrec timpul într-un mod plăcut, la starea de sistem nervos simpatic, adică atunci când mă mobilizează sistemul nervos pentru acțiune. Secretă mai mult cortizol, adrenalină și acești hormoni, când sunt într-o cantitate mai mare în corpul meu, îmi dau aceste răspunsuri emoționale puternice.
Olivia Păunescu: Aveți un sfat pentru cei care poate simțim și trăim aceste stări? Cum putem intra mai ușor în ritmul de la muncă? Deși noi astăzi ne întoarcem din vacanță și mâine suntem la muncă. Sau în cel mai rău caz, dimineața aterizăm și venim direct la muncă.
Alina Costache: Sunt și situații din aceasta. Așa este și într-adevăr nu putem să planificăm întotdeauna așa cum ne-ar fi cel mai util. Însă cuvântul pe care îl aduc întotdeauna în ajutor este blândețea. Dacă am atenție, compasiune, blândeze pentru propriul meu corp, pentru propriile mele trăiri, atunci mă voi putea ajuta în felul acesta să am un răspuns mai blând în acest proces de tranziție. Aș spune că un element esențial pentru a face o tranziție mai blândă este lumina naturală. Dacă atunci când mă trezesc, fie și pentru 5 minute, mă duc într-un loc în care soarele bate foarte puternic și pur și simplu stau acolo câteva minute, iau câteva respirații conștiente, poate prelungesc ușor expirul în așa fel încât să activez sistemul nervos parasimpatic, asta mă poate ajuta să am un început lin în ziua respectivă. De asemenea, poate petrec un timp mai îndelungat la cafeaua sau ceaiul de dimineață, în așа fel încât să-mi dau timpul necesar, să-mi pun puțin gândurile în ordine, să-m planific ziua ce urmează. Şi cel mai important, aș spune, cum am auzit și în materialul propus de dumneavoastră, este să nu-mi propun să rezolv, să mut munții din loc în prima zi, să-i las acolo unde sunt.
Olivia Păunescu: Şi totuși... facem ce ține de noi, dar dacă avem un șef care pune presiune pe noi, atunci, din păcate, nu reușim chiar să fim așa în parametrii. Dar sunt curioasă cât durează aceste stări și când ar trebui să ne îngrijoreze?
Alina Costache: Ar trebui să ne îngrijoreze dacă aceste stări durează mai mult de două săptămâni. Însă, de obicei, ele durează una, două, trei zile și asta se poate gestiona. Dacă observ că au trecut trei zile și starea mea nu se schimbă, atunci îmi pot pune întrebarea dacă poate mă confrunt cu ceva mai mult decât un sindrom post-vacanță. Poate e vorba de locul de muncă, de un context de viață, de un set de trăiri pe care ar trebui să le investighez puțin ca să mă ajut să... Înțeleg unde mă aflu.
Olivia Păunescu: Şi copiii resimt și sunt mulți copii care abia așteaptă după vacanță să se întoarcă la grădiniță, la școală, dar sunt copii care nici nu vor să audă, chiar au o reacție foarte violentă la întoarcerea la școală. Care este diferența între ei și de ce se întâmplă asta?
Alina Costache: Copiii resimte exact la fel ca noi aceste schimbări ale funcționării sistemului nervos. Aș spune chiar că ei sunt mult mai sensibili, pentru că ei sunt mai sinceri, mai puri. Ei reacționează doar în urma impulsurilor și a trăirilor emoționale, nu au această gândire analitică, pe care noi o avem în perioada adultă. Şi atunci sunt poate chiar mai predispuși să trăiască aceste senzații de neliniște urmând să se reîntoarcă în comunitate, într-un program strict definit de instituția pe care o frecventează. Și evident separarea de părinți întotdeauna vine cu o anxietate. Este acea anxietate de separare, care dacă nu a fost construită în timp, într-un mod blând și pe structura copilului, atunci ea poate să fie declanșată de fiecare reîntoarcere în colectivitate.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
