Video Elisabeta Lipă, povestea unei campioane. Uţa din Bucovina a plecat de acasă la 14 ani: curând avea să devină "stăpâna apelor", o canotoare legendară

"Aici suntem în Cândești 1, Bucovina. Este casa copilăriei mele. Tata, când a murit, a zis: Bre, casa asta să nu o vinzi niciodată, să o faci muzeu", îşi aminteşte Elisabeta Lipă. Acasă la ea este exact ca în copilărie: casa părintească neschimbată, curtea umbroasă, liniște, și mama pe prispă. Pentru Anica Oleniuc, aici, fiica ei nu e multipla campionă olimpică și mondială, cea mai mare canotoare a secolului 20. E Uța.

• Elisabeta Lipă: Eram obligată să merg cu animalele, mama?
• Anica Oleniuc: Dar ție ți-a plăcut să mergi. Te-ai sculat, zice nu mai merg la grădiniță, merg cu animalele. I-a plăcut! 

Născută într-un sat de ucraineni, Elisabeta Lipă încă vorbește cu mama pe limba strămoșilor ei. E locul unde se întoarce pentru liniște, bine și bunătate. "Cel mai important este să nu uiți de unde ai plecat, să nu îți uiți neamul, pentru că aici este acasă de când te-ai născut și până pleci. Aici este educația celor 7 ani de acasă", crede Elisabeta Lipă.

Vezi și

Locurile bătute în picioarele goale, pe malul Siretului, în vârful țării, i-au conturat nu doar drumul, ci și caracterul. "De asta m-am dus către un sport de rezistență, pentru că făceam mulți kilometri zilnic, dus-întors, pe jos", arată Elisabeta Lipă.

Elisabeta Lipă. Cum a început povestea campioanei

Era sfârşitul anilor '70 şi România se pregătea de Jocurile Olimpice de la Moscova. Antrenorii din Bucureşi căutau viitoarele generaţii de sportivi, luând la pas satele din Moldova. Şi într-o zi, au ajuns în satul Elisabetei. Au ales-o după înălţime. "Nu am fost de acord cu canotajul. Că e pe apă, eu am frică de apă! Şi zice: Bine că tata nu spune ca și mata. Tata a aprobat. Dacă vrea să meargă, lasă să meargă", povesteşte Anica Oleniuc, mama Elisabetei Lipă.

Şi aşa, din Bucovina profundă, Elisabeta Lipă a plecat la 14 ani cu trenul și un bagaj mic, spre lumea largă şi spre succesul pe care nimeni nu-l anticipa. Doar 5 ani mai târziu, câştiga aurul la Jocurile Olimpice din Los Angeles. Cu fiecare medalie purtată la gât, şi-a amintit încă o dată lecţia cu care plecase de acasă, de la Cândeşti. "Dacă îți dorești un lucru, muncind, nu ai cum să nu reușești", crede cu tărie Elisabeta Lipă.

Iar după 6 olimpiade, 8 medalii olimpice și 32 la mondiale, Elisabeta Lipă tot în slujba drapelului este. E pe apă de la răsăritul soarelui.

Septembrie 2022. Mai erau câteva zile până la Campionatele Mondiale din Cehia. Pe Lacul Snagov, lotul naţional de canotaj făcea ultimele antrenamente. "Ionela nu are cum să piardă titlul mondial nici dacă ... Bravo, Ionela!", spunea, atunci, Elisabeta Lipă. Ionela Cozmiuc a devenit campioană mondială la simplu vâsle feminin, categorie uşoară. A fost doar primul succes. De patru ori s-a auzit în septembrie imnul României, pentru echipajele noastre. 

"Uţa din Bucovina", la conducerea Federației Române de Canotaj

Acum, Elisabeta Lipă trăiește altfel emoțiile competiției, la conducerea Federației Române de Canotaj. "Eu am preluat această federație fără un lot olimpic masculin și o singură sportivă rămasă din barca de 8+1 după Jocurile Olimpice de la Beijing. Deci eu am preluat nimic", povesteşte Elisabeta Lipă. 

Chiar și așa, nu a dat înapoi decât ca să-și ia avânt. Lucruri mai sunt de făcut. "Fac tot posibilul, și imposibilul să îl fac posibil", adaugă Elisabeta Lipă. Dacă vrei să lupte pentru tine, trebuie să-i faci să te iubească. Asta a făcut Elisabeta Lipă, când şi-a strâns toţi sportivii sub acelaşi ideal. "în România mea se poate, dacă vor fi specialiști puși fiecare pe domeniului lui. Acum sperăm să fie Dumnezeu român și de data asta!", mai spune Elisabeta Lipă.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰