Video Și-au vândut apartamentele pentru a se muta la casă, lângă oraș, însă acum regretă: "Să vedeți și dumneavoastră ce bine se lucrează în țara asta!"

E de-abia începutul sezonului ploios şi, deja, craiovenii de la periferie sunt sătui de inundaţii. Fiecare ploaie zdravănă înseamnă puhoaie care le mătură grădinile. La cei 70 de ani ai săi, tanti Constanţa se luptă din răsputeri să desfunde un canal. Dacă nu se ajută singură, nimeni nu o ajută.

Tanti Constanța: Mi-a murit bărbatul, mi-a murit nora, sunt singură, copilul ăsta ce mă vede pe cameră... Am plătit până acum 12 milioane la Primărie şi mai am. Mai am de plătit. 

Reporter: Şi vine vreodată cineva să vadă cum trăieşti matale?

Vezi și

Tanti Constanța: Nu, nu vine nimeni.

Întreg cartierul e la limita răbdării. Au ştiut unde se mută, spun oamenii. Ce nu au ştiut este că promisiunile autorităţilor, în baza cărora au decis să vândă apartamente în oraş pentru o viaţă mai liniştită într-o casă la periferie, vor rămâne, mai bine de un deceniu, simple vorbe-n vânt. 

Localnic: Vă facem, vă dregem, rezolvăm cu canalizarea, rezolvăm cu strada, asfaltăm. Nu. Niciodată. Eu am avut piciorul, după aceste străzi, pietroaiele ăstea pe aicea, de trei ori glezna frântă la picior!

Pe strada Poligonului abia ce s-a construit canalizarea pluvială. Cât de bine s-a făcut lucrarea? Se vede la fiecare ploaie. 

Localnic: Avem hârtie scrisă la primărie. Era 2010, 2012, doamna Olguţa. Soţul meu, avem poze făcute cu el, era până la genunchi în apă. Acum... Câţi ani au trecut de atunci până acum, de nu avem canalizare? Aş vrea să ştiu şi eu când vine canalizarea, să mergem şi noi civilizat pe stradă, să spălăm şi noi, să avem şi noi WC. Cum e? 

Coșmar Residence. Lucrări banale în alte țări durează ani întregi în Dolj

Într-o zi - două, apele se retrag. În urma lor, rămâne imaginea dezastrului. Şi la fel e la fiecare margine de oraş, unde lucrările începute au depăşit puterile firmelor arvunite de compania de apă. Iată imagini de pe o stradă din spatele Spitalului Judeţean. De doi ani se căzneşte firma tocmită de Compania de Apă să termine lucrarea.

Localnic: Au trecut câteva luni de zile. Prima iarnă. A trecut o iarnă. Au venit, au săpat din nou, că zice că nu i-au dat pantă.

Reporter: Deci, practic, prima lucrare nu a fost făcută cum trebuie?

Localnic: Nu a fost. A doua oară au săpat, au spart tot. Ţevi... au pus altele.

Strada e azi ca un câmp de luptă – plină de tranşee şi capcane. Ceea ce a început ca o bucurie pentru cei care locuiesc aici s-a transformat repede într-un coşmar.

Tudor Crângureanu, localnic: De la canalizare, prima dată când i-am văzut, în sfârşit ne face canalizare. Dar noi nu avem canalizare.

Reporter: Păi cum, s-a făcut de două ori şi nu aveţi canalizare?

Tudor Crângureanu, localnic: Păi nu e canalizare, nu e terminată. E până la mijlocul străzii. Acolo e înfundat. Deci nu funcţionează.

Pe stradă nu oricine se încumetă să intre

În jurul gurilor de canal puse doar de formă deasupra apei care bălteşte, vecinii au aruncat câte un cauciuc ca să marcheze pericolul. 

Localnic: Sunt foarte multe nămoale, bălţi şi nu avem pe unde să trecem. Pur şi simplu a trebuit să trecem prin curtea vecinului ca să putem ieşi din casă.

Tudor Crângureanu, localnic: Nu s-a tasat. Cu cilindru, cu compactor, nu! Şi Când au pus betonul ăsta concasat a fost cu praf mult. L-au pus, l-au întins şi l-au lăsat aşa. Nu au trecut cu cilindrul peste el să îl bată. Şi a fost cineva de la primărie cu Kuga. Şi i-am spus, domne', treci dumneata cu maşina, treci, că ai Jeep. Nu! Cum poţi să laşi aşa dacă dumneata nu? A plecat pe partea aia şi n-a mai dat pe aici.

Nici pe strada Dunării nu calcă nimeni din partea autorităţilor, spun localnicii. Oamenii şi-au pus ultima speranţă în jurnalişti – măcar noi să le obţinem un răspuns. De patru săptămâni se lucrează la canalizare, ne spun cei care ne-au trimis, pe Fii Observator, imagini cu haosul rămas în urma muncitorilor. 

Localnic: Ia uitaţi şi aici. Alt lac de acumulare. Aşa. Să vedeţi şi dumneavoastră ce bine se lucrează în ţara asta!

Localnic: Nu au compactoare deci... să compacteze. Vedeţi, pe unde au făcut, tot timpul uite, numai aşa sunt maşinile şi trebuie să le rupem şi să băgăm bani în ele. 

Disperarea oamenilor nu e greu de înţeles. Iar răspunsul autorităţilor, departe de a aduce speranţă

Alin Șuiu, director Compania de Apă Oltenia: Antreprenori slabi. Le-au plecat specialiştii, au rămas oameni slab-pregătiţi şi se vede acum în execuţia lucrărilor. Sunt lucrări grele, lucrări la adâncime. Noi încercăm, cât depinde de noi să intervenim şi să punem presiune pe antreprenori să remedieze, dar se face în timp. Totul depinde de antreprenori.

Cristina Oprea, reporter Observator: Nici nu au început bine lucrările că deja Compania de Apă vorbeşte de oprirea lor. După ce a tras de timp, când s-a apucat, în sfârşit, de treabă, firma care lucrează aici face lucru de mântuială. Acum, riscă să îşi piardă contractul. 

Ce înseamnă rezilierea contractelor pentru lucrările deja începute? În primul rând, bani în plus - costurile actuale sunt cu aproape o treime mai mari faţă de cele calculate la momentul semnării contractelor. Nu în ultimul rând... 

Alin Șuiu, director Compania de Apă Oltenia:  Din păcate, termenele se vor prelungi cu încă un an, un an şi ceva. Dar nu avem ce face.

Douăzeci şi două de şantiere a deschis, cu bani europeni, Compania de Apă în ultimii trei ani în tot judeţul. Doar două au fost recepţionate. Din cele 20 de lucrări încă în execuţie, pe 15 sunt probleme şi întârzieri.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰