A vândut tot și s-a mutat în Zanzibar. După 2 ani, realitatea din "paradis" a făcut-o să se întoarcă acasă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Pentru Franziska Schmidt, Zanzibarul trebuia să fie începutul unei vieți noi. La 38 de ani, mamă singură, epuizată de rutina din Berlin și de un loc de muncă greu de împăcat cu viața de familie, a decis să lase în urmă tot ce avea și să-și construiască un viitor pe o insulă exotică din Oceanul Indian.
Astăzi locuiește din nou în Berlin și spune fără ocolișuri că realitatea din țara africană nu a fost cea pe care și-o imaginase.
A vândut tot și s-a mutat în Zanzibar
Totul a început în 2022, când Franziska a plecat pentru prima dată în Zanzibar împreună cu mama și fiul ei. Era extenuată atât de responsabilitățile de mamă singură, cât și de un job care îi ocupa prea mult din viață. Nici pe plan personal lucrurile nu mergeau prea bine.
Vacanța în Zanzibar a făcut-o să privească altfel tot ce lăsase în urmă. "Mi s-au deschis ochii. M-am întrebat: De ce îmi irosesc viața așa?", povestește femeia.
Chiar și în timpul vacanței a participat la interviuri pentru alte locuri de muncă, sperând să găsească o cale de ieșire din viața pe care o ducea în Berlin. Iar gândul nu a dispărut după întoarcerea acasă. "Îmi spuneam mereu că viața mea poate arăta altfel. Trebuie să se schimbe".
Doar două săptămâni mai târziu, și-a rezervat din nou un bilet spre Zanzibar. De data aceasta a plecat doar cu fiul ei și a început imediat să caute terenuri. În același an, a închiriat unul și s-a apucat de construit o casă.
Visul a început să prindă contur
În 2024, Franziska s-a mutat definitiv în Zanzibar. Până atunci, pregătise pas cu pas noua viață. Timp de doi ani, a zburat o dată la fiecare trei luni din Berlin către insula pe care o considera viitorul ei cămin, a urmărit lucrările la casă, s-a interesat de școlile pentru fiul său și și-a construit relații în comunitatea locală.
-
Au plecat în Germania să cumpere utilaje și s-au întors cu o fabrică întreagă, la prețul unei vile de lux
-
Extremiştii, victorii categorice în Germania. În Berlin au promis naţionalizarea a 200.000 de apartamente
-
Rusia spune că partidul lui Merz a pierdut alegerile pentru că Germania nu mai cumpără gaz ieftin rusesc
Spune că știa că viața de acolo era diferită și că anumite lucruri aveau să fie mai complicate decât în Germania. Cu toate acestea, era convinsă că ajunsese să cunoască suficient de bine Zanzibarul.
La început, entuziasmul a fost uriaș. Pentru a se întreține, a lucrat în mai multe domenii: crea conținut UGC, făcea marketing afiliat, tranzacționa pe piețele financiare și lucra de la distanță. Treptat însă, paradisul din imaginația ei a început să arate altfel în viața de zi cu zi.
Au apărut primele nemulțumiri
Lucrurile mici au ajuns să o epuizeze. Penele de curent puteau dura ore întregi, timp în care nu putea să lucreze, să-și încarce telefonul sau nici măcar să aprindă lumina. Când se termina apa, nu putea face duș. Uneori mergea la supermarket și găsea rafturile goale pentru că aprovizionarea întârzia. "Era vorba despre a găsi mereu o soluție pentru câte o problemă", explică Schmidt.
Nașterea fiicei sale a schimbat și mai mult felul în care privea viața de pe insulă. Siguranța și sentimentul de stabilitate au ajuns pe primul loc. Avea prieteni în Zanzibar, însă multe dintre relații erau temporare, iar oamenii veneau și plecau. În plus, într-o viață în care munca depindea de internet și electricitate, penele de curent deveniseră o problemă serioasă.
Și diferențele culturale au început să cântărească tot mai mult. Fiul ei creștea și își dorea să încerce diferite sporturi, să meargă la muzee și să aibă acces la o ofertă culturală mai variată. Iar Schmidt a ajuns la concluzia că Zanzibarul nu îi putea oferi ceea ce își dorea pentru copiii ei.
După o perioadă, a luat decizia de a pleca
Întoarcerea la Berlin nu a fost ușoară. A avut nevoie de timp pentru a se obișnui din nou cu viața din Germania. A redescoperit însă și lucruri pe care înainte le lua de-a gata, precum supermarketurile bine aprovizionate.
A păstrat sursele digitale de venit, iar acum lucrează și part-time la compania pentru care lucra înainte să se mute în Zanzibar. Există însă și lucruri după care încă îi este dor. Mai ales când temperaturile scad în Germania, dorul de Zanzibar devine mai puternic. Își amintește cu drag și de modul în care oamenii de acolo priveau copiii.
"Când mergeam la supermarket, femeia de la casă îmi lua repede copilul în brațe ca să pot face cumpărăturile. Ca mamă singură, asta schimbă totul. În Germania îmi lipsește complet", scrie Onet.
Franziska și-a vândut între timp casa din Zanzibar, dar insula a rămas o parte importantă din povestea ei. "Zanzibar va rămâne mereu a doua mea casă. Dar, ca loc în care să trăiesc, nu este ceea ce am nevoie".
