S-a mutat cu familia în Italia pentru o viaţă mai bună, dar după 6 luni vrea să plece: "Mult m-am înşelat"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
În urmă cu trei ani, o britanică a părăsit Regatul Unit împreună cu familia sa, în căutarea unei vieți mai bune. După ce a trecut prin Islanda și Mauritius, a crezut că Italia va fi destinația finală. Femeia s-a mutat din Marea Britanie împreună cu familia şi s-a stabilit în Umbria, într-o zonă liniștită, cu peisaje spectaculoase, mâncare bună și costuri rezonabile. După doar șase luni, însă, spune că și-a dat seama că nu se poate adapta.
Britanica povestește că aventura familiei sale a început în urmă cu trei ani, când a decis să lase în urmă Marea Britanie și să caute, alături de soț și copii, un alt stil de viață. Au călătorit mii de kilometri și au locuit, printre altele, în Islanda și Mauritius. Când au ajuns în Italia, femeia era convinsă că peregrinarea lor se terminase şi că în sfârşit au găsit un loc pe care îl pot numi "acasă".
"În urmă cu trei ani, am plecat din Marea Britanie împreună cu familia mea, care devenea tot mai numeroasă, în căutarea unei vieți mai bune. De atunci, am parcurs mii de kilometri, prin Islanda și Mauritius, iar când am ajuns în Italia am crezut că aceasta va fi, în sfârșit, destinația noastră definitivă. Cât de mult m-am înșelat", spune ea.
Familia s-a stabilit în Umbria, o regiune din centrul Italiei cunoscută pentru dealurile sale, satele mici și peisajele rurale. Pentru britanică, locul părea să întrunească aproape toate condițiile pe care le căutase.
Ea spune că înțelege perfect de ce milioane de turiști aleg Italia în fiecare an și de ce atât de mulți străini visează să se stabilească aici. Peisajele, clima, gastronomia și stilul de viață fac ca ideea de "la dolce vita" să fie greu de refuzat. Cu toate acestea, la șase luni de la mutare, femeia spune că experiența a făcut-o să privească lucrurile diferit.
Italia a câștigat în fața Portugaliei, Franței și Spaniei
Alegerea Italiei nu a fost întâmplătoare. Femeia poate lucra de oriunde din lume, iar soțul său, de origine germană, este pilot de elicopter, o profesie care îi oferă și lui o libertate mare în alegerea țării în care să locuiască.
Practic, cei doi puteau alege aproape orice loc din Europa. Experiența din Islanda le-a arătat însă foarte clar ce nu își mai doreau. Ea spune că țara nordică a fost superbă, dar clima prea aspră și dificultățile legate de limbă au devenit o problemă.
"Islanda ne-a învățat un lucru: avem nevoie de căldură. A fost frumoasă, dar clima era prea dură, iar limba prea greu de înțeles. Nici acum abia dacă pot pronunța Hafravatnsvegur, numele străzii pe care locuiam", povestește ea.
Familia a luat în calcul Portugalia, Franța și Spania, însă, în cele din urmă, Italia a câștigat datorită gastronomiei și culturii.
"Așa că am plecat. Am închiriat o mică fermă, cu un teren, la marginea unui sat minuscul din Umbria, aproape de granița cu Toscana", spune femeia.
Familia a găsit o casă la țară cu chirie de 750 de euro pe lună
Odată ajunși în Umbria, cei doi au închiriat o mică fermă cu teren, aflată la marginea unui sat mic, aproape de granița cu Toscana. Chiria era de 750 de euro pe lună, sumă pe care femeia o consideră o adevărată afacere. Aici s-au mutat ea, soțul ei, fiul lor de trei ani și animalele familiei: un câine, două pisici și zece găini. În momentul relatării, britanica era însărcinată cu cel de-al doilea copil.
În multe privințe, recunoaște ea, viața din Italia a fost exact așa cum și-o imaginase. Localnicii i s-au părut calzi, deschiși și plini de viață. Grădinița copilului se află la doar opt minute de mers pe jos și este gratuită. Mâncarea este proaspătă, iar vremea, spune ea, aproape ideală.
"În multe privințe, viața de aici a fost idilică și frumoasă. Mâncarea este proaspătă și, fără excepție, extraordinară. Iar vremea este perfectă. Verile sunt fierbinți, dar niciodată sufocante, iar primăvara și toamna temperaturile sunt blânde și plăcute", explică britanica.
Din punctul ei de vedere, Italia ajunsese să pară opusul Marii Britanii pe care o lăsase în urmă. Ea invocă și raportul „Mental State of the World” al Global Mind Project, despre care spune că plasa Marea Britanie printre țările cu un nivel foarte ridicat de stres și nefericire.
Femeia mărturisește că vorbește cu tristețe despre țara natală. Iar nemulțumirile sale legate de Regatul Unit nu se opresc la stilul de viață. Deține o garsonieră în Londra, iar ratele la creditul ipotecar i s-au dublat la începutul acestui an. În plus, povestește că a avut nevoie de opt luni pentru a reuși să își evacueze chiriașul, deși contractul acestuia expirase și plățile pentru chirie erau doar parțiale.
"Scriu asta cu tristețe. Sunt mândră că sunt britanică și îmi lipsește țara care a fost odată Marea Britanie. Și piața imobiliară britanică mi se pare la fel de deprimantă. Dețin o garsonieră în Londra, iar ratele mele la creditul ipotecar s-au dublat la începutul acestui an. Mi-au trebuit opt luni de frustrare pentru a reuși să îl fac pe chiriaș să plece. Contractul lui expirase, îmi plătea doar parțial chiria și, cu toate acestea, până de curând a refuzat să elibereze locuința. Acum trebuie să îmi vând apartamentul pentru o sumă considerabil mai mică decât cea pe care am plătit-o pentru el în urmă cu cinci ani", povesteşte femeia
Prin comparație, Italia i s-a părut mult mai accesibilă. Tot ea amintește și de celebrul program al "caselor de un euro", despre care spune că poate fi în mare parte un instrument de promovare, dar subliniază că proprietăți care au nevoie de renovare și care vin cu teren pot fi cumpărate, în anumite situații, cu mai puțin de 80.000 de euro.
La toate acestea se adaugă grădinița gratuită și atmosfera pe care ea o descrie drept una relaxată și optimistă.
Și totuși, familia a decis să plece.
"Birocrația ar duce la disperare chiar și un sfânt"
Primul motiv este birocrația. Britanica spune că lucruri aparent simple, precum trimiterea unei scrisori sau obținerea unei programări la medic, s-au transformat pentru ea în experiențe frustrante.
"Într-o zi, când toate acestea vor fi doar o amintire îndepărtată, probabil voi râde de cât de complicat este în Italia să trimiți o scrisoare prin poștă sau să îți faci o programare la medic. Acum însă, furia este încă prea proaspătă. Birocrația ar duce la disperare chiar și un sfânt", spune ea.
Femeia recunoaște că nu s-a adaptat nici la influența puternică a religiei catolice în viața de zi cu zi. Ea povestește că fiul ei participa la grădiniță la două ore de educație religioasă în fiecare miercuri, lucru pe care l-a considerat excesiv. În același timp, deși descrie Italia drept o țară foarte prietenoasă cu copiii, britanica spune că este îngrijorată de oportunitățile pe care le-ar avea aceștia mai târziu.
În opinia ei, perspectivele pentru tineri după terminarea liceului sunt limitate.
Bariera lingvistică a devenit problema decisivă
Totuși, femeia admite că principalul motiv pentru care nu se vede trăind pe termen lung în Italia nu ține neapărat de țară, ci de propria dificultate de adaptare. Limba a devenit obstacolul cel mai greu de depășit.
Britanica s-a înscris la un curs intensiv de italiană și spune că acesta o ajută în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, recunoaște că nu are ușurință în învățarea limbilor străine și că simplul fapt de a purta o conversație o face să se simtă nesigură.
Ea spune că este timidă chiar și atunci când vorbește în engleză cu persoane necunoscute, iar în italiană sentimentul este și mai puternic.
"Mi se pare dificil, stânjenitor, izolant și demoralizant. Nu cred că, nici după ani petrecuți aici, aș avea suficientă încredere încât să simt că am ajuns cu adevărat acasă", mărturisește femeia, potrivit Onet.
Pentru ea, aceasta a fost concluzia care a cântărit cel mai greu.
Italia îi oferă peisaje frumoase, oameni calzi, mâncare bună și o climă pe care o iubește. Cu toate acestea, spune că nu simte că se poate integra suficient pentru a construi aici viața pe care și-o dorește.
"Indiferent cât de frumos este peisajul sau cât de calzi sunt oamenii, nu cred că voi reuși să mă simt cu adevărat împlinită în Europa", spune ea.
După trei ani de mutări și încercări de a găsi locul potrivit, familia se pregătește acum pentru o nouă etapă. De această dată, destinația aleasă este Statele Unite.
Britanica speră ca mutarea să fie și ultima. Pentru ea, America oferă varietatea pe care o caută. Dar există și un avantaj mult mai simplu, care, după experiențele din ultimii ani, a ajuns să conteze enorm.
"Sper ca, de această dată, să fie pentru totdeauna. De la dunele deșertului până la pârtiile de schi, de la plajele toride până la lacurile uriașe, acolo există de toate. Și, indiferent unde vom ajunge în cele din urmă, există deja un lucru pe care îl pot tăia de pe listă: nu va mai trebui să învăț de la zero o limbă complet nouă", spune femeia.
