Americanii nu se lasă: Încă păstrează informații despre irakieni, la 20 de ani de la invazie. "Înainte aveau o justificare. Acum, au plecat oficial şi formal"

Fundaţia Thomson Reuters prezintă ca exemplu cazul lui Houssam Azzam. În 2004, când acesta avea 17 ani, militarii americani au ocupat oraşul natal al acestuia, Fallujah, şi au reţinut bărbaţii tineri, la fel ca în raziile din tot vestul Irakului. Fotografia, amprentele şi imaginea scanată a irisului lui Azzam au ajuns în baza de date, alături de multe alte informaţii despre el şi familia sa, deşi el susţine că nu a participat decât la proteste paşnice împotriva prezenţei forţelor SUA în ţara sa.

"Erau forţe de ocupaţie. Au încălcat drepturile unei ţări întregi, deci desigur că ar fi încălcat şi drepturile omului în cazul unei singure persoane", a comentat Azzam situaţia datelor sale. Fotografia sa de atunci a apărut pe ecranele vameşilor, alături de datele biometrice, când irakianul, care conduce o organizaţie neguvernamentală cu sediul în Fallujah, a trecut anul trecut prin aeroportul din Bagdad.

Datele biometrice, instrument vital pentru siguranţa bazelor militare ale SUA

Specialiştii americani în planificare au considerat datele biometrice un instrument vital pentru reprimarea insurgenţilor din Irak şi siguranţa bazelor militare ale SUA. La 20 de ani după ce forţele SUA au invadat Irakul, programul este dat ca exemplu de utilizare a datelor respective pentru eliminarea ameninţărilor de securitate.

Apărătorii drepturilor omului, precum şi unii din irakienii ale căror date au fost colectate, consideră că este vorba de încălcarea drepturilor unei populaţii sub ocupaţie şi pregătirea cadrului pentru colectarea necontrolată a datelor biometrice.

"Au colectat cât au putut - nu se concentrau asupra colectării datelor biometrice ale celor care reprezentau o ameninţare, colectau cât puteau", afirmă avocatul Jeramie Scott de la Centrul de Informaţii privind Confidenţialitatea Electronică (EPIC) din SUA. "Deşi motivul iniţial pentru colectare nu mai există, au păstrat totul", a declarat el Fundaţiei Thomson Reuters, potrivit Agerpres.

Conform descrierilor difuzate pe internet şi unora din cei care au lucrat pe bază de contract la program, baza de date a Pentagonului este proiectată pentru accesul în comun la date al mai multor agenţii guvernamentale americane, inclusiv autorităţile judiciare sau de imigraţie.

Un purtător de cuvânt al Departamentului Apărării a înaintat întrebările despre activitatea biometrică din Irak Agenţiei Criminalistice şi Biometrice a Apărării, care nu a răspuns solicitărilor Reuters de a comenta. Persoana respectivă a indicat un document de politică a Departamentului din 2016, care afirmă că "colectarea datelor biometrice este încurajată în timpul tuturor operaţiunilor militare şi activităţilor de informaţii militare, când este legal şi adecvat".

Începutul războiului din Irak a coincis cu căutarea unor soluţii biometrice pentru multe probleme legate de identitate şi verificare. În 2004, Comisia Ştiinţifică a Apărării a recomandat ca forţele armate americane să înceapă un efort de "etichetare, urmărire şi localizare" a ţintelor în contextul combaterii terorismului.

Războiul din Irak, studiul de validare pentru utilizarea biometriei

Woodward, în prezent profesor la Universitatea din Boston, a declarat într-un interviu telefonic că "războiul din Irak a fost studiul de validare pentru utilizarea biometriei în scopul culegerii de informaţii secrete" şi a adăugat: "S-au aliniat multe lucruri - a fost furtuna perfectă". Pe lângă datele biometrice colectate în cadrul operaţiunilor militare, SUA au angajat şi contractori privaţi pentru a "înscrie milioane de irakieni în baze de date".

Toby Stell, contractor din statul american Oklahoma, a călătorit între 2007 şi 2013 în multe locuri din Irak, colectând date despre mii de irakieni, pe care le-a trimis la 10.000 de km distanţă, în Virginia de Vest, în baza de date a Sistemului de Identificare Biometrică Automată al Pentagonului. La Bagdad, Ninive sau în Kurdistan, el a lucrat uneori 12 ore pe zi, şapte zile pe săptămână şi îşi aminteşte că "erau sute de oameni la coadă. Nu se termina niciodată".

Multe din datele colectate de militari şi contractori pot fi însă incomplete sau inexacte, afirmă Annie Jacobsen, autoarea cărţii "Primul pluton: O poveste despre războiul modern în era dominaţiei identitare" despre programul biometric al SUA. "Au construit aceste baze de date literalmente din mers, aproape fără nicio supraveghere. Acum au rămas cu un volum extraordinar de date colectate atât de mult la întâmplare", spune ea.

Pe lângă datele biometrice, baza de date poate conţine detalii biografice, confesiuni religioase şi alte categorii sensibile, indică specificaţiile publicate de Departamentul Apărării. Au fost introduse şi amprente sau alte date biometrice colectate de la locul unor atentate teroriste sau de unde existau suspiciuni că se produc arme. În total, Pentagonul a alocat din 2004 până în 2012 peste 3,5 miliarde de dolari pentru crearea "biometricii de luptă", scrie Jacobsen în cartea menţionată.

Irakienii care doreau locuri de muncă în bazele militare americane sau acces în perimetre sensibile cum ar fi Zona Verde din Bagdad au fost obligaţi să se înscrie în bazele de date biometrice. Stell a colectat astfel de date de la tot felul de oameni - de la personal de curăţenie şi bucătari la oficiali guvernamentali de rang înalt.

Katja Jacobsen, cercetătoare la Universitatea din Copenhaga, susţine că programul biometric lansat în Irak a contribuit la apariţia "întregii idei conform căreia dacă am putea pur şi simplu să identificăm cine sunt oamenii, vom fi mai în siguranţă".

Datele ar fi contribuit la arestarea sau uciderea a 1.700 de "ţinte"

Oficiul pentru Responsabilitate Guvernamentală din SUA arăta într-un raport din 2017 că datele biometrice au contribuit la arestarea sau uciderea a 1.700 de "ţinte" în deceniul anterior şi a împiedicat accesul a 92.000 de suspecţi în baze militare din Irak şi Afganistan. Pentagonul nu a furnizat bilanţuri actualizate. "Forţele armate americane trebuiau să ştie, când arestau pe cineva, dacă mai întâlniseră persoana respectivă. Asta a salvat vieţi", a explicat Woodward.

Unele grupuri pentru drepturile omului şi-au exprimat de la început îngrijorarea faţă de programul biometric american din Irak, atât în ceea ce priveşte condiţiile de constrângere în care susţin că au fost colectate datele, cât şi posibilitatea abuzurilor. În 2007, EPIC, Human Rights Watch şi Privacy International s-au adresat în scris Departamentului Apărării, avertizând că "agregarea masivă de fişiere secrete despre irakieni, legată de mijloacele permanente de identificare biometrică, creează un risc fără precedent pentru drepturile omului".

Grupurile respective au întrebat ce mecanisme de protecţie asigură că informaţiile nu sunt utilizate abuziv şi cât timp intenţionează SUA să reţină datele. Scott a declarat că EPIC nu a înregistrat primirea vreunui răspuns, însă un document de politică din 2005 al Pentagonului prevede că datele biometrice vor fi stocate "pe termen nelimitat în sprijinul războiului împotriva terorismului".

Profesoara Nina Dewi Toft Djanegara de la Universitatea Stanford, autoarea unui raport despre datele biometrice din Irak şi Afganistan, afirmă că Statele Unite încă lucrau la o politică privind confidenţialitatea acestor date, la cinci ani de la începutul colectării în masă.

În 2004, SUA au deschis o bază de date paralelă pentru guvernul irakian

În 2004, SUA au deschis o bază de date paralelă pentru guvernul irakian. "Au vrut să le dea irakienilor aceleaşi capacităţi ca şi ale FBI pentru verificarea antecedentelor", îşi aminteşte Alex Kilpatrick, fost vicepreşedinte al firmei de tehnologie şi consultanţă Ideal Innovations, colaboratoare a guvernului de la Bagdad în domeniul biometric. El susţine că irakienii nu au reuşit niciodată să exploateze singuri baza de date, deşi au folosit-o la selecţia candidaţilor pentru poliţie şi la digitalizarea a 280.000 de caziere. Ministerul irakian de interne nu a răspuns la solicitarea Reuters de a comenta.

Chiar şi în 2022, Departamentul Apărării încă mai căuta contractori care să ajute ministerul de interne de la Bagdad la mentenanţa bazelor de date biometrice, arată documentaţia legată de achiziţii.

Unii irakieni care au fost obligaţi să îşi dezvăluie datele consideră că americanii au mers prea departe. "Este o încălcare a libertăţilor individuale şi totodată a suveranităţii Irakului", este de părere Salam Khalid, în vârstă de 38 de ani, care a fost obligat în 2005 să permită forţelor americane să îi reţină datele biometrice pentru a putea intra în oraşul său natal, Fallujah. El cere acum Statelor Unite să predea datele respective Irakului sau să le distrugă. "Înainte aveau o justificare pentru asta. Controlau zona şi îşi impuneau controlul. Acum, au plecat oficial şi formal din Irak. Nu au nicio justificare pentru păstrarea datelor noastre", spune el. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰