Anul 2026 sub lupă: Cine supraviețuiește politic și ce riscuri amenință economia globală - POLITICO

Anul trecut, jurnaliştii de la POLITICO au ales să fie optimişti și să privească spre viitor, schițând câteva motive, nu chiar întru totul serioase, pentru a spera la un 2025 mai bun. Unele predicții s-au adeverit, altele mai puțin: Donald Trump a reușit să pună capăt (poate) războiului din Gaza, însă pacea în Ucraina rămâne departe.

În articolul pentru anul 2026, abordarea este diferită. POLITICO oferă cote pentru posibile scenarii, de la supraviețuirea politică a lui Viktor Orban în Ungaria și a lui Benjamin Netanyahu în Israel, până la riscul unui colaps financiar și la probabilul rezultat al alegerilor de la jumătatea mandatului în Statele Unite.

Politica, în această epocă întoarsă pe dos, este chiar mai imprevizibilă decât sportul. Cu atât mai mult cu Donald Trump din nou la Casa Albă. După un prim an tumultuos al celui de-al doilea mandat, iată cum credem că ar putea arăta lumea în 2026, scrie publicaţia de la Bruxelles.

Scenariul 1: Trump pune capăt războiului din Ucraina

În ciuda discuţiilor despre sancțiunile occidentale care ar distruge economia Rusiei și ar forța Kremlinul să cedeze, Vladimir Putin pare de neclintit. Indiferent de carnagiul de pe front sau de cozile formate în Rusia la benzinării, după atacurile cu drone ucrainene asupra rafinăriilor, liderul de la Kremlin rămâne fixat pe revendicările sale maximaliste.

Între timp, Volodîmîr Zelenski se confruntă cu limite politice interne privind concesiile pe care le-ar putea accepta fără a provoca o reacție dură din partea opiniei publice ucrainene. Totuși, Trump pare adesea convins că un acord este posibil. După summitul din Alaska cu Putin, Trump a fost surprins de un microfon deschis spunându-i președintelui francez Emmanuel Macron că Putin chiar vrea "să facă o înțelegere cu mine. Înțelegi asta? Oricât de nebunesc ar suna".

Desigur, încăpățânarea liderului rus l-a frustrat pe Trump, care s-a întrebat uneori dacă nu cumva este manipulat exact ceea ce, potrivit relatărilor, Melania Trump crede că Putin face. Preşedintele rus este expert în a-l ține pe Trump în suspans, iar sincronizarea sa este impecabilă. De exemplu, convorbirea telefonică de două ore de luna trecută, în care a sugerat organizarea unui summit, a venit chiar când Trump dădea de înțeles că ar putea livra Ucrainei rachete de croazieră Tomahawk.

Prelungirea războiului îi este, probabil, utilă lui Putin. Slăbește și mai mult statele europene deja lipsite de resurse și riscă să fractureze alianța transatlantică. Un Occident distras îl ajută și pe aliatul său Xi Jinping, în calculele legate de Taiwan. În plus, regimul lui Putin ar putea fi pus în pericol de o încheiere bruscă a conflictului. O ieșire rapidă din economia de război ar declanșa lupte interne periculoase, avertizează socioloaga Ella Paneyakh de la think tank-ul New Eurasian Strategies Centre, vorbind despre o "competiție crudă și feroce pentru resurse în scădere".

Cu o gravă lipsă de personal, unitățile ucrainene pot desfășura doar aproximativ 12 soldați pe kilometru de front, există riscul unei străpungeri a liniilor frontului. Pe scurt, Putin ar putea calcula că are mai mult de câștigat dacă continuă: mai mult teritoriu, garanții de securitate occidentale diluate și o limitare a armatei ucrainene postbelice. Toate acestea ar pregăti terenul pentru o viitoare reluare a ambițiilor revanșarde ale Rusiei.

Contraargumentul? Economia Rusiei este sub presiune: dobânzi ridicate, lipsă de forță de muncă și costuri în creștere pentru împrumuturile guvernamentale. Există îngrijorări serioase privind creditele neperformante din băncile rusești. Status quo-ul nu poate dura la nesfârșit. La fel, însă, Ucraina ar putea fi la limită în această iarnă, în condițiile atacurilor constante asupra infrastructurii energetice și ale incapacității Europei de a susține financiar Kievul la nivelul necesar.

Cote: 4 la 1

Scenariul 2: Anul în care piața obligațiunilor spune "destul"

James Carville, guru al campaniei lui Bill Clinton, a sugerat odată că ar fi amuzant să te reîncarnezi în piaţa obligaţiunilor. „Poţi să intimidezi pe toată lumea”, a spus el.

Chiar şi Trump pare să aprecieze că este depăşit de adevăraţii stăpâni ai universului, gardienii obligaţiunilor, şefii fondurilor speculative şi de pensii şi marii finanţişti. În primăvară, a trebuit să-şi suspende politica sa emblematică de „tarife reciproce” când piaţa obligaţiunilor a reacţionat negativ.

Puterea colectivă impresionantă a giganţilor investiţionali şi a traderilor globali a fost demonstrată acum trei ani, când au reacţionat negativ la mini-bugetul de reducere a impozitelor prost planificat al britanicei Liz Truss. Mandatul său de prim-ministru a fost cel mai scurt din istoria britanică; cele 49 de zile ale lui Truss în funcţie au depăşit recordul anterior al lui George Canning, care a servit 119 zile în 1827, dar acesta a avut scuza că a murit în timpul mandatului.

Câtor alţi şefi de guverne occidentale le-ar putea fi arătată uşa anul viitor de piaţa obligaţiunilor, deoarece nu reuşesc să reducă deficitele bugetare în creştere? Starea precară a finanţelor publice, de la Japonia la Marea Britanie şi Statele Unite, a menţinut costurile împrumuturilor pe termen lung la niveluri apropiate de maximele multianuale în acest an. Provocările fiscale legate de nivelurile ridicate ale împrumuturilor guvernamentale, creşterea lentă şi productivitatea scăzută nu fac decât să se accentueze. Şi va fi o luptă dificilă pentru a menţine pieţele obligaţiunilor liniştite.

Cererea de obligaţiuni de stat la nivel mondial s-a răcit, investitorii instituţionali fiind descurajaţi de perspectivele unor guverne importante, inclusiv Statele Unite, de a-şi menţine finanţele. „Reformele economice necesare pentru a acoperi cu adevărat datoria în creştere lipsesc, iar piaţa de capital vede acest lucru”, a declarat în septembrie Christian Sewing, CEO al Deutsche Bank.

Cu datoria publică într-o creştere explozivă, Franţa a fost semnalul de alarmă, cu o succesiune de prim-miniştri numiţi de Emmanuel Macron incapabili să obţină sprijinul parlamentar – sau public – pentru o reducere serioasă a datoriei. Marea Britanie urmează îndeaproape. Criza financiară şi criza politică merg mână în mână, întărindu-se şi alimentându-se reciproc. Din motive electorale, guvernele sunt la fel de reticente în a majora impozitele sau a reduce cheltuielile, dar ceva trebuie să se schimbe.

Cote: 5 la 1

Scenariul 3: Netanyahu supraviețuiește din nou

Nu degeaba i se spune "Magicianul". De fiecare dată când cariera sa politică părea că e pe sfârşite, Benjamin Netanyahu a reușit să revină spectaculos. "Un luptător neobosit, pentru el eșecul nu este o opțiune legitimă", nota biograful său Ben Caspit.

Netanyahu a primit porecla "Bibi Magicianul" încă din anii ’90, după ce l-a învins pe Shimon Peres la alegeri, la câteva luni după asasinarea premierului Yitzhak Rabin. Puțini credeau că poate câștiga în 2015, în contextul investigațiilor penale și al acuzațiilor de corupție. Și totuși, a câștigat din nou, apropiindu-se de extrema dreaptă și de naționaliștii religioși, strategie reluată și în 2019.

Mulți l-au declarat "terminat" după atacul Hamas din 7 octombrie, considerat cel mai grav eșec de securitate al Israelului de la războiul din 1973, care a pus capăt carierei Goldei Meir. Alegerile parlamentare trebuie organizate cel târziu în octombrie anul viitor, dar cel mai probabil vor avea loc mai devreme, o variantă preferată de Netanyahu. În ciuda problemelor sale legale și a șocului din 7 octombrie, poziția sa politică s-a îmbunătățit treptat. Ratingurile partidului Likud au crescut după campania militară din Liban și după umilirea Iranului.

Trump i-ar fi făcut un mare serviciu lui Netanyahu, forțându-l să accepte planul de pace pentru Gaza și încetarea focului. Astfel, Netanyahu a putut folosi presiunea americană ca pretext pentru a-și înfrunta aliații ultranaționaliști din coaliție. Sondajele arată că nici coaliția lui Netanyahu, nici opoziția nu pot obține ușor majoritatea de 61 de mandate. Totuși, Likud pare din nou pe cale să fie cel mai mare partid din Knesset.

Marea speranță a opoziției este unirea forțelor. Fostul premier Naftali Bennett încearcă să-l atragă pe fostul șef al armatei, Gadi Eisenkot, pentru a transforma alegerile într-un duel direct cu Bibi. Mai are Netanyahu un as în mânecă, se întreabă publicaţia citată.

Cote: 3 la 1

Scenariul 4: "Viktatorul" câștigă din nou în Ungaria

Cine ar paria împotriva lui Viktor Orban și a partidului său Fidesz? A câștigat ultimele trei alegeri, iar criticii săi europeni speră ca scrutinul din aprilie să-i pună capăt dominației. Alegerile nu vor fi izolate de restul Europei, spune Frank Furedi, directorul filialei de la Bruxelles a colegiului susținut de guvernul ungar, Mathias Corvinus Collegium. El prevede o confruntare ideologică majoră.

Susținătorii lui Orban sunt încurajați de victoria populiștilor de dreapta în Cehia și Polonia. Totuși, chiar și loialiștii recunosc că acesta este cel mai dificil scrutin din ultimii 15 ani. Principalul rival este Peter Magyar care mizează pe nemulțumirea publică față de inflație, problemele economice și scandalurile politice. Partidul său, Tisza, este cotat la egalitate sau chiar peste Fidesz în unele sondaje.

Un sfert dintre alegători sunt încă indeciși. Orban îl portretizează pe Magyar drept o marionetă a UE și chiar agent ucrainean, sperând să transforme alegerile într-un nou război cultural. S-ar putea să funcționeze, din nou.

Cote: 2 la 1

Scenariul 5: O criză a "shadow banking"

Guvernatorul Băncii Angliei, Andrew Bailey, a tras deja semnalul de alarmă, comparând situația actuală cu cea dinaintea crizei din 2008. Sectorul creditării private, așa-numitele "shadow banks". deține aproape jumătate din activele financiare globale, evaluate la circa 250 de trilioane de dolari, potrivit Financial Stability Board din SUA.

Deși nu folosesc depozite ale populației, o criză în acest sector ar afecta inevitabil întregul sistem financiar. În plus, guvernele, deja îndatorate, nu ar mai putea salva sistemul ca în 2008. Iar pariurile masive pe inteligența artificială ar putea ascunde o nouă bulă gata să se spargă.

Cote: 3 la 1

Scenariul 6: Democrați vs. Republicani în SUA

Pentru republicani va fi extrem de dificil să păstreze controlul Camerei Reprezentanților. De regulă, partidul președintelui pierde alegerile de la jumătatea mandatului, doar de două ori din 1938 nu s-a întâmplat acest lucru.

Democrații sunt favoriți să recâștige Camera, mai ales dacă popularitatea lui Trump rămâne scăzută. Senatul este însă o altă poveste: republicanii au un avantaj solid, iar democrații ar avea nevoie de un val masiv anti-Trump pentru a câștiga.

Democrații câștigă Camera: cote 2 la 1

Republicanii păstrează Senatul: cote 2 la 1

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰