Cât de putredă este industria cărnii din Europa? Mărturiile unei românce: Nu le pasă dacă ai mâinile însângerate

Margot (nume schimbat pentru a-i proteja identitatea) a plecat dintr-un sat din România, unde lucra într-o fabrică de textile, în căutarea unei vieți mai bune în vestul Europei, scrie The Guardian.

Mirajul unei vieți mai bune în Vest

„Nu mă așteptam să fie atât de îngrozitor”, a povestit femeia, care spera ca condițiile din Olanda să fie mult mai bune decât în țara de origine. „Dacă nu-ți făceai munca bine, erai bruscat. Nu le păsa că ai mâinile însângerate”. 

Viața unui muncitor într-un abator poate fi extrem de grea. Dar Margot și-a dat seama curând că există două tipuri de lucrători: angajații pe posturi sigure, despre care spune că sunt în principal olandezi; și muncitorii migranți, ca ea, nevoiți să lucreze mai mult și mai repede, dar pe salarii mult mai mici. „Cei angajați direct de abator sau fabrică au mai multe drepturi, au sarcini mai relaxate, stabilitate și un program fix”, spune ea.

Industria cărnii din Europa valorează câteva miliarde de lire sterline, iar aproximativ 1 milion de oameni lucrează în domeniu. Dar sindicatele estimează că mii de muncitori din unele țări sunt angajați prin subcontractare și prin intermediul agențiilor, ajungând să câștige cu 40% până la 50% mai puțin decât cei angajați direct de fabrici.

„Întregul sistem este cu adevărat putred”, afirmă Nora Labo, oficial al sindicatului din Irlanda, care a vorbit în fața parlamentului irlandez, anul trecut, despre abatoare și despre „practicile fără scrupule” ale unor agenții implicate. „Este o modalitate prin care angajatorii pot evita orice responsabilitate față de lucrătorii lor.”

Un sistem bazat pe prețuri ieftine la carne, dar pe exploatarea forței de muncă

Industria cărnii din Europa a ajuns în atenția publică, în 2020, din cauza pandemiei, fabricile fiind de multe ori focare uriașe de infecție cu coronavirus. 

Cei mai vulnerabili au fost muncitorii sezonieri, deoarece mulți nu au avut asigurare de sănătate și exista pericolul de a rămâne fără locul de muncă dacă se îmbolnăveau. În plus, mulți locuiau în apartamente înguste, insalubre, unde era imposibil de respectat distanțarea fizică sau carantina. 

„Este modelul de subcontractare din Europa care se află în centrul exploatării și abuzurilor din industria cărnii”, susține James Ritchie, reprezentant al Uniunii Internaționale a Lucrătorilor din Alimentație din Geneva. Utilizarea muncitorilor recrutați de agenții este mai răspândită în industria cărnii din Europa decât în orice altă parte a lumii dezvoltate.

Sindicatele solicită interzicerea imediată la nivel european a utilizării lucrătorilor sezonieri în abatoare. „Aveți angajați care fac aceeași muncă, dar în condiții diferite”, afirmă Enrico Somaglia, secretar general adjunct al Federației Europene a Sindicatelor pentru Alimentație, Agricultură și Turism. „Este [un sistem] bazat pe prețuri ieftine la carne și pe exploatarea forței de muncă”. 

Angajații sezonieri lucrează peste numărul de ore stabilit prin lege sau nu au asigurări de sănătate. Aceștia descriu că trăiesc cu grija zilei de mâine în țări ale căror limbi nu le vorbesc și luptă pentru a înțelege care le sunt drepturile. Mulți au mai mărturisit că sunt nevoiți să plătească chirii uriașe agențiilor de recrutare  pentru a locui în case deja supraaglomerate, iar nu de puține ori se întâmplă să nu-și primească salariile pentru orele muncite. 

Aproximativ 62% din cei 97.000 de muncitori din industria cărnii din Marea Britanie sunt cetățeni ai UE. Sectorul se bazează pe forța de muncă subcontractată pentru a îndeplini ceea ce industria numește "nevoi sezoniere".

Un raport in 2010 al Comisiei pentru Egalitate și Drepturile Omului a constatat numeroase cazuri de exploatare a forței de muncă din industria cărnii din Marea Britanie. Angajații sezonieri s-au plâns că au fost tratați mai rău decât cei care se aflau pe posturi permanente și că se simt „cetățeni de mâna a doua”.

Sindicatele estimează că lucrătorii subcontractați reprezintă aproximativ 10% până la 15% din forța de muncă din fabricile și abatoarele din Marea Britanie, acolo unde sindicatele sunt recunoscute. Situația este alta acolo unde nu există sindicate. În iunie, industria cărnii din Marea Britanie a avertizat că „se află într-o situație disperată” din cauza scăderii numărului de angajați ca urmare a Brexit-ului. 

În Italia, peste 21.000 de persoane lucrează în industria cărnii. Peste 50% din forța de muncă la sacrificare și 25% la prelucrarea cărnii sunt migranți din Europa de Est, Balcani, Africa de Nord și Centrală și Asia de Est. 

“Abuzurile nu vor fi tolerate”

În întreaga Europă, libertatea de mișcare a muncitorilor a fost utilizată în mod abuziv, spune Özlem Alev Demirel, europarlamentar din cadrul partidului german Die Linke. „Angajatorii au redus salariile aducând lucrători din țări în care veniturile sunt modeste, iar sistemele de securitate socială sunt slabe. Acest lucru este inacceptabil.” Demirel a adăugat că principiul unui salariu unitar, pentru același loc de muncă, trebuie respectat în toată Europa.

Pe măsură ce nivelul de trai din țări precum Polonia s-a îmbunătățit, angajatorii s-au orientat către state precum Ucraina, Belarus, Kazahstan, Vietnam, Filipine, Georgia, India, China și Armenia. Karsten Maier, secretar general al UECBV, o organizație care reprezintă 20.000 de companii din comerțul cu animale și carne din toată Europa, precum și din Japonia, Rusia și Ucraina, condamnă aceste practici, avertizând că „abuzul de orice fel nu va fi tolerat”.

"În multe țări nu există o supraveghere sau un control real asupra agențiilor de recrutare", spune Lilana Keith, oficial în cadrul Platformei pentru Cooperare Internațională a Migranților Nedocumentați. În 2019, a fost înființată o nouă agenție, Autoritatea Europeană a Muncii (ELA), pentru a sprijini statele membre să efectueze inspecții și să monitorizeze aplicarea legislației muncii în toată Europa. Dacă se găsesc posibile cazuri de abuz, ELA va putea iniția inspecții transfrontaliere.

„Lucrătorii migranți din industria cărnii sunt un grup invizibil”, spune Martijn Huysmans, profesor asistent la Școala de Economie a Universității Utrecht. „În magazinele olandeze puteți vedea ce fel de viață a avut un animal - avem un sistem care indică bunăstarea animalelor. Dar, în mod ironic, nu puteți vedea în ce condiții au lucrat oamenii din abator ”.

Această realitate se extinde dincolo de locul de muncă. Barierele lingvistice, orele de lucru haotice și peste limita legală contribuie la perpetuarea exploatării migranților sezonieri, spune Paul-Octavian Idu, care oferă sfaturi gratuite lucrătorilor din abatoare: „Rămân într-un ghetou social”. Cu toate acestea, muncitorii precum Margot continuă să caute locuri de muncă în vestul Europei. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰