Cine va clipi primul în războiul SUA-Iran când va fi lovită economia mondială. Analiză CNN

Fără o amenințare iminentă de reluare a bombardamentelor intense, Iranul își atinge principalul obiectiv de război: creșterea prețului petrolului și, implicit, presiunea asupra lui Trump pentru a accepta unele dintre cererile sale.

De cealaltă parte, Trump nu recunoaște niciun dezavantaj: "Am tot timpul din lume, dar Iranul nu, timpul se scurge!", a scris joi pe rețelele sociale. "Timpul nu este de partea lor!"

Între timp, presa apropiată statului iranian a speculat public despre posibile noi ținte. Agenția semi-oficială Tasnim susține că "cel puțin șapte" cabluri submarine de date care deservesc statele din Golful Persic sunt concentrate într-un culoar îngust pe fundul mării, în Strâmtoarea Ormuz. Așa cum a descoperit NATO în confruntarea cu presupuse sabotaje rusești în Marea Baltică, acest tip de război asimetric este costisitor și dificil de gestionat.

Armata iraniană transmite, de asemenea, semnale privind o posibilă escaladare convențională, în cazul în care cererile Teheranului nu sunt îndeplinite. Printre țintele amenințate se numără rafinăria Ruwais din Emiratele Arabe Unite și Abqaiq din Arabia Saudită, cea mai mare instalație de procesare a petrolului din lume. Provocările Iranului nu sunt noi. Noutatea constă însă în faptul că Teheranul pare să iasă în avantaj într-un joc riscant cu SUA. Deși o mare parte a flotei sale navale ar fi fost distrusă, așa cum susține secretarul american al Apărării Pete Hegseth, Iranul continuă să atace nave comerciale și petroliere din apropierea Strâmtorii Ormuz cu ambarcațiuni mici, aparent fără consecințe.

Timpul, factorul care complică strategia Washingtonului

Nu există dubii că armata americană ar putea distruge în timp aceste forțe, însă timpul nu este un avantaj pentru Trump. Iar Iranul, chiar dacă folosește resurse limitate, pare să beneficieze de avantajul terenului. Trump, cunoscut pentru retorica sa dură, a devenit mai rezervat în privința Iranului. Declarațiile sale recente, potrivit cărora un acord ar fi aproape și că Iranul ar renunța la programul nuclear, s-au dovedit premature.

Iranul a răspuns prin vocea președintelui Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, care l-a acuzat pe Trump că minte. Ulterior, Teheranul nu a mai participat la negocierile din Islamabad, iar tensiunile au crescut din nou. Între timp, armata americană a interceptat peste 30 de nave în cadrul blocadei impuse porturilor iraniene. Iranul, la rândul său, a atacat cel puțin cinci nave în zona rutei maritime disputate.

Strategia negocierilor lente, deja testată în trecut

Oficialii iranieni susțin că au avantajul strategic. Ghalibaf a declarat recent că adversarul a fost "înfrânt strategic".

Iranul are experiență în negocieri de durată, obținând concesii treptate, așa cum s-a întâmplat și în acordul nuclear din 2015. În prezent, Teheranul pare să aplice aceeași strategie, evitând să răspundă oficial la propunerea de prelungire a armistițiului. Deși diplomația continuă în culise la Islamabad, informațiile sunt extrem de limitate. În această liniște aparentă, piețele globale sunt cele care reflectă cel mai clar impactul conflictului.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰