Cum ar lupta Europa cu Rusia fără America. "E singura modalitate de a salva NATO"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Summitul NATO de la Ankara are loc într-un moment în care statele europene nu mai au încredere că președintele american Donald Trump ar sări în ajutorul aliaților. În acest context, Financial Times a publicat o analiză despre cum ar arăta lupta Europei fără forța militară a SUA, care stă de decenii la baza doctrinei NATO. Concluzia este că Europa nu poate înlocui imediat capacitățile americane, iar obiectivul continentului ar trebui să fie transformarea alianței într-una mai puțin dependentă de SUA. Problema cea mai dificilă nu este doar lipsa banilor sau a armelor, ci și lipsa de încredere dintre statele europene.
Europenii încă încearcă să înțeleagă ce înseamnă financiar şi militar să preia o parte mai mare din povara apărării NATO. Situația ar fi și mai dificilă dacă ar trebui să se descurce fără sprijinul Statelor Unite. Ţinând cont de reproșurile lui Trump legate de cheltuieli și de ezitările de a susține războiul din Iran, europenii nu mai pot ignora scenariul în care ar fi nevoiţi să se apere de Rusia cu sprijin american redus sau deloc, arată analiza Financial Times.
Cum va lupta Europa în viitor
"Chiar nu suntem într-o situație bună. Trump are acum argumentul său (Iranul). Indiferent ce vom face, va spune: NATO nu a fost alături de noi", a spus un înalt oficial francez.
Mai mulţi diplomați, oficiali din domeniul apărării și ofițeri militari intervievaţi de FT au spus că o Americă pe care nu te poţi baza și eventual chiar ostilă obligă capitalele europene să-și reevalueze radical modul în care își organizează propria securitate. Ei au vorbit despre premisa unei implicări americane mai reduse, dar și a unui rol mai important pentru Ucraina. De asemenea, au evaluat că europenii, împreună cu aliații lor canadieni, vor ajunge să acţioneze diferit, fie din proprie alegere, fie din necesitate.
Totodată ei susţin că un avantaj militar masiv nu mai reprezintă în mod necesar garanția succesului, așa cum se întâmpla în trecut. A arătat-o Ucraina cu Rusia, dar şi Iranul cu SUA. Unii oficiali și experți spun că Europa va trebui să dezvolte un nou mod de a purta un război, bazat pe o conducere mai puternică în regiune, arme mai ieftine, o producție mai eficientă și strategii noi de protecție împotriva agresiunii ruse.
"Ne gândim foarte serios la cum vrem să arate postura de apărare a Europei în viitor. O Americă mai puţin implicată nu înseamnă doar mai puțini militari sau tancuri americane care să vină în sprijinul nostru: înseamnă să ne întrebăm cum vom lupta, dacă nu mai este necesar să luptăm asemenea americanilor", a declarat oficialul francez.
Pentru mulți europeni, perspectiva unei confruntări cu Rusia fără ajutorul SUA este alarmantă. n înalt oficial britanic a avertizat că Moscova ar putea exploata retragerea trupelor americane din Europa pentru a testa securitatea europeană. "Trebuie să fim pregătiți pentru asta", a spus el.
Unele capitale europene refuză să se pregătească concret pentru un rol redus al SUA în apărarea continentului, de teamă ca acest lucru va ajunge o profeţie autoîmplinită. Europa ar trebui să privească momentul drept o oportunitate, nu ca pe o "vulnerabilitate" descrisă ca "europenii care nu știu ce să facă și intră în panică", a apreciat şi Alexandra de Hoop Scheffer, o expertă franceză în geopolitică și relații transatlantice.
Europa, lăsată singură?
La summiul de la Ankara, liderii europeni vor încerca să-l convingă pe Trump că își fac datoria. Statele NATO, fără SUA, și-au majorat împreună cheltuielile pentru apărare cu 20% pe an în ultimii doi ani. Este o cursă a înarmării despre care secretarul general al NATO, Mark Rutte, spune că susține 195.000 de locuri de muncă în Statele Unite.
"Europa își intensifică într-adevăr eforturile și își asumă un rol de conducere mai important, dar... cu o prezență convențională americană puternică în Europa", a subliniat Rutte. Întrebarea este cât de puternică va rămâne această prezență și dacă Europa se poate baza cu adevărat pe ea.
La summitul NATO de anul trecut de la Haga, liderii europeni au obținut de la Trump reînnoirea angajamentului față de alianță, în schimbul promisiunii de a cheltui 5% din PIB pentru apărare până în 2035. Totuși, ușurarea a durat puţin. După summit, Trump a părut dispus să încheie cu Rusia un acord de pace nefavorabil Ucrainei, a publicat o strategie de securitate națională ostilă Europei și, mai grav, a amenințat că va folosi forța împotriva Danemarcei pentru a prelua controlul asupra Groenlandei.
În acest an, americanii au anulat desfășurări de trupe, au redus capacitățile alocate NATO și au început o evaluare, timp de șase luni, a posturii militare americane în Europa. Un test despre care secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, spune că "unele țări îl vor pica, iar altele îl vor trece". Acesta este "lovitura care încă nu a venit", a avertizat Rachel Ellehuus, fostă oficială a Pentagonului, în prezent directoare la institutul Rusi din Londra.
Planurile de apărare ale NATO, aprobate în urmă cu doar un an, se bazau pe faptul că SUA vor continua să preia aproape 40% din povara operațiunilor militare. Acum, această pondere sigur se va reduce.
Un alt șoc a fost diminuarea rapidă a stocurilor de armament ale SUA și ale aliaților săi din Golf în timpul războiului cu Iranul. În pofida declarațiilor lui Rutte privind comenzile americane uriașe, clienților europeni li s-a spus că vor trebui să aștepte câțiva ani pentru livrarea echipamentelor americane, ceea ce îi obligă să caute alternative produse pe continent.
Oficialii europeni spun însă că nu trebuie să se concentreze doar pe simpla creștere a capacităților. "Europenizarea NATO devine tot mai mult singura modalitate de a salva NATO", a precizat oficialul francez.
Cu toate asta, capitalele europene nu susţin ca Uniunea Europeană să primească un rol mai mare în operațiunile militare. Ele vor să încerce să salveze NATO, făcând alianța mai puțin dependentă de America. "Trebuie să ne gândim la rolul Europei în structura de comandă a NATO și să-l consolidăm", a spus oficialul britanic.
Însă, dacă guvernele din Europa nu își vor majora mai rapid cheltuielile pentru apărare, înlocuirea forțelor americane și a capacităților cheie de sprijin, precum informațiile, recunoașterea, apărarea aeriană și realimentarea în zbor, va rămâne doar o aspirație.
Germania, ţările nordice și cele baltice baltici investesc masiv, iar cheltuielile Berlinului pentru apărare ar urma să ajungă la 3,5% din PIB până în 2029, cu mult înainte de termenul NATO din 2035. Însă Franța și Regatul Unit, cele două mari puteri militare ale Europei, sunt mult în urmă. Până în 2030, ar urma să cheltuiască cu doar 2,5%, respectiv 2,7% din PIB.
Totuși, deși creșterea cheltuielilor este necesară, ea nu mai este suficientă. "Pentru mine, principala întrebare este dacă NATO ar trebui să fie doar susținută cu resurse europene sau să devină, din ce în ce mai mult, condusă de europeni", a explicat Jana Puglierin, analistă la think-tank-ul European Council on Foreign Relations din Berlin.
Să te concentrezi doar pe cheltuieli este ca şi cum ai pune mușchi pe un corp care rămâne dependent de un creier american în care nu poţi avea încredere, este analogia făcută de aceasta. Puglierin susține extinderea strategiei începute cu numirea recentă a unor europeni la conducerea celor trei comandamente operaționale ale NATO: Brunssum, în Olanda, Napoli, în Italia, și Norfolk, în Statele Unite. Fiecare comandament ar trebui să poată conduce operațiuni de amploare fără comanda generală a comandantului suprem aliat al NATO în Europa, funcție ocupată de un ofițer american.
Fără forță militară copleșitoare
În aprilie, trupele britanice au simulat un război cu Rusia la un exercițiu militar la care au participat oficiali militari din 12 state NATO. Comandanți de rang înalt și politicieni recunosc acum că doctrina alianței este depășită. NATO nu dispune de tehnologia potrivită, iar implicarea SUA este acum tot mai incertă.
Exercițiul a fost menit să arate că strategia Ucrainei bazată pe drone ieftine, produse rapid a încetinit înaintarea Rusiei până aproape de blocaj, într-un mod pe care comandaţii NATO abia încep să-l înțeleagă. La un alt exercițiu militar recent derulat în Suedia, o unitate ucraineană de drone a câștigat fără drept de apel contra trupelor suedeze.
"În NATO, am putea spune că gândirea noastră conceptuală la nivel tactic și operațional s-a oprit undeva în jurul anului 1991. Practic, nu s-a schimbat mare lucru după primul Război din Golf. Am perfecționat această abordare timp de 35 de ani, iar acum trebuie să facem ceva puțin diferit", a declarat Johnny Stringer, locțiitorul comandantului suprem aliat al NATO în Europa, la o conferință organizată la Londra în luna iunie.
Fără SUA, situația ar fi într-adevăr foarte diferită. NATO ar putea fi nevoită să învețe să lupte cu ceea ce are și să înveţe de la Kiev, nu doar să se inspire de la Washington.
Ruben Stewart, analist la International Institute for Strategic Studies, a încercat recent să arate că, într-un război care ar putea izbucni în viitorul apropiat, statele europene ar putea desfășura o putere de foc convențională comparabilă cu cea a Rusiei. Însă, fără SUA, forțele NATO ar fi mult mai slab integrate, acoperirea în materie de informații și supraveghere ar fi mai redusă, identificare și lovirea țintelor ar fi mai lente, iar procesul decizional ar fi mai prudent.
Fără capacitățile americane de distrugere a apărării aeriene ruse, europenii ar avea dificultăți să obțină superioritatea aeriană, ceea ce ar face manevrele terestre mai riscante.
"Modelul american de a purta un război constă în aplicarea unei cantități uriașe de forță asupra centrului de greutate al adversarului și în privarea acestuia de capacitatea de a lupta. Europenii nu vor putea aplica o forță copleșitoare. Vor trebui să încerce să blocheze adversarul, să-i creeze dileme și să construiască un fel de apărare de tip arici", a explicat un al doilea înalt oficial britanic. NATO adoptă deja unele dintre aceste concepte, încurajată de armata americană.
Generalul Christopher Donahue, care își încheie săptămâna aceasta mandatul de comandant american al forțelor terestre NATO, a coordonat Inițiativa de Descurajare pe Flancul Estic. Programul urmărește să împiedice o invazie a ruşilor prin fortificații și sisteme defensive, supraveghere extinsă, identificarea țintelor asistată de inteligență artificială, precum şi drone și rachete ieftine, produse în masă, o abordare inițiată de Ucraina.
Generalii statelor NATO spun că doctrina alianței va trebui actualizată. Capacitatea tancurilor și a vehiculelor militare de a supraviețui unor atacuri masive cu drone este, în cel mai bun caz, discutabilă. Însă numeroși comandanți spun că soluția nu este copierea tacticilor ucrainene, ci folosirea noilor tehnologii pentru protejarea trupelor de luptă aflate în mișcare.
"Logica necesarului de armament din viitor nu presupune alegerea între tancuri și drone. Este vorba despre tancuri și drone, despre hibridizarea capacităților", a spus un ofițer dintr-o armată europeană.
"Adevărata lecție a conflictului din Ucraina nu este că războiul predominant static și de uzură este neapărat inevitabil din cauza proliferării sistemelor de drone pe care le-am văzut acolo, deși, fără îndoială, este o problemă pe care trebuie să o depășim. Lecția este că nu ne putem permite să fim obligați să purtăm o luptă asemănătoare", a spus generalul-maior Olly Brown, comandantul Diviziei a 3-a a armatei britanice.
Arme "suficient de bune"
Apărarea Ucrainei împotriva invaziei ruse, ajunsă acum în al cincilea an, a devenit un model mondial pentru felul în care s-ar putea desfășura războaiele viitorului. "Războiul din Ucraina nu mai este doar un război regional. A devenit un mediu global de învățare. Rusia, China, Iranul și Coreea de Nord nu urmăresc pur și simplu acest război. Ele învață din el, se sprijină reciproc, fac schimb de tehnologie și se adaptează. Responsabilitatea noastră este să învățăm din aceste lecții înainte de a fi obligați să le învățăm pe propria piele", a explicat un înalt oficial militar NATO.
La Bydgoszcz, în Polonia, NATO a înființat un centru de analiză pentru a studia războiul și a oferi concluzii utile pentru conflictele viitoare. Centrul are un proiect dedicat bombelor cu planare, bombe de aviaţie ieftine, folosite de Rusia în Ucraina, și colaborează cu Kievul pentru detectarea și distrugerea acestora, cu scopul de a dezvolta capacități similare pentru NATO.
Rezistența Kievului, finanțată acum în mare parte de UE, oferă Europei și timpul necesar pentru a se reînarma. "Securitatea NATO și securitatea Ucrainei sunt paralele și interdependente. Nu așa priveam lucrurile în urmă cu un an. O Ucraină puternică este în interesul Europei din mai multe motive, inclusiv pentru că ține ocupat un număr mare de militari ruși", a spus înaltul oficial britanic.
În condițiile în care producătorii de armament din Ucraina urmează să devină o parte importantă a industriei europene de apărare, europenii încep să vadă și avantajele armelor "suficient de bune", adică drone și rachete ieftine, rapid de produs, fără a fi prea sofisticate.
Turcia, una dintre cele mai mari puteri militare din NATO, dispune şi ea de un sector al apărării în creștere, inovator și cu costuri reduse, despre care spune că ar putea juca un rol indispensabil în reînarmarea Europei.
Ucraina a arătat că se poate inova şi produce rapid, față de procedurile europene greoaie. Kievul a reușit să testeze și să aprobe oficial noua rachetă de croazieră Flamingo în doar cinci săptămâni. Este un model mai rudimentar şi mai ieftin, inspirat de la americani, dar a cărei precizie se îmbunătățește după rezultate mai slabe.
Compania germană Diehl Defence analizează acum posibilitatea de a produce rachete Flamingo în Germania. Este una dintre numeroasele companii germane care urmăresc acorduri de producție sau întreprinderi comune cu firme ucrainene din domeniul apărării.
"Avantajul Ucrainei este că știe foarte bine ce tip de război poartă. Se poate adapta, poate reacționa și se poate dezvolta în timp real. Ca să fiu sincer, noi nu știm ce război purtăm în prezent, cu atât mai puțin ce război am putea fi obligați să purtăm în viitor, astfel încât este foarte dificil să stabilim exact unde și cum să investim. Dar putem încerca să modelăm orice război viitor prin ceea ce alegem să achiziționăm", a spus un înalt oficial militar european.
Deficit de încredere în interiorul Europei
Deși la Paris, Londra și Berlin există un consens tot mai larg privind necesitatea asumării unei responsabilități mai mari pentru apărarea convențională, la nivel practic nu se face suficient pentru punerea în aplicare a acestui obiectiv, susţin oficialii citaţi.
Mulți dintre liderii continentului au probleme interne și stau slab în sondaje, astfel încât nu dispun de capacitatea politică necesară pentru a accelera "europenizarea NATO".
Una dintre principalele probleme rămâne lipsa de încredere reciprocă dintre statele europene. "Problema majoră este încrederea. Multe țări aveau cu adevărat mai multă încredere în SUA decât în oricare dintre partenerii lor europeni, că le vor veni în ajutor. Acum încep să înțeleagă că această încredere în SUA nu mai este justificată. Dar asta nu conduce automat la mai multă încredere între ele", a explicat Jana Puglierin.
François Heisbourg, analist francez în domeniul apărării, spune însă că europenii nu au altă opțiune decât să colaboreze. "Nu ne putem aștepta ca Trump să ne ajute în acest domeniu. Va trebui să ne construim propriul sistem, presupun că în interiorul NATO, dar într-o NATO în care americanii vor juca un rol din ce în ce mai redus", a spus acesta.
