Articol susținut de #MediciBuni – Dr. Ana Maria Botos, MedLife: „Medicul își oferă expertiza și conduce tratamentul. Pacientul trebuie să se simtă încrezător în planul făcut împreună”

Medicii buni sunt atenți la semnele anemiei, încearcă să o depisteze cât mai precoce, să identifice cauzele care o determină (mai ales că poate ascunde probleme grave de sănătate) și să o trateze. „Cele mai frecvente boli hematologice non-oncologice pe care le întâlnesc zi de zi sunt anemiile”, a precizat dr. Ana Maria Botos, medic specialist hematolog la Spitalul de Oncologie MedLife Brașov.

Persoanele cu anemie au mai puține globule roșii decât în ​​mod normal. Celulele roșii au rolul de a transporta oxigenul din plămâni către celelalte organe, iar anemia poate avea ca rezultat hipoxia - scăderea concentrației de oxigen din sânge. Supraviețuirea celulelor umane depinde de oxigen, de aceea anemia poate avea o gamă largă de consecințe clinice. Potrivit datelor OMS, anemia a cauzat pierderea a 50 de milioane de ani de viață sănătoasă din cauza dizabilității în 2019. Cele mai mari cauze ale anemiei au fost deficitul de fier alimentar, talasemia și malaria.

Anemia feriprivă frecventă în preajma menopauzei

La nivel global, se estimează că 40% dintre toți copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 59 de luni, 37% dintre femeile însărcinate și 30% dintre femeile cu vârsta între 15 și 49 de ani suferă de anemie. Dar o altă categorie importantă de pacienți o reprezintă femeile la perimenopauză și menopauză.

„Anemia feriprivă, o anemie prin deficit de fier, apare destul de des la femeile aflate la menopauză sau înainte de menopauză și acestora li se dă tot tratament, peros, adică cu tablete, de către diferiți medici, dar anemia tot revine”, a mărturisit dr. Ana Maria Botos. Medicul hematolog are nenumărate astfel de cazuri, pe care le investighează, le caută cauzele și de abia apoi le tratează.

„Ca hematolog sunt managerul de caz și am o mare satisfacție, pentru că dacă reușesc să-i explic pacientei și să creez o legătură în care amândouă să lucrăm, de fapt, reușim să tratăm anemia până la capăt corect, prin diferite metode. Dar mai întâi trebuie să încercăm împreună să găsim cauza care poate fi de tip ginecologic, gastroenterologic și așa mai departe. În momentul în care reușim să identificăm o cauză, o putem trata corect”, a explicat medicul.

Rezultatul acestui demers este că pacientele se simt bine și că în sfârșit nu mai sunt obosite, nu mai sunt anemice. O treime din populația lumii este afectată de carența de fier, dar de departe cele mai vulnerabile persoane sunt copiii mici, femeile însărcinate și cele aflate în perioada postpartum, adolescentele și femeile care au menstruație.

„Două sau trei femei din 10 aflate în perimenopauză sau menopauză se confruntă cu anemie”, a atras atenția hematologul.

Anemiile sunt de mai multe feluri, în funcție de cauze. Astfel, pe lângă anemia feriprivă, cauzată de deficiența de fier, mai există anemia megaloblastică, ce apare ca urmare a deficitului de vitamine; anemia tiroidei, cauzată de activitatea anormală a glandei tiroide; anemia hemolitică, provocată de degenerarea prematură a globulelor roșii; anemia mieloftizică care apare din cauza leucemiei sau cancerului măduvei osoase; anemia aplastică, din cauza atrofierii măduvei roșii osoase și a afectării hematopoiezei (formarea sângelui la nivelul măduvei osoase) ca urmare a deficitului de trombocite și globule roșii și albe; anemia cronică, provocată de inhibarea producției hormonului glicoproteic EPO (eritropoietina) sau de defectele structurale congenitale ale globulelor roșii; anemia sideroblastică, apărută din cauza incapacității organismului de a fixa fierul și de a se folosi de el sau de a produce hemoglobina; talasemia, o formă ereditară gravă a anemiei, cauzată de persistența în sânge a hemoglobinei fetale. Printre cauzele mai puțin cunoscute ale anemiei se află și cancerul, astfel că medicii hematologi sunt nevoiți să trateze și cazuri grave din sfera oncologică.

Reușita unui caz onco-hematologic ține de munca în echipă, iar pacientul face și el parte

Ana Maria Botos s-a îndrăgostit de hematologie în Franța, unde studentă fiind (în anul IV de Medicină) printr-o bursă Erasmus pe care a câștigat-o, a avut ocazia să vadă cum abordează medicii hematologi cazuri complexe, inclusiv de oncologie.

„Am fost foarte interesată de legăturile hematologiei cu toate celelalte specialități. Este undeva la intersecția mai multor lucruri. În Franța am fost pe o secție unde aveau auto- și alotransplant și mi s-a părut un lucru extrem de interesant să-mi fac specializările și pe partea aceasta în străinătate”, a spus medicul, care după un an și jumătate în Franța a revenit în România, în plină pandemie de COVID la Spitalul de Oncologie MedLife. Continuă să-și practice meseria cu pasiune în același loc și nu se plictisește. Sunt mai multe patologii de tip oncohematologic, care ajung la dr. Botos, de la cazuri de limfoame Hodgkin sau non-Hodgkin, de sindroame mielodisplazice sau alte bolii ale măduvei osoase, până la cancere ale sângelui rare. Unii pacienți vin pentru diagnostic și tratament, alții pentru o opinie de specialitate în plus ori pentru a primi o nouă șansă la viață.

„Satisfacțiile mele sunt atunci când reușesc să ajung la un diagnostic sau la o stadializare a bolii, adică să știu exact unde este boala și până la ce nivel este pentru a putea decide tratamentele, iar în România avem acces prin Programul Național de Oncologie la tratamente. Atât timp cât pacientul este implicat și el în decizie, este convins că se află pe drumul cel bun, chiar dacă are emoții, chiar dacă îi este frică de o boală oncologică care potențial îi pune viața în pericol, dacă comunicăm, lucrurile merg foarte bine. Discutăm fiecare lucru, trecem peste micile sau marile hopuri împreună, cu ajutorul colegilor și, la final, când vedem rezultatul tratamentului este o satisfacție pentru amândoi. Este un lucru de echipă și nu se termină relația aici”, a explicat dr. Ana Maria Botos.

Pasul următor al echipei este să identifice efectele postchimioterapie și să le prevină.

Cum poate fi învins limfomul Hodgkin

Boala Hodgkin sau limfomul Hodgkin este un cancer al sistemului limfatic, ce face parte din sistemul imunitar. Celulele sistemului limfatic (limfocitele) se înmulțesc anormal și se răspândesc în tot organismul, ducând la scăderea sistemului imunitar, ceea ce are ca rezultat o capacitate slabă a organismului de a lupta cu agenții infecțioși/infecțiile. Deși poate atinge persoanele de orice vârstă, două grupe sunt cel mai des afectate: 15 - 35 de ani și peste 50 - 55 de ani.

În fiecare an două persoane din 100.000 se îmbolnăvesc de acest limfom, fiind mai frecvent la bărbați. Boala Hodgkin afectează nodulii limfatici de la nivelul gâtului, zonei axilare și inghinale, acolo fiind locul unde limfocitele neoplazice se colectează: acești ganglioni limfatici pot crește în dimensiuni, până la afectare sistemică, cu mărirea în volum a ganglionilor (adenopatiilor), ceea ce duce la blocuri adenopatice și mărirea în volum a splinei.

„Limfoamele Hodgkin și non-Hodgkin sunt cancere tipic hematologice, nu sunt cele mai rare, dimpotrivă sunt cele mai frecvente boli hematologice de tip oncologic”, a afirmat dr. Botos, care a tratat cu succes un tânăr de 30 ani de Boala Hodgkin și care a devenit recent tată.

„Am avut un pacient tânăr cu limfomul Hodgkin căruia i-am propus să-și recolteze sperma și să o congeleze înainte de chimioterapie. În cazul bolii Hodgkin se poate întâmpla să revină fertilitatea, dar nu este 100% sigur că va reveni, de aceea se face o prezervare de spermă. Pacientul avea 30 de ani când a început tratamentul, la un an și jumătate după chimioterapie era bine și soția lui a rămas însărcinată. Este unul dintre lucrurile cele mai bune că a devenit tată, și-a reluat viața de dinainte de boală, s-a întors și la lucru, deși a trecut printr-o perioadă în care viața lui a fost literalmente în pericol”, a declarat medicul.

Deși malign, limfomul Hodgkin are un prognostic bun, ratele de supraviețuire ajungând până la 90% la cinci ani de la diagnosticare, în special în cazul pacienților aflați în stadii incipiente. Secretul unei evoluții bune a unui astfel de caz constă și în relația medic-pacient.

„Nu eu sunt cel care suportă tratamentul. Medicul își oferă expertiza și conduce tratamentul. Pacientului îi revine rolul de a fi liniștit că decizia a fost luată spre beneficiul lui și are încredere în lucrul acesta. Pacientul trebuie să se simtă încrezător în planul pe care l-au făcut împreună”, a concluzionat dr. Botos.

În opinia sa, un medic bun este înzestrat cu empatie, abilități de comunicarea și are capacitatea de a-i insufla încrederea pacientului în ceea ce face.

Surse:

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/anaemia

https://www.medlife.ro/articole-medicale/anemia-o-boala-silentioasa-oboseala-iritabilitate-stare-generala-rea.html

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/boala-limfom-hodgkin-cauze-simptome-tratament

https://beatcancer.eu/ro/limfom-hodgkin/

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰