Visele ciudate ne antrenează pentru momentele neașteptate ale vieţii, susţine o nouă teorie. Ce alte ipoteze au mai emis cercetătorii

Visele pot fi extrem de bizare, dar conform unei noi teorii a motivului pentru care visăm, acesta este un lucru bun de fapt. Prin introducerea unor ciudățenii aleatorii, visele ne lasă mai bine pregătiţi pentru a face față neprevăzutului din viaţa de zi cu zi.

Întrebarea de ce visăm a împărțit mult timp oamenii de știință în mai multe categorii. Natura subiectivă a viselor și lipsa oricăror mijloace de înregistrare a acestora face dificil de demonstrat de ce apar sau chiar cum diferă de la un individ la altul.

''În timp ce au fost prezentate diverse ipoteze, multe dintre acestea sunt contrazise de natura rară, halucinantă și narativă a viselor, o natură care pare să nu aibă vreo funcție specială'', a spus Erik Hoel, profesor asistent de cercetare în neuroștiințe la Universitatea Tufts, în Massachusetts, SUA.

Inspirat de cunoștințele recente, Hoel a propus o teorie alternativă: ipoteza creierului supradimensionat. Cercetătorul sugerează că pe măsură ce îmbătrânim, zilele noastre devin statistic destul de asemănătoare, ceea ce înseamnă că ''setul nostru de antrenament'' este limitat. Dar trebuie totuși să fim capabili să ne generalizăm abilitățile la circumstanțe noi și neașteptate - fie că sunt reacțiile noastre fizice, fie procesele și înțelegerea noastră atunci c\nd vine vorba despre anumite subiecte. 

Prin crearea unei versiuni ciudate a lumii, visele ne pot face înțelegerea mai puțin simplistă și mai bine completă. Deja există unele dovezi din cercetarea neurologică care să susțină acest lucru, susține el. De exemplu, una dintre cele mai fiabile modalități de a stimula visele despre ceva care se întâmplă în viața reală este de a efectua în mod repetat o nouă sarcină, cum ar fi antrenamentul în mod repetat pe un simulator de schi, în timp ce ești treaz. Suprasolicitarea asupra sarcinii declanșează acest fenomen de supradaptare, conform The Guardian. 

Deși ipoteza lui Hoel este încă netestată, un avantaj este că ia în serios fenomenologia viselor - în special conținutul lor rar, halucinant și narativ - mai degrabă decât să o vadă ca un subprodus inexplicabil al altor procese cerebrale de fond. Chiar și experimentarea unor activități aparent fără legătură, dar asemănătoare din punct de vedere fizic, poate avea beneficii: de exemplu, visarea la zbor poate îmbunătăți echilibrul și stabilitatea în timpul alergării.

''Este totul plauzibil'', a spus prof. Mark Blagrove, director la Swansea University Sleep Laboratory, specializat în studiul somnului și al viselor. ''Această teorie propune ca în vise să generalizăm din ceea ce am învățat în timpul zilei. Se încadrează astfel în diferite alte teorii actuale, cum ar fi teoria recentă Nextup, care susține că visele caută noi asocieri a ceea ce a fost învățat recent. Cu toate acestea, la fel ca în atâtea teorii ce susţin că visarea are o funcție, nu există încă dovezi că visarea este mai mult decât un epifenomen, un produs secundar al funcției neuronale.''

Chiar și așa, această nouă teorie ar putea încuraja psihologii și neurologii să întreprindă experimente pentru a testa dacă visele ne ajută să generalizăm din ceea ce am învățat, a adăugat el.

Alte teorii despre motivul pentru care visăm

Întrebarea de ce visăm a fascinat oamenii de știință și filosofii de milenii, dar încă nu avem o explicație solidă a motivului pentru care o facem. Iată câteva dintre celelalte teorii principale:

Teoria lui Freud: Sigmund Freud credea că visele reprezintă ''împliniri deghizate ale dorințelor reprimate'' și sunt compuse din conținut manifest și latent. Conținutul manifest se referă la priveliștile, sunetele și povestea visului, în timp ce conținutul latent este semnificația simbolică din spatele visului, reprezentând dorințele inconștiente ale visătorului.

Teoria consolidării memoriei: Poate că visele sunt doar reluări ale evenimentelor din trecut. Ne consolidăm amintirile în timpul somnului și, conform acestei teorii, visele sunt reflectarea acestui lucru. Cu siguranță, există unele dovezi că secvențe specifice de declanșare neuronală observate în timp ce suntem treji sunt uneori ''redate'' în timpul somnului.

Teoria simulării amenințărilor: Aceasta susține că visele sunt un vechi mecanism de apărare biologică, care ne permite să practicăm depășirea amenințărilor. În esență, ele oferă visătorului un mediu de realitate virtuală în care să practice abilități importante de supraviețuire.

Teoria sintezei activării: Poate că visele sunt doar un șir aleatoriu de amintiri adunate împreună. Dacă da, ne pot provoca să facem noi conexiuni sau să declanșăm epifanii creative în timp ce dormim.

Teoria empatiei: Visele s-ar putea să nu fi evoluat ca o funcție, dar câștigă una atunci când le împărtășim cu alte persoane. Similar cu împărtășirea poveștilor, visele pot servi la construirea empatiei între oameni.

Teoria reglării emoțiilor: Aceasta propune că visele sunt construite din istoria noastră emoțională și ne pot ajuta să ne procesăm și să ne reglăm emoțiile.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰