Video Analist, despre războiul Guvern - magistraţi pe pensiile speciale: "CSM îi bagă degetele în ochi premierului"

Dacă magistraţii îşi doresc să iasă la pensie înainte de termen, o pot face, la 58 de ani, dar cu penalizări. Proiectul e pus în dezbatere şi va fi aplicat până în toamnă dar, deja, CSM a reacţionat extrem de dur. Consiliul Superior al Magistraturii spune că intenţiile Guvernului afectează grav independenţa Justiţiei, iar pe termen lung vor conduce la distrugerea sistemului de Justiţie, de vreme ce aceste profesii vor deveni neatractive. 

Mai mult, CSM spune că măsurile propuse de Bolojan sunt o campanie de stigmatizare a judecătorilor şi procurorilor care subminează puterea judecătorească şi independenţa acesteia, doar pentru a abate atenţia de la probleme reale ale societăţii, care nu au fost create de magistraţi, şi de la scandalurile din spaţiul public.

Un judecător CSM vorbeşte chiar despre instaurarea dictaturii prin aceste măsuri care distrug Justiţia şi îl numeşte "măcelar" pe Ilie Bolojan. Una peste alta, scârţâie sprijinul pentru o astfel de reformă chiar şi în interiorul Guvernului. Ministrul social-democrat al Justiţiei, Radu Marinescu, a ţinut să sublinieze că proiectul de recalibrare a pensiilor magistraţilor nu aparţine ministerului pe care îl păstoreşte şi este doar un punct de plecare, insistând că pensia trebuie să fie cât mai apropiată de ultimul salariu primit în sistem. 

Reforma pensiilor magistraţilor e un jalon cerut de Uniunea Europeană şi o condiţie ca să primim o nouă tranşă din PNRR. E a şasea încercare de reformare a pensiilor speciale din ultimii ani. Cu excepţia unui proiect Boc, privitor la pensiile parlamentarilor, care a trecut, toate celelalte care au vizat magistraţii au fost construite astfel încât să pice la CCR, fie pur şi simplu pe aspecte materiale, de redactare, fie pe articole de lege evident neconforme cu principiile legii fundamentale.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Radu Delicote, consultant în marketing politic. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Mănuşa a fost aruncată, aşadar. Avem măsurile propuse de Ilie Bolojan, reacţiile membrilor CSM, foarte dure, şi o percepţie, 70% dintre români ar fi, practic, de acord cu schimbarea legii, pentru că se simt nedreptăţiţi de legea actuală, conform sondajului INSCOP. Cum va arăta o astfel de societate în care Guvernul şi societatea civilă, cetăţenii, sunt în război cu magistraţii?

- Cuvântul scurt ar fi "complicat", ca să menţin latura cât mai diplomată din discurs. Explicaţia, pe larg, este că dacă în momentul în care premierul nu va reuşi să pună pe masă foarte repede, şi prin foarte repede aş fi vrut să fiu optimist şi să zic "la anul", dar cred că timpul de rectificare bugetară este cel la care trebuie să ne uităm, deci septembrie, octombrie, o serie de poveşti de succes, s-ar putea chiar inclusiv coaliţia de guvernare să înceapă să se uite la el, să mijească ochii a neîncredere.

Şi am văzut deja inclusiv poziţionarea ministrului Justiţiei. Ar fi fost foarte bine, astăzi, dacă premierul ar fi avut nişte aliaţi de partea sa, în afară de sondajele de opinie, în afară de, hai să spunem percepţia poporului român, da? Pentru că percepţia poporului român, fie ea corectă, fie ea, eu ştiu, nuanţată, nu are puterea să intervină asupra unei legi sau nu are puterea să intervină asupra unei Hotărâri Guvernamentale. Ori în momentul de faţă, premierul are nevoie de toţi aliaţii pe care şi-i poate lua şi ar fi foarte bine pentru dumnealui să poată să-i şi găsească sau să-i aducă alături de el. Ceea ce este complicat, să ştiţi.

E complicat pentru că niciodată într-o reformă, cu atât mai mult într-una făcută foarte repede sau făcută prin asumare, deci prin măsuri excepţionale la nivel de Guvern, nu vei putea să-ţi găseşti aliaţi sau vei putea să-i găseşti în ultimul moment. Deci lucrurile sunt foarte nuanţate, de aici am plecat cu ideea de complicat, pentru că vrei şi să ieşi cu bine din această chestiune, cu bine politic, dar vrei şi să reuşeşti să împaci şi capra şi varza şi ursul, în cazul acesta, ursul fiind chiar percepţia poporului român vizavi de această chestiune. De asemenea, vrei să şi laşi o serie de măsuri în funcţie, ca să poţi să negociezi mai departe cu Comisia Europeană. Deci aşa cum ne uităm la această tablă de şah, oricum o aşezăm, oricum o învârtim, cineva va pierde. Şi atunci întrebarea este legitimă, în următoarele două, trei, patru luni, cine va pierde? Clasa politică? Guvernul? Sau în continuare vom avea situaţia de stand-by cu fonduri europene? Deci, e complicat, ca să închei ca un cerc rotund cum am început discuţia.

- Cine are interesul din clasa politică, de pe eşichierul politic, ca nici această a şasea încercare de reformare a pensiilor speciale să nu treacă?

- Nu cred că este un interes să-i spunem ocult, ascuns sau direcţionat împotriva premierului. Cred că mai degrabă este nevoie de un dialog foarte serios şi foarte asumat, dar mediat, de această dată, poate chiar de preşedinte sau poate chiar început de preşedinte. Ar fi fost tare bine dacă preşedintele ar fi făcut o serie de paşi acum vreo o lună de zile în direcţia aceasta. Să sperăm că poate o să joace, dacă vreţi, cu echipa guvernamentală şi o să-l ajute pe premier, în acest caz, şi o să iniţieze acest dialog, pentru că premierul nu mai are astăzi legitimitate, decât la nivel de ascendent moral, să facă acest pas înainte.

Deci ar fi fost tare bine să avem un dialog real în societate, dialog în care societatea civilă să vină cu o serie de propuneri, Consiliul Superior al Magistraturii sau, în speţă, reprezentanţii mediului de Justiţie să vină cu o serie de propuneri, dar şi Ministerul Justiţiei să vină cu o serie de poziţionări să-i spunem reale sau realiste în acest caz. Şi de acolo să-ţi iasă un copil foarte frumos, care să poată să-ţi funcţioneze, nu un meci de tenis pe care l-am văzut astăzi între social-media şi mass-media reprezentată între mai mulţi actori.

- Acum, că tot l-aţi pomenit pe preşedinte, duc un pic discuţia într-o altă zonă. Cum vi se pare că mai arată, acum, relaţia dintre Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan? Şi aici mă gândesc inclusiv la interviul pe care l-a dat premierul Ilie Bolojan în care spunea, pe de o parte, că în povestea Anastasiu poate ar trebui să întrebăm la Cotroceni de ce a primit certificat ORNISS şi, pe de altă parte, că a fost dureros pentru domnia sa momentul în care Nicuşor Dan l-a criticat pentru TVA şi că au înţeles foarte clar cei doi care sunt prerogativele fiecărui palat şi de aceea Nicuşor Dan nu mai intervine pe ceea ce ţine neapărat de Guvern. Deci cum vi se pare că arată acum relaţia dintre cei doi, astfel încât să poată să facă echipă pe temele mari?

- Funcţională contextual. Cred că, de fapt, amândoi au obiective diferite. Nicuşor Dan încearcă să-şi păstreze cât mai mult capitalul de imagine, pentru că deja, cel puţin la nivel teoretic, se uită că la nivelul următorilor cel puţin trei, patru, cinci ani nu are o constrângere imediată, în timp ce premierul Bolojan are o constrângere imediată. Şi atunci lucrurile stau foarte diferit pentru ei şi de aici, de fapt, vedem, nu aş zice neapărat o răcire, dar aş zice separarea sau decantarea foarte serioasă a comunicării dintre cele două palate. 

- Şi o posibilă rivalitate, deja, pentru un viitor mandat la Cotroceni?

- Nu încă, nu încă, dar trebuie să contextualizăm foarte serios momentul rotativei guvernamentale care va veni, cred, mai repede decât ne aşteptăm, pentru că, până la urmă, există un protocol de colaborare în interiorul coaliţiei. Să ţinem cont că Guvernul este votat de Parlament, deci este un Guvern, ne place sau nu, politic. Şi atunci, rotativa guvernamentală va trebui gestionată, inclusiv la nivel de imagine, şi de către preşedinte. La nivel de imagine şi de poziţionare. Ori în momentul de faţă, dacă va exista această separaţie la modul, eu ştiu, a puterilor în stat, dar la modul în care să nu-şi mai vorbească, să fie o supărare foarte mare sau o neînţelegere, atunci riscul foarte mare este să ce? Să ajungem pe modelul Bulgariei în care să vedem alegeri anticipate parlamentare? Nu ne va face bine un asemenea model, da? Pentru că îţi iese partidul principal din coaliţie, coaliţia nu mai rezistă, pentru că ai un guvern minoritar, guvernul pică la o primă moţiune de cenzură, că este foarte fragil, şi atunci ai iar alegeri anticipate. Nu cred că acest scenariu este unul de dorit, mai ales în contextul în care, şi aţi prezentat foarte bine, situaţia este şi aşa la limită cu fondurile europene şi cu Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. 

- Mă întorc la ceea ce spuneaţi la începutul discursului dumneavoastră, la urgenţa acestei măsuri, la nevoia de a fi adoptată cât mai repede. Deduc de aici că nu există o altă cale pentru adoptarea acestei reforme a pensiilor speciale decât, din nou, asumarea răspunderii Guvernului pentru că altfel, dacă ar trece prin procedură parlamentară obişnuită, ar dura prea mult şi şi-ar epuiza orice capital de simpatie în rândul populaţiei?

- Da, şi ştiţi de ce? Pentru că acest subiect ar fi trebuit să fie dezbătut de Parlamentul, de legislatura trecută. Acest subiect ar fi trebuit să se întâmple în societate anul trecut, nicidecum acum. Noi am ajuns acum, realmente, cu cuţitul la os, cu ultimul termen limită al ultimului termen limită pe care Comisia Europeană ni l-a dat, uitându-se la deficitul nostru şi uitându-se la nevoia noastră de a avea o serie de, eu ştiu, reforme deja impuse. Apoi, toate agenţiile de rating aşteptau ca pe o gură de apă în deşert să vadă o reacţie a Guvernului la nivel de fiscalitate. Deci noi am ajuns în ultimul moment să facem ceva, acel colac de salvare, dacă pot să fiu metaforic, dar folosit la limită şi atunci discuţia despre care povestim acum ar fi trebuit să se întâmple, la nivel de societate, anul trecut. Nu s-a întâmplat, aici suntem, grăbim lucrurile, forţăm lucrurile, ne poziţionăm ca într-un meci de tenis şi vedem ce se întâmplă din toamnă încolo.

- Sunteţi constructor de mesaje politice, deci mă plasez acum pe teritoriul dumneavoastră predilect, dar de cealaltă parte a baricadei. CSM s-a tot plâns, astăzi, că prin aceste măsuri politicul intervine în independenţa Justiţiei. Dar tot comunicatul CSM, şi vreau să citez exact din ce spune CSM, arată aşa: "Măsurile propuse de Bolojan sunt o campanie de stigmatizare a judecătorilor şi procurorilor care subminează puterea judecătorească doar pentru a abate atenţia de la problemele reale ale societăţii, care nu au fost create de magistraţi, şi de la scandalurile din spaţiul public". În ce măsură respectă, ca mesaj, această declaraţie principiul neinterferenţei dintre cele două puteri?

- Scuzaţi-mă, dar mesajul este minunat din perspectivă emoţională. Arată, de fapt, o poziţionare foarte clară a CSM-ului în această chestiune şi, scuzaţi-mi colocvianismul, dar îi bagă degetele în ochi premierului spunându-i "vezi că noi te aşteptam să discuţi cu noi. Nu ai făcut-o, iar acum noi vrem să îţi arătăm de fapt cine poate să aibă puterea în acest subiect". Deci, la nivel de mesaj, emoţia îşi atinge toate scopurile şi obiectivele pe care comunicatul de presă le-a avut iniţial. Să fie uşor de înţeles, să fie uşor de preluat şi, cu atât mai mult, să aibă o capacitate emoţională mare.

Dar, separat de acest lucru, este evident că nuanţele sunt acolo şi le-aţi sesizat foarte bine. Trebuia să fie şi să avem o discuţie sănătoasă, aplicată în societate, pe care nu o avem. Discuţie pe care nu o avem din motivele pe care le-aţi spus mai devreme şi le-aţi enunţat chiar şi dumneavoastră în reportajul pe care l-aţi prezentat. Nu aveam cum să le avem. Nu aveam cum să avem o discuţie în contextul de faţă, decât aşa, tactic, şi înţeleg de ce a făcut premierul ce a făcut. Să procedăm ca la nivel de societate, dar asta nu înseamnă că închidem subiectul aici, înseamnă că şi premierul, în momentul de faţă, ar fi foarte frumos să deschidă o cale a discuţiei, apropo de legea salarizării unitare pe care a promis-o că o va prezenta, probabil în toamnă, probabil s-ar putea chiar mai repede, iar această lege să vină inclusiv în urma unei discuţii, pentru că esenţa democraţiei să ştiţi că este dialogul, nu este cearta, nu este meciul de tenis.

Îmi pare rău să zic acest lucru, cu toată intenţia mea pozitivă pe care o am şi dorinţa de reuşită pe care mi-o doresc la nivelul Palatului Victoria. Deci lucrurile nu trebuie să se oprească doar la un premier care să iasă şi să prezinte un pachet de măsuri şi apoi toată lumea să reacţioneze pozitiv sau negativ la aceste măsuri. Deci lucrurile trebuie să fie bine discutate şi înrădăcinate, pentru că o serie din aceste reforme vor trebui să treacă, de bine, de rău, prin Parlament, ori Parlamentul va da un vot nu numai de intenţie, ci va da şi un vot politic şi atunci, dacă ajungem să ne poziţionăm, iarăşi, ca pentru un meci de alba-neagra, nu am făcut nimic şi a trecut timpul degeaba peste noi şi ne întoarcem iarăşi la contextul de ultimul deadline al ultimului deadline în care am fost acum puţin timp. 

- Şi a mai fost o temă politică astăzi. Primarii au vrut să facă grevă generală, nemulţumiţi că se taie banii din Programul Anghel Saligny, programul de dezvoltare locală. Premierul i-a trimis la bănci să caute bani, dacă au rămas fără. S-au mai răzgândit până pe la finalul zilei primarii şi au spus că aşteaptă măsurile concrete anunţate de premier. Eu vă întreb, domnule Delicote, cât pot să reziste liderii de la centru fără susţinerea din teritoriu?

- Păi, nu prea pot să reziste liderii de la centru fără susţinerea celor din teritoriu din simplul motiv că o decizie importantă, şi aici intrăm puţin pe procedura partidelor politice, deci o decizie importantă, la nivel politic, întotdeauna se ia într-un congres. Un congres are o serie de delegaţi, delegaţi care primesc un vot de susţinere de la aceşti lideri din teritoriu. Un Birou Politic al unui partid este condus, în esenţă, ca un Consiliu de Administraţie, dacă pot să fac o paralelă, care are, în componenţa sa, oameni politici din teritoriu.

Deci lucrurile nu or să fie niciodată doar decantate în sensul în care Bucureştiul ia o decizie fără să se consulte la nivel naţional. Primarii sunt importanţi şi din altă perspectivă, nu doar din perspectiva politică. Sunt importanţi din perspectiva administrativă, pentru că dacă blochezi o ţară în care primarul nu îţi mai vine la muncă, s-ar putea să constaţi că foarte multe situaţii, unele chiar hilare, s-ar putea să apară peste noapte. Deci îi înţeleg şi pe ei şi le înţeleg nemulţumirea, pentru că o parte din ei, cel puţin în oraşele care sunt mai complicate economic, care nu au neapărat firme care să aducă bani la bugetul de stat, s-au bazat pe o serie de proiecte.

Au vrut, unii dintre ei, chiar să lase ceva în urmă sau chiar să facă un bine, deci trebuie să le dăm această prezumţie de dorinţă de construcţie. Schimbarea de mentalitate totală între fostul premier, Marcel Ciolacu, care efectiv arunca cu bani şi cu promisiuni în primari, indiferent de la ce partid erau, versus ceea ce se întâmplă acum este evident că îi bulversează, este evident că îi pun într-o postură în care nu înţeleg ce trebuie să facă, mai ales dacă vine şi o rectificare bugetară negativă peste ei, în următoarele două luni de zile. Deci, da, sunt într-o situaţie ingrată toţi. Primari care se bazau, în principal, pe fondurile venite de la Bucureşti. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰