Video Armand Goşu, despre planul de pace în Ucraina: L-ar fi putut scrie şi Putin. Europenii trebuie să intervină

Donald Trump presează Kievul să cedeze controlul asupra regiunii estice Donbass, unde Ucraina mai deţine controlul, încă, asupra a cel puţin 15% din teritoriu, cu toate eforturile Rusiei de mai bine de un deceniu de a cuceri acea zonă. Donbass-ul e văzut de ucraineni ca o zonă tampon, care stăvileşte avansul ruşilor şi spre restul ţării. 

The Telegraph dezvăluie, însă un asterix - Ucraina şi-ar menţine proprietatea de jure, legală, asupra teritoriului, dar pentru că Rusia îl va controla de facto, va plăti o taxă de închiriere. Planul de pace al lui Donald Trump, dezvăluie mai multe surse occidentale, de la Financial Times la Reuters, prevede şi reducerea la jumătate a armatei ucrainene, căreia nu i se va mai permite să deţină rachete cu rază lungă de acţiune. 

Mai mult, în virtutea înţelegerii care să pună capăt razboiului, trupele occidentale n-ar avea ce să caute în Ucraina. În plus, e menţionată şi stoparea asistenţei militare americane, respectiv interdicţia de aterizare a aeronavelor militare străine în ţară. Limba rusă ar trebui să devină limba oficială de stat, iar Biserica Ortodoxă Rusă ar căpăta un statul oficial în teritoriile ocupate şi închiriate. 

În compensaţie, ucrainenii ar putea să negocieze garanţii de securitate cu Statele Unite, însă documentul nu menţionează nici măcar vag care ar fi acelea. Rusia ar trebui să se retragă şi din zonele sudice pe care a reuşit sa le ocupe de la inceputul razboiului. 

Planul realizat de Statele Unite împreună cu Rusia a fost respins vehement de aliaţii europeni ai Ucrainei şi de preşedintele Zelenski. Acesta a afirmat, totuşi, că numai Donald Trump şi Statele Unite au suficientă putere pentru a pune capăt războiului. 

Joi seară, liderul din Kiev s-a întâlnit cu înalţi oficiali ai Pentagonului, la doar o zi după vizita fără rezultate din Turcia. Emisarul special Steve Witkoff a refuzat să participe la convorbiri, iar Donald Trump a numit un nou reprezentant în relatia cu Ucraina, e vorba de Dan Driscoll, un înalt oficial al armatei. 

Keith Kellog şi-a anunţat demisia din poziţia de emisar special pentru Ucraina, pentru că, de fapt, nu şi-a îndeplinit niciodată pe deplin acest rol - fiind unul dintre personajele din administraţia lui Donald Trump profund solidar cu cauza ucraineană şi, pe cale de consecinţă, tras pe linie moartă înainte să apuce să îşi exercite mandatul. 

Între timp, pe front, Rusia susţine că a cucerit oraşul Kupiansk, un nod din nord-est pe care îl viza de mult, iar ucrainenii caută încă 22 de persoane sub dărâmături, după bombardamentul Moscovei asupra unui bloc de locuinţe din Ternopil. Cel puţin 26 persoane au fost ucise şi 90 rănite, în clădirea rezidenţială.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Armand Goșu, istoric și specialist în spațiul ex-sovietic. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Cum sună planul ăsta de pace pentru Ucraina? 

- Dictat de Moscova. Nu sună în niciun fel. Sunt aceleaşi lucruri pe care le auzim de câțiva ani. Bun, sunt câteva noi detalii, niște nuanţe acolo, dar, în mare, un astfel de plan l-ar fi putut scrie şi Putin acum un an și acum doi ani. Deci sunt puține lucruri noi, neașteptate în acest plan. Mie îmi reflectă mai degrabă poziția Rusiei. Nu poate să fie plan de pace. Poziția Moscovei, atât și nimic mai mult. 

- Și de ce tot reapar astfel de drafturi de planuri de pace care par că includ doar cerințele maximaliste ale Kremlinului și nimic altceva? 

- Păi e strategia Moscovei de a pune presiune pe Zelenski, pe Ucraina, folosindu-l pe Trump. Trump e un fel de levier în acest joc, un fel de măciucă cu care Putin îi dă în cap lui Zelenski. Acum îl prinde pe Zelenski într-o poziție dificilă. Sunt trei fronturi pe care el trebuie să reziste. Ai un front militar în Donbass, unde e o presiune constantă din partea Rusiei, fără victoriile pe care le anunță Putin, şi văd că și dumneavoastră le anunțați. Nu, Kupiansku n-a picat. Vedeți că mai e acolo o știre cu reacția Statului Major ucrainian. De cinci luni, de două ori pe săptămână, să știți că e cucerit Kupiansku de ruși. Pokrovsk este cucerit de vreo 16 luni. Tot pică, pică, pică... 

- Deci în ceața asta a războiului, Rusia încearcă să creeze context în care să pună presiune. 

- Ea pune presiune și multă lume naivă, care nu știe să citească o hartă, nu știe să citească niște știri, ia în serios afirmațiile propagandei rusești. Doi, Zelenski are o mare problemă internă în acest moment. Zelenski are un scandal de corupție mare. Scandal de corupție în care sunt implicate persoane din anturajul său. Mindici este un fost prieten din tinerețe, cu care Zelenski avea o firmă, Kvartal 95, cu care, nu, a făcut bani. Și de aici o presiune teribilă politică care acum câteva ore încerca să împingă la formarea unui guvern de coaliție la Kiev. Există și o petiție semnată de zece deputați din partidul prezidențial în care se spune - "domne, hai să creăm o nouă structură, să echilibrăm puțin forțele politice, președinte, parlament, guvern". Pentru că în ultimele luni, să spunem un an, poate un an și ceva, regimul de la Kiev s-a dus spre un regim autoritar, a pus foarte mare presiune pe opoziție.

Opoziția, practic, nu mai are unde să se exprime. Amintiți-vă, la începutul acestui an, se punea problema dacă va fi sau nu va fi arestat președintele Poroșenko. Și o reacție și a acestor oameni și a instituțiilor, cum e, instituțiile anticorupție, de a se uni și de a riposta, de a încerca să... Numai că Rusia și America, vedem împreună, au folosit acest context pentru a pune o presiune suplimentară asupra lui Zelenski, ca să facă niște concesii foarte mari. E greu de imaginat că aceste concesii vor fi făcute până la urmă. Sigur, va începe o negociere. Sigur, Zelenski de astăzi nu mai este Zelenski din 28 februarie, din Biroul Oval, care să reacționeze și el, nu, să răspundă provocărilor care vin din partea lui Vance sau a altor demnitari americani. Și le-a răspuns diplomatic. A spus - "sigur, noi, de când ne știm, vrem pace. Sigur, o să negociem. Sigur că zilele următoare o să am un telefon, o convorbire telefonică cu președintele Trump". Dar acum am văzut, pe surse, e dat că Trump vrea neapărat într-o săptămână să obțină această semnare, până la Ziua Recunoștinței, care e pe 27, dacă nu mă înșel, noiembrie. 

- A mai vrut el și în 24 de ore să încheie războiul. 

- A mai vrut în 24 de ore, a vrut într-o săptămână, a vrut într-o lună, a vrut în 900 de zile. Deci, suntem obișnuiți cu așa ceva. Pe de altă parte, sigur că trebuie să stăm calmi și, în același timp, că europenii trebuie să reacționeze la așa ceva. Nu se poate să nu reacționeze. Pentru că, dacă este adevărat documentul care a fost pus în circulație la Kiev în această seară, lucrurile arată mult mai rău decât putem să bănuim. Nu e vorba doar de naivitate, ci e rea voință și un cinism nemărginit. Pentru că americanii au grijă, prin acest draft de aranjament, să-și tragă spuza pe turta lor. Adică, și banii care au fost înghețați de europeni, să ajungă 50% profitul tot la americani. Deci este ceva inacceptabil.

- Spuneți că europenii ar trebui să reacționeze și e normal să reacționeze când apare un astfel de plan de pace peste capul lor, pentru că, evident, ne dezavantajează. România are grijă de fiecare dată să reamintească, da, în pozițiile oficiale că Ucraina e un scut pentru România, dar când apar astfel de planuri de pace, de exemplu, sau de idei năstrușnice, nu vedem nicio reacție. Din punctul dumneavoastră de vedere, ar fi sau n-ar fi oportună și o reacție la nivel oficial pe o astfel de ciornă, la fel cum am văzut la Comisia Europeană, la Parlamentul European și din partea României? 

- Nu am fost niciodată campioni la reacții. În general, noi suntem foarte timizi când e vorba. Sigur că poți să dai un interviu, nu știu dacă are rost să vii cu un comunicat, să faci niște precizări acolo, de vreme ce nici Statele Unite nu și-au asumat oficial acest draft, acest proiect, ceva de genul ăsta. Rusia s-a distanțat de el, ați văzut. Maria Zaharova zice "nu știm noi de treaba noastră", Peskov, de la Kremlin, zice că nu s-a schimbat nimic față de întâlnirea, summitul din Alaska. Bun, probabil la noi... Nici nu suntem un stat atât de important, România, nu vă închipuiți, nu contează în jocurile de la Bruxelles

- Dar suntem foarte afectați, mult mai afectați decât alte țări, în condițiile în care acest plan de pace ar deveni realitate. 

- Bun, da, suntem afectați, bun, și ce? Problema e că autoritatea ta, în situațiile astea de criză, nu e foarte mare. Degeaba ziceai ceva sau nu ziceai ceva și important era dacă, într-adevăr, contai şi intrai și tu în circuitele astea, ale fluxurilor de știri internaționale, ceea ce nu se întâmplă. Dar nu e o tragedie. Nu asta e problema României, să știți. Deocamdată problema noastră e deficitul și asta, nu reuşim să le punem la punct. 

- Corect, dar sunt subiecte separate. Spuneți-mi un pic, cum pică ideea asta care e nouă? Pe asta n-am mai văzut-o, cu închirierea Donbass-ului către Rusia. 

- Nu se confirmă, să știți. Nu se confirmă, asta era o speculație de Telegraf. Am văzut-o azi-noapte, în presă, dar dacă mă uit pe articol, o să-mi dați voie, că mi-am și printat varianta care începe să circule la Kiev în seara asta. Acolo e vorba, pur și simplu, de nişte teritorii care, Donbass-ul, Lugansk, Doneţk și Crimeea, sunt recunoscute, de facto, ceva de genul ăsta, ca făcând parte, fiind anexate de Rusia, pe când Zaporoje și Herson, deci, ideea aceasta nu e deloc prezentă. N-am mai întâlnit-o în altă parte. Nu-i exclus ca, la un moment dat, cineva care să fi avut treabă cu aceste negocieri, să fi scăpat această informație, dar, știu că sună spectaculos, dar nu se confirmă. Grave sunt altele și sunt de o naivitate extraordinară. Deci sunt 28 de puncte. Nici nu știi care-i mai grav, care-i mai rău. E o competiție între ele. Unele sunt total aberante. Adică, Rusia promite să nu mai atace Ucraina, promite să nu mai atace Europa. Rusia vrea să discute cu America despre securitatea europeană. 

- Cum ar trebui să arate garanțiile acelea de securitate americane, care apăreau vehiculate în varianta inițială, astfel încât ele să fie și eficiente ca prevenire, ca intimidare, ca descurajare a Rusiei?

- Păi de fapt asta e problema. Dacă mă uit aici, pe textul pe care îl am în faţă, nu apar deloc aceste garanții de securitate dezvoltate. Punctul 10, garanții de securitate. În schimb, ce apare la acest punct, Statele Unite vor primi compensație, adică ucrainienii vor plăti pentru aceste garanții de securitate și, nu, sunt limitate doar la situația în care nu apare o criză. Spune că, dacă cumva Ucraina invadează Rusia, pierde garanțiile de securitate. Dacă Rusia, în schimb, invadează Ucraina, Statele Unite vor coordona o reacție militară și toate sancțiunile vor fi reinstituite, recunoașterea noului teritoriu și toate celelalte beneficii ale acestui acord vor fi revocate. Și asta mi s-a părut amuzant.

Dacă Ucraina lansează o rachetă asupra Moscovei sau St. Petersburgului, fără motiv, se anulează garanțiile de securitate. Dar mă gândesc, dacă e alt oraș, dacă e Rostov pe Don, sau dacă e, nu știu, Ekaterinburg sau dacă, din greșeală, cineva, sau rușii, nu, pretind că au fost loviţi de o rachetă ucrainiană, dar nu e o rachetă ucrainiană, adică sunt atâtea multe și atâtea caraghioase aici, mai ales, pe partea economică, cu fondul de dezvoltare, cu ce iau americanii, cu obligația europenilor să negocieze pe repede înainte aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană.

Faptul că Rusia va fi reintegrată în economia globală, vor fi ridicate toate sancțiunile. Mai mult de atât, Rusia va reveni în G8 printre țările industrializate. Nimeni nu va plăti nimic pentru toate crimele. Declar aici că totul nu... A, după aceea rămânem cu obsesia cu activitățile naziste, trebuie respinse și interzise. Cine decide ce este activitate naziste? Ce este ideologie nazistă? Centrala nucleară de la Zaporoje va fi a americanilor și împart energia între ruși și ucraineni. Sunt multe şi foarte stranii puncte care nu pot fi puse în aplicare. 

- Vă întreb, domnule Goșu, dacă Zelenski refuză și, la un moment dat, Donald Trump chiar se va plictisi de a mai încerca să își impună vreun fel voinţa? 

- Nu există. Zelenski nu va refuza, pentru că a învățat ceva din lecția lui 28 februarie, din Biroul Oval. El nu va spune niciodată că refuză, nu se va ridica niciodată nervos. Va spune - "da, sigur, acceptăm, haideți să discutăm detaliile". Diplomația ucrainiană a făcut progrese enorme în ultimii 11 ani, a devenit expertă în a întârzia, a împacheta. Au devenit foarte buni și sunt sigur că și acum, bine puși la treabă, ei vor reuși performanță. Sigur, va fi o săptămână de foc, va fi o nebunie. 

- Își permite să renunțe Ucraina, de la un punct încolo, la sprijinul american și să se bazeze doar pe partenerii europeni în încercarea asta de a face pace? 

Problema e alta. În 2026 se termină stocurile care au fost promise de Biden. Undeva spre vară trebuie să se termine. Administrația Trump n-a dat nimic şi ce vor să cumpere europenii, pe bani grei, dă cu ţârâita. Problema este că Europa nu știu dacă a folosit bine aceste 12, 16, 18 luni ca să repornească o industrie de armament și să știți că situația Rusiei nu e deloc bună. Dacă vă uitați, cu niște pierderi enorme, Rusia a reușit în acest an să cucerească un teritoriu minuscul. Sub 1% din teritoriul Ucrainei. Deci de 11 ani, și vorbim de un total de... , asta în condițiile în care au ocupat din 2014 niște teritorii și vorbim de 19% din teritoriul Ucrainei.

E o iluzie, dar vedeți că propaganda rusească e foarte bună în a ne crea o iluzie. Se prăbușește Ucraina. Mâine colapsează Ucraina. O să fie răscoală în Ucraina pe tema anticorupției. Rusia cu tancul rusesc merge mâine, ocupă Kievul. Dacă nu mâine, poate poimâine. Și toată lumea, sau bun, o multă, sensibilă parte, sensibil mare parte din elita mondială crede în această propagandă. Uitați-vă la Trump. El ia de bun toate comunicatele Statului Major rusesc, care repetă de luni de zile că nu știu ce oraș din Donbass a căzut și a fost cucerit. Nimeni nu se întreabă. Astea ce sunt? Cum se explică? Asta se explică prin lipsa oamenilor cu minimă expertiză în administrația americană. 

- Cum e schimbarea asta? Keith Kellogg, potrivit informațiilor exclusive Reuters, şi-a dat demisia că oricum nu prea era lăsat să facă nimic. 

- Nu, nu. Nu și-a dat demisia. Am văzut la dumneavoastră o informație greșită. El a spus că nu-și mai prelungește. El are mandatul pe un an, până în ianuarie. Din ianuarie în ianuarie. 12 luni. El n-a fost înlocuit. Ăla este ministrul Forţelor Terestre. El este cu Vance. A fost coleg de facultate la Yale. El trebuia să aibă vizita în decembrie și au zis, hai, du-te mai devreme la Kiev cu acest plan de pace. De ce? Pentru că e un timing bun. La Kiev, Zelenski e supus unei presiuni extraordinare. Și dacă e supus unei presiuni extraordinare, atunci putem smulge niște concesii din partea lui. Și el va accepta, va înghiți acest plan de pace. Să vedem. Poate nu o să-l înghită.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰