Video Două luni fără Guvern, doi premieri refuzați și două nume pe masă. Câștigătorii și pierzătorii crizei politice

Nicuşor Dan consideră că nu e varianta ideală, dar statul român funcţionează chiar şi în aceste condiţii, în consecinţă lasă timp partidelor să vină cu o variantă care să nu implice prezenţa AUR la guvernare. Totuşi, potrivit surselor Observator, este pregătit pentru orice compromis politic, inclusiv un guvern trecut cu voturile AUR, chiar dacă aceştia nu rămân la vedere la masa puterii. A lăsat să se înţeleagă asta chiar şi din declaraţiile publice: a spus că singurul lucru pe care îl mai cere partidelor e să obţină cele 233 de voturi. Fără nuanţe. Fără linii roşii. Fără pretenţii. Adică ce a cerut AUR la consultări când n-a pus funcţia pe masa, potrivit surselor prezente la discuţii şi în pofida declaraţiilor publice ulterioare. Ci au cerut normalizarea partidului, edulcorarea limbajului folosit dinspre cel mai inalt nivel institutional spre AUR. 

Cât despre parlamentarii care au intrat în Legislativ pe listele extremiştilor, dar au plecat apoi, preşedintele spune ca pot fi reevaluaţi la bucată. Pe de altă parte, liderul AUR a anunţat că vrea să înceapa demersurile pentru suspendarea lui Nicuşor Dan. Pentru suspendarea preşedintelui e necesar un vot în Parlament, iar decizia trebuie luată cu majoritate, adică acele 233 de voturi necesare şi la învestirea guvernului. Dacă e întrunită - pe motiv ca preşedintele a încălcat Constituţia şi doar după consultarea CCR - e convocat în 30 de zile un referendum în care cetăţenii se pronunţă daca vor să demită sau nu preşedintele.

Şi Călin Georgescu a reiterat teza suspendării. Cât priveşte acuzaţiile aduse preşedintelui, conform cărora ar fi de partea PSD, şeful statului le respinge. "Eu am dreptate", a spus acesta. Şi a venit şi cu argumente. A luat anumite decizii care i-au dezamăgit susţinătorii pentru că este un politician raţional şi responsabil, care este absolut sigur că duce ţara într-o direcţie bună, altminteri ar fi fost inclinat să cedeze la curentul de opinie dominant în baza sa electorală. 

Aşadar nu avem premier, dar - pe final de iulie, început de august - va fi convocată o sesiune extraordinară a Parlamentului, în principal pentru proiectele din PNRR. Iar dacă vom avea o nominalizare până atunci, am putea avea şi un guvern cu puteri depline. Dacă nu, vom rămâne cu Executivul lui Ilie Bolojan până în toamnă.

Oricum, decontăm haosul politic din plin. Amendamentul PSD cu privire la plafonarea pe încă trei luni a preţului la combustibili a fost respins. Social-democraţii susţin că nu a fost votat de PNL, însă liberalii îi acuză că au decis să facă ceva în ultimul ceas, în consecinţă Comisia de Buget-Finanţe nu a mai putut fi convocată. Aşa că, de miercuri, la fiecare litru de benzină şi motorină se vor mai adăuga câteva zeci de bani.

Dar să vedem şi cum stăm la capitolul Educaţie, proiect prezidențial atât sub Klaus Iohannis, cât și sub Nicușor Dan, inclus chiar în strategia naţională de apărare în mandatul actualui şef al statului. Notele de la Evaluarea Naţională au fost publicate mai devreme cu o zi. Concluzia simplă: dezastru. Peste 20 la sută dintre candidaţi au luat note sub 5 şi doar 7 elevi au reuşit să obţină nota 10 la toate probele. Anul acesta au luat peste 5 cu 4% mai puţin elevi decât anul trecut. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Mihai Valentin Cernea, analist politic, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesate declaraţii oferite de acesta 

- Avem această nouă ipoteză pe surse Observator și cumva confirmată și din ceea ce se înțelege din declarațiile publice ale președintelui. Nu mai are niciun fel de linie roșie în ceea ce privește învestirea Guvernului, adică e bine să se întâmple și cu voturile AUR. Ce fel de drumuri deschide asta în politică românească, domnule Cernea? 

- Un drum într-adevăr nefericit, pentru că încă pare că se aprobă de la Cotroceni o majoritate cu AUR. N-aș fi însă atât de pesimist dintr-un simplu motiv și anume datorită lui George Simion în mod paradoxal.  Pentru că ce au văzut mulți, și a fost o victorie în fața opiniei publice în Parlament la învestirea Guvernului Veștea, cred că în interiorul clasei politice din România a arătat diferit din multe puncte de vedere. Și pentru că în esență ce a făcut George Simion pe românește a fost să dea o țeapă.

Asta a făcut în acea zi, lăsând posibilitatea votului, chiar era clar din atitudinea domnului Veștea când a intrat în sală că se baza pe voturi de la AUR sau pe voturile AUR. Se baza pe o reacție pozitivă de la George Simion, care nu a venit. Iar această lecție cred că a fost recepționată la vârful partidelor cu privire la periculele unei colaborări cu AUR.

Asta nu înseamnă bineînțeles că nu se va întâmpla, nu înseamnă că nu se poate negocia. Știm foarte clar că există unii membri PSD, l-am auzit pe Paul Stănescu, l-am auzit și pe Marian Neacșu, care ar face mâine o alianță cu AUR. Și care regretă faptul că AUR a avut această etichetă de extremist care nu i-a permis PSD-ului să lucreze cu el până acum. O mare greșeală din punctul meu de vedere. 

Sunt convins că există și această școală de gândire în PSD. Dar să ne amintim ce s-a întâmplat și în alte țări, unde mișcări populiste au mâncat din, să spunem, Partidul Conservator tradițional, care e tradițional la guvernare în țara respectivă. Mă refer bineînțeles la Regatul Unit al Marii Britanii, unde Reform UK a mâncat în bună măsură din electoratul Partidului Conservator. Partidul care a fusese mult timp la guvernare, precum era și PSD în România. Și care a început de asemenea să și ia oameni de la Partidul Conservator. Și încetul cu încetul îi vor înlocui, se pare că arată lucrurile în momentul de față. 

Ne uităm în Statele Unite, unde același flirt cu extremismul de dreapta a dus până la urmă ca republicanii, cu tradiție, să-și piardă partidul în fața mișcării Trumpiste, pur și simplu. Le-au luat partidul literalmente. Dar sunt și partide care înțeleg pericolul. 

Vedem, de exemplu, CDU în Germania, care înțelege că obiectivul fundamental al AFD este să-l distrugă.  Și drept urmare caută să limiteze cât poate de mult colaborarea. Și PSD-ul de asemenea ar trebui să înțeleagă că obiectivul fundamental al AUR nu poate să fie altul decât să distrugă Partidul Social Democrat pentru a-i lua electoratul. Este absolut simplu. Și cei din PSD care cred că pot să construiască o alianță în acest sens, își pun partidul în pericol, de fapt, din punctul meu de vedere. Asta este doar evaluarea mea asupra situației. 

Drept urmare, chiar dacă președintele nu mai are linii roșii ca să vă răspund la întrebare. Cumva, din fericire, cred că s-au tras singure niște linii roșii în clasa politică în acest război politic din ultimele două luni, încât o perioadă s-ar putea să fim în siguranță față de o alianță de o accedere a partidului AUR la guvernare.

- Dar vă e clar de ce a dat George Simion ţeapă? De care vorbeați? Ce îi iese pe termen mediu și lung? 

- Aici e complicat. Cred că s-a gândit, cred că a fost curentul de opinie. A avut mai multe, probabil, privințe. Sunt niște privințe personale pe care nu le știu. Aș spune așa, politic, s-au gândit foarte clar că dacă fac acum o alianță cu PSD-ul, e posibil să sufere electoral până în alegeri. 

Evident că va fi un preț politic plătit de AUR, pentru că o parte din electoratul AUR este virulent anti-PSD. Acel electorat, evident că va fi foarte, foarte supărat. Mai există și alternativa asta reformistă, construită în jurul lui Bolojan. Sunt niște pericole pentru AUR pe termen lung. 

Și atunci, dacă se păstrează departe de PSD, măcar până în situația în care speră ei să ajung la un 35-40% în Parlament, atunci, cu totul, alte alianțe se pot construi în jurul tău când ai 35-40% în Parlament. Și nu are sens să intre la guvernare acum, ca să se trezească cu același procent sau un procent mai mic în 2028, în urma unui potențial eșec al guvernării. Este această școală de gândire. 

Pe de altă parte, există și foarte mulți oameni care voiau la guvernare, pentru că stau de foarte mult timp pe margine și trebuie să ne amintim că în campaniile  AUR au intrat foarte, foarte mulți bani în ultimii ani. Și sunt niște oameni care vor la guvernare.

- Dar ce se întâmplă, domnule Cernea, ajutați-mă să înțeleg, în tabăra asta extremist-suveranist-populistă în ultimele zile? Am văzut o demisie a unei avocate, Silvia Uscov, care a plecat așa cu mare fanfară din partid. Se ceartă suveraniștii cu televiziunea care i-a susținut, Călin Georgescu, dă acolo lecții. Ce se întâmplă? De ce pare că fermentează lucrurile și în tabăra populist-extremistă? 

- Criza politică a ajuns și acolo. Căderea guvernului a afectat pe toată lumea, inclusiv pe ei. De ce? Pentru că s-a creat, de fapt, în scaunul pe care îl ocupă în momentul de față Ilie Bolojan, un vid. Va fi, știm că la un dat vom avea un nou guvern. Și evident că această potențialitate a puterii, ca să zic așa, creează probleme în toate partidele. Am avut, nu, această ruptură în PNL. L-am avut pe domnul Veștea și echipa domniei sale. Și era cumva și natural, odată ce a apărut potențialul unei colaborări cu AUR, care a fost susținută și de unii membri PSD. Adică e un curent de normalizare. 

Nu doar președintele e de vină, mai degrabă, președintele constată acest curent de normalizare, care e de ceva timp, de fapt, în politica românească. Hai că facem o majoritate punctuală cu ei. Hai că trecem câteva legi cu ei. Și încetul cu încetul devine normal să și guvernezi cu ei. Exact ce spunea și Kelemen Hunor în discursul său de la Parlament. Această tentație a puterii, bineînțeles, că a creat tot felul de diviziuni. Sunt, cum spunea, membrii AUR și membrii în mișcarea suveranistă care vor la guvernare.

Sunt membrii în mișcarea suveranistă care vor la guvernare, dar în termeni suveraniști. Nu neapărat în termeni de orice negocieri cu clasa politică. Sunt alții care nu cred că poate exista un compromis cu sistemul, sunt tot felul de variante. Evident că sunt și alte povești pe care nu le știm în spatele acestor diviziuni. Sunt propriile bătălii de putere. Pentru că și în mișcarea suveranistă, mișcarea suveranistă în România n-are un lider. Are mai mulți lideri. Și evident că între ... 

Vedem ce se întâmplă când mișcările au mai mulți lideri. Apar disensiuni între lideri. Și, drept urmare, tentația puterii cu aceste vicii structurale pe care le avea oricum mișcarea suveranistă, combină în scandalul pe care îl vedeți în această perioadă. Practic certându-se dacă AUR ar trebui sau nu să intre la guvernare cu PSD-ul și ei, până la urmă. 

- Și atunci care este estimarea? Din dislocările astea care pot să apară din tabăra suveranistă să se și învestească un eventual guvern în iulie? Sau cine să facă compromisul? De unde să apară vreo cedare? Vreun aspect care poate să ducă la învestirea guvernului cu 233 de voturi? 

- În primul rând, cred că trebuie spus că suntem în punctul 0. Da, avem aceste două propuneri pe masă.  Dar nu cred că sunt singurele propuneri, de fapt, în spectrul negocierilor politice care se întâmplă în spatele ușilor închise. Sunt propunerile pe care le avem acum, Sorin Grindeanu și Siegfried Mureșan. Sunt mai degrabă arme în negocierile pe care le menționăm, de care discutăm acum. Având în vedere că toate scenariile sunt din nou pe masă, rămâne să re-evaluăm, nu? 

În lumina evenimentelor care au avut loc de ultima oră când am evaluat aceste scenarii, cred că înainte de guvernul Tomac. Având în vedere situația aceasta în care partidele nu vor să cedeze, și partide și PSD, și parțial și coaliția PNL-USR-UDMR, par să se comporte ca și cum ar avea 51% în Parlament și mai întâi partidele trebuie să se împace cu această realitate, că nu au niciunul între ele 51% din Parlament, PSD nu mai poate să mai conducă ca pe vremea când avea 40% din Parlament, și tot așa. O dată ce partidele își redimensionează ambițiile la dimensiunea puterilor politice reale, cred că vom putea avea o soluție de compromis. 

Momentan însă nu suntem acolo și cred că compromisul mai durează. Sper ca vacanța asta de vară să-i mai calmeze și de această discuție psihologică. Dar vom avea aceleași variante, fie un guvern minoritar în rotativă, fie un guvern minoritar care să ducă până în 2028, dar acolo văd compromisul mult mai dificil, fie, cred că ar putea să revină la o adică, și varianta unui guvern tehnocrat, dar de data asta chiar tehnocrat,  adică cu oameni complet independenți de partide și de spectru politic, poate și acolo ar putea să apară un compromis, sau se împacă PSD cu AUR. 

Și aceasta este o variantă, dar cred că nu este atât de probabilă pe cât pare la prima vedere după ce s-a întâmplat în Parlament. Acestea sunt scenariile, nu avem altele. Acesta e Parlamentul și, atenție, nimeni nu vrea alegeri anticipate, mai ales preşedintele.

- Acum vreau să mă uit și în tabăra PNL, pentru că, sigur, ei au avut ascendentul moral, în special după desemnarea domnului Veștea peste capul șefului partidului, fără vreun fel de consultare, alta decât cu cei 20 și ceva de liberali puciști. Atunci, categoric, ascendentul moral a fost în dreptul PNL. După momentul ăla, dar chiar și înainte, în perioada turbulențelor, atât PNL cât și USR,  spuneau către PSD, dacă ați dărâmat guvernul, asumați-vă să puneți ceva la loc. Haide, Sorin Grindeanu, vino înapoi, vino și ai curaj să-ți asumi guvernarea.

S-a schimbat ceva, după declarațiile astea publice, atât la PNL cât și la USR. Adică nu mai vor să susțină guvernul Grindeanu, așa cum cereau înainte. Care-i strategia electorală și cum decontează, cum se transformă ascendentul ăla moral de care vorbeam înainte? 

- Eu, unul, vă mărturisesc că nu cred că PNL și UDMR, cel puțin, ar fi atât de împotrivă în a susține un guvern Grindeanu cu adevărat, dacă ar fi mai multă flexibilitate din partea și a PSD-ului. Pentru că să ne amintim ce a spus Sorin Grindeanu, că vrea să facă un guvern, iar el să aibă autonomie pe numiri. Și acum cred că putem să înțelegem de ce PNL nu ar fi de acord ca Sorin Grindeanu să aibă autonomie pe numiri. 

De exemplu, un exemplu exagerat, dar cred că duce până la capăt ideea, cum ar fi ca domnul Grindeanu să aleagă să-l pună ministrul Dezvoltării pe domnul Veștea. Domnul Veștea are experiență, a mai fost ministru al Dezvoltării. Și de acolo domnul Veștea să continue să profite politic de poziția sa pentru a lua oameni din PNL. 

- Dar ar trebuie să-l excludă pe domnul Veștea, pe cei din PNL. Adică de ce tărăgănează inclusiv excluderiile alea? 

- Nu știu să vă spun. Bănuiesc că sunt motive, bănuiesc că sunt rațiuni interne ale partidului. Nu excluzi oamenii chiar atât de ușor din PNL. Știți care e problema? Atunci când creezi o sabie, trebuie să te gândești ce s-ar întâmpla și dacă adversarii tăi politici, mai ales într-o democrație, vor mânui într-o zi acea sabie. Și bănuiesc că și în conducerea actuală a PNL-ului s-au gândit că dacă folosesc puterile pe care i le dă statutul în momentul de față în acest fel, poate se va ajunge într-o zi în care ei vor fi în minoritate în partid și atunci poate nu vor să încetățenească o practică atât de dură. 

- Atunci a fost curaj cu o frână de mână trasă din partea lui Ilie Bolojan? 

- Păi a câștigat bătălia. Ilie Bolojan, după bătălia, avea de ales între a fi Augustus sau de a fi Cezar. Cezar era mărininimos, într-adevăr cu adversarii săi, îi lăsa în viață, îi ierta în public, Augustus îi ucidea fără milă. Știm cum a sfârșit Cezar, tocmai de mâna inimicilor pe care i-a iertat. Dar abordarea asta e de înțeles în politică românească. 

Acum, deci bănuiesc că de aceea nu avem acele excluderi și bănuiesc că această schimbare de poziție din PNL a venit după ce Sorin Grindeanu a avut autonomie totală. Bănuiesc că PNL își dorește să aibă un cuvânt de spus în modul în care se formează acest cuvent minoritar și bănuiesc că acolo ar trebui să fie o zonă de compromis unde ar trebui să se gândească partidele, să vadă ce și cum să găsească un compromis rezonabil în măsura în care se pot comporta rezonabil.

Pentru că ce trebuie să găsească și aici, unde cred că greșește președintele Nicușor Dan, este că n-ar trebui să-i lase de capul lor. Ar trebui să fie partea activă căutând soluții win-win pentru toate partidele pro-occidentale implicate în această mare negociere foarte virulentă în care ne aflăm de câteva luni de zile. Pentru că iată că de capul lor se ceartă pe Facebook. Adică asta fac. 

- Avem practic o suspendare a crizei astea politice, cel puțin pentru vreo lună, până când se convoacă ședința parlamentară. Tragem linie. Cine a câștigat, cine a pierdut la capitolul capital politic și dacă există vreo parte bună pentru regimul democratic din România după această criză. Părțile proaste le știm, haosul îl știm, dacă există vreo parte bună? 

- Da. Din punctul meu de vedere, câștigați în termen de potențial electoral sunt, bineînțeles, Ilie Bolojan și George Simion. În termeni de abilitate politică, de imagine publică, cred că a pierdut toată lumea, mai mult, bineînțeles PSD și Nicuşor Dan. Așa, pentru că nu a funcționat mișcarea pe care și-au propus-o.

Iar în termen de lucruri bune pentru democrația românească, unul, cred că într-un fel sau altul, faptul că nu au mers cu președintele a fost, până la urmă, forțat. A fost nevoit să cedeze în fața partidelor. Nu au trecut propunerile sale atât de ușor. Arată că încă avem o democrație funcțională și încă ceva. 

Observați că au trecut două luni, aproape de când s-a dat ultima oară ordonanță de urgență în România și nu a explodat statul. Poate că și aici este o lecție pe care trebuie să o învățăm despre acest mod de a guverna de care suntem deja dependenți al emiterii de ordonanțe de urgență.

Totuși, ordonanță, această facilitate pe care o are guvernul în activitatea sa legislativ-executivă, era făcută pentru urgențe, iar acum OUG-urile au ajuns în mod efectiv de a guverna comun indiferent de partidele care trec pe acolo. Iată că putem să trăim. Statul încă funcționează, cum spunea și președintele, fără să fie nevoie neapărat tot timpul de ordonanțe de urgență, şi într-adevăr lucrurile ar trebui să fie făcute mai des poate în Parlamentul României și noi ar trebui să fim mai atenți la Parlamentul României.

Un lucru bun este că suntem foarte atenți la Parlamentul României în această perioadă, lucru pe care nu l-am mai făcut de mult și asta poate, poate o să crească prezența la alegerile parlamentare din 2028, poate învățăm colectiv cât de important este Parlamentul ca instituție în arhitectura statului român, odată cu această criză.