Video Expertă în relaţii internaţionale, despre ce subiecte ar trebui să abordeze România la a doua reuniune de la Paris

Primele vizate ar fi ţările baltice, dar nu este exclus ca trupele americane să plece din România. Vladimir Putin s-a declarat de nenumărate ori deranjat de scutul de la Deveselu, pe care l-ar dori dezactivat. 

Polonia susţine că a primit asigurări că trupele Statelor Unite nu îi vor părăsi teritoriul. Informaţia a apărut la o zi după ce oficialii din Varşovia au exclus trimiterea de soldaţi de menţinere a păcii în Ucraina. 

Panica resimţită pe întreg continentul a dus la organizarea unui al doilea summit în Franţa, dar - de această dată - întâlnirea va reuni statele care nu au fost prezente luni. Printre ţările invitate se numără şi România, alaturi de Norvegia, Canada, Lituania, Estonia, Letonia, Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Suedia şi Belgia. Există, de asemenea, posibilitatea ca unii oficiali să participe doar prin videoconferinţă. 

Vezi și

Potrivit surselor Observator, ţara noastră va fi reprezentată de preşedintele interimar Ilie Bolojan, care ar putea fi însoţit de Luminiţa Odobescu, fostă ministră de Externe şi actuală consilieră prezidenţială pe politică externă. Aceasta ar fi prima prezenţă internaţională a lui Ilie Bolojan, în calitate de preşedinte al ţării.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Ionela Maria Ciolan, expertă în relaţii internaţionale şi studii de securitate. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de aceasta:

- Informaţia momentului, aşadar, e că România participă la această a doua reuniune de la Paris, cu privire la pacea în Ucraina. Ce poziţie ar trebui să adopte România acolo? Cu ce cereri să meargă?

- În mod clar România ar trebui să meargă cu propuneri de ce am putea să aducem noi la aceste discuţii, nu doar ce putem să cerem. Aici aş vrea ca să accentuez faptul că trebuie să arătăm partenerilor europeni că ţara noastră este o ţară serioasă, o ţară care se angajează să-şi crească investiţiile în Apărare. Înainte de summit-ul NATO din vară am putea propune să creştem investiţiile în Apărare la 3-3,5%, aşa cum se vehiculează, deja, în anumite discuţii informale, între statele europene, că aceasta ar trebui să fie creşterea pe care europenii ar putea să o promită preşedintelui Trump. Acesta cere 5%, dar 5% investiţii din PIB anual este nerealist pentru economiile europene, la momentul actual. În schimb, 3% e ceva ce putem să facem.

O să fie, într-adevăr, un efort greu, dar o să fie un efort esenţial pentru siguranţa şi securitatea noastră. În plus, la Paris trebuie să accentuăm faptul că România este, în acest moment, într-un proces de angajare mai activă în cadrul NATO, pentru că noi am început să construim această bază NATO de la Mihail Kogălniceanu, care va fi, practic, cea mai mare bază militară NATO din Europa, ce va depăşi, ca mărime, baza militară americană din Germania, iar această nouă bază va oferi României un rol mai sporit în arhitectura de securitate a NATO şi o poziţie mai puternică în Marea Neagră. Ştim că dacă ruşii vor rămâne să aibă controlul asupra Crimeei, vor afecta securitatea la Marea Neagră destul de mult şi în perioada următoare. Este important să menţionăm care sunt atuurile noastre şi este important ca în aceste negocieri să menţionăm şi pericolele de securitate din regiunea noastră şi perspectiva noastră. Aş aduce chiar o idee în plus. Pe agenda discuţiilor privind negocierile de pace, pe lângă faptul că trebuie să spunem cu ce putem noi să contribuim şi să ajutăm Ucraina, să încercăm să includem şi Moldova, pentru că rezultatul negocierilor de pace din Ucraina va avea repercusiuni şi asupra securităţii şi stabilităţii Republicii Moldova.

- Sunt mai multe puncte pe care vreau să le dezvolt din ceea ce aţi spus dumneavoastră. O dată aţi pomenit baza de la Kogălniceanu şi aminteam şi eu mai devreme informaţia Financial Times, că s-ar pune problema chiar a retragerii, nu ştiu dacă integral sau a unei părţi a trupelor din statele baltice. Vă întreb dacă, la un moment dat, în această retorică trumpiană, în acest mod de a face geopolitică de tip foarte tranzacţional, Donald Trump poate să folosească baza de la Kogălniceanu, la un moment dat, ca un cec de negociere şi să spună nu mai mergem mai departe dacă nu ... ? Vedeţi vreun pericol şi pentru România de dezangajare a ajutorului militar al Statelor Unite? 

- Baza, din câte ştiu eu, baza de la Kogălniceanu va fi construită în special cu buget românesc. Deci practic România va fi cea care va investi şi va suporta toate cheltuielile acestei baze. Mai apoi aş vrea să accentuez că regiunea noastră este importantă pentru americani pentru că uneşte Europa de Est şi sudul Europei de Est cu Orientul Mijlociu, unde Statele Unite au un interes important, unde ştim deja că în agenda de politică externă a administraţiei Trump Iranul, rezolvarea conflictului din Gaza şi ideea de a susţine în continure Israelul sunt elemente pe agenda sa şi evident că americanii o să aibă nevoie de baze militare care să le ofere un acces facil în zona respectivă. Iar această bază militară de la Mihail Kogălniceanu probabil că va rămâne pentru ei o bază militară importantă.

Aş vrea să revenim şi asupra ideii privind retragerea de trupe americane din Europa. Este o idee pe care am văzut-o vehiculată, dar este o idee pe care secretarul Apărării a dezminţit-o săptămâna trecută, în urma întâlnirilor din Germania. El a spus că americanii nu au, în perioada următoare, nicio intenţie de a reduce activitatea şi prezenţa trupelor americane din teritoriu, dar au spus că nici europenii nu trebuie să se aştepte ca americanii să fie tot timpul aici. Adică există şi această idee că europenii trebuie să înceapă să contribuie mai mult la propria lor securitate convenţională şi să ajungă garanţii securităţii continentului european. Dar nu putem vorbi despre o retragere. Ba chiar s-ar putea să vedem ceva asemănător cu ce am văzut în timpul primului mandat al preşedintelui Trump, respectiv o mai mare atenţie oferită flancului estic şi ţărilor din flancul estic. În urma întâlnirii de astăzi, dintre preşedintele polonez şi trimisul special pentru Rusia şi Ucraina, discuţia a fost că nu se reduce numărul de soldaţi americani de pe flancul estic. Ba chiar s-ar putea să fie consolidat acest număr cu noi trupe americane şi, de asemenea, a fost şi discuţia legată de un proiect, care este un proiect personal al polonezilor, ideea de a crea această bază militară americană permanentă pe care ei au numit-o după numele preşedintelui Trump. 

- Ca să-i hrănească şi vanitatea şi să fie toată lumea fericită. Explicaţi-mi, din perspectiva dumneavoastră, în acest moment vi se pare că există un clivaj definitiv între vocile europene şi vocea americană? 

- Aş începe prin faptul că la momentul actual suntem într-o perioadă destul de confuză, cu foarte multe declaraţii. Suntem, cum ar fi, în mijlocul furtunii. Nu avem o imagine foarte clară dacă aceste declaraţii reprezintă şi o ruptură definitivă în relaţia transatlantică. Ştim faptul, şi sunt voci americane care zic că aceasta s-ar putea să fie o strategie a preşedintelui Trump, o strategie prin care pune presiune pe europeni ca aceştia să investească mai mult în apărarea continentului şi ca aceştia să se implice mai mult în rezolvarea conflictului din Ucraina şi abia apoi se va angaja şi va dialoga mai mult cu europenii. Vedem, practic, un joc între poliţistul bun şi poliţistul rău, o tehnică foarte uşor folosită în diplomaţia internaţională. O tehnică pe care vedem că şi americanii acum o folosesc, pentru că sunt diverşi reprezentanţi americani care au un mesaj foarte critic şi virulent la adresa Uniunii Europene şi apoi vedem alţi reprezentanţi, cum a fost şi astăzi secretarul de stat Rubio care, după întâlnirea de la Riad, ce a făcut ... a sunat, practic, omologii din Europa.

A avut o conversaţie cu cei din Franţa, din Germania, din Italia, Marea Britanie şi cu şefa politicii externe europene. Deci este, cumva, un joc mai complex pe care americanii îl duc şi probabil că acest joc este cu scopul de a asigura că, pe de o parte, intenţia lor este să rezolve conflictul din Ucraina cât mai repede. Preşedintele Trump îşi doreşte să mute şi să aibă această pivotare a politicii externe către indo-pacific şi pentru a face lucrul acesta are nevoie să încheie conflictul din Europa. În schimb, cred că, la un moment dat, dacă europenii vor fi capabili să pună pe agenda de lucru şi să exprime foarte clar că aceasta este strategia europeană, o strategie comună, pentru că la momentul actual nu avem o strategie comună în Uniunea Europeană, vorbim cu foarte multe voci şi de aceea nu suntem nici suficient de influenţi în negocierile cu americanii, dar dacă avem o strategie comună şi le arătăm americanilor, aşa cum ne-au cerut ieri, că putem să oferim arme, garanţii de securitate şi trupe de menţinere a păcii pentru ucrainieni, atunci probabil că vom fi luaţi şi mai în serios şi s-ar putea să ni se ofere şi un loc la masa negocierilor.  

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰